Xin Qiji, celebrul poet patriot al dinastiei Song de sud

Xin Qiji (1140-1207 d.Hr.) a fost un poet şi ofiţer în perioada dinastiei Song de sud.

În acea perioadă, dinastia Jin (Jurchen) îşi consolidase domnia în nordul Chinei, ameninţând dinastia Song de sud, care s-a retras în sudul Chinei. Xin era dornic să răzbune înfrângerile care au dezonorat dinastia Song şi să recupereze terenul pierdut, însă fără nici un rezultat. El a lăsat peste 600 de Ci (poem în formă Song) cu versuri frumoase, fiind considerate cele mai bune ale dinastiei Song de sud. În lucrările sale, şi-a exprimat profunda îngrijorare pentru suferinţa oamenilor, ambiţia şi conştiinţa morală a intelectualilor.

Xin s-a născut într-un oraş care a fost apoi ocupat de către armata statului Jin din nordul Chinei. În copilărie, bunicul său îi povestea, adesea, experienţa trăită în timpul căderii tragice a dinastiei Song de nord, ducându-l în vârful munţilor pentru a reflecta asupra patriei pierdute al dinastiei Song de nord. Văzând cum oamenii sunt strămutaţi şi îndură greutăţi, Xin Qiji se simţea determinat să recupereze terenul pierdut pentru dinastia Song, atunci când va veni timpul.

Când oştirea statului Jin s-a deplasat spre sud pentru a ataca teritoriul dinastiei Song de sud, Xin, în vârstă de 21 de ani, a recrutat un grup de două mii de voluntari pentru a lupta împotriva guvernării Jin în nord. Mai târziu, el s-a alăturat unei alte armate de rezistenţă. Însă, în timp ce Xin se afla departe, comandantul armatei a fost ucis de către trădători, oştirea Jin fiind ajutată de aceştia ca să destrăme armata de rezistenţă. Auzind de urgenţa situaţiei, Xin a devenit atât de nerăbdător, încât a efectuat un raid în taberele armatei Jin cu doar 50 de străjeri, tabere în care se aflau cei peste cincizeci de mii de soldaţi ai armatei Jin. Acesta i-a capturat pe trădători în viaţă, reuşind să convingă şi zeci de mii de soldaţi, care cândva au serviseră armatei Song, să părăsească armata Jin şi să revina în armata Song. Apoi a escortat rebelul înapoi spre capitala dinastiei Song de sud, la curtea judecătorească. În urma acestei bătălii, vestea despre curajul şi hotărârea lui s-a dus de-a lungul şi latul dinastiei Song de sud.

În ciuda faptului că Xin nu deţinea o poziţie înaltă în ierarhia oficialilor guvernamentali, el i-a propus în nenumătate rânduri împăratului dinastiei Song de sud strategii de relansare. Propunerile sale includeau problemele militare şi abordau administrarea detaliată, inclusiv măsuri de desciplină, referitoare la serviciul public şi recrutarea talentelor din rândul oamenilor obişnuiţi. Propunerile sale i-au adus popularitatea printre oamenii de rând, dar nu ele au fost bine primite la curte.

În 1181, Xin a fost învinuit pe nedrept de către facţiunile opozante, fiind expulzat. În următorii 20 de ani el nu a primit nicio poziţie importantă. Şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului citind şi scriind Ci, majoritatea fiind despre visul său de recuperare a ţinutului pierdut, din nord, şi criticând facţiunile de la curte. Contrastul creat de el între ideal şi realitate a dat poeziei lui un stil unic, adăugând ambiţie şi pasiune formatului Ci, fiind considerate cele mai bune lucrări ale dinastiei Song de sud.

Asemeni poeziei dinastiei Tang, Ci a servit ca cea mai populară formă de versuri a dinastiei Song, Xin fiind unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi din istoria poeziei dinastiei Song. El i-a reprezentat în totalitate pe oamenii patrioţi, punând mereu interesele tării pe primul loc. Activitatea sa abordează o gamă largă de subiecte, având stiluri diversificate, tema de bază fiind dragostea profundă de patrie. Multe dintre poemele sale i-au descris viaţa idilică de după expulzarea de la curte, cititorii putându-i simţi neputinţa în timp ce descria acelaşi spirit patriotic ca şi în multe alte poeme. Unele poeme descriu viaţa de la ţară cu cuvinte simple şi clare, fiind revigorante şi atractive.

În 1203, Xin, în vârsta de 64 de ani, a fost chemat de către un ministru al dinastiei Song de sud, pentru a fi numit într-o poziţie importantă, în speranţa de a recupera teritoriul pierdut al dinastiei Song. El i-a sugerat ministrului să se pregătească pentru acţiuni militare, trimiţând, de asemenea, spioni pentru a colecta informaţii despre trupele Jin. A mai condus şi zeci de mii de ofiţeri şi recruţi, însă, foarte repede, a fost din nou marginalizat.

Când, patru ani mai târziu, în 1207, acelaşi ministru i-a solicitat din nou sprijinul, Xin nu a ezitat să i se alăture. Totuşi, în octombrie 1207, el a murit cu regretul că dorinţa sa nu a devenit realitate.

Se spune că ultimele lui cuvinte au fost: “Ucideţi invadatorii!” El nu şi-a schimbat determinarea până la moarte.