Su Shi, măreţul fondator al şcolii „Haofang” din perioada dinastiei Song

Su Shi (1036-1101 d.Hr.) a fost un mare scriitor al tuturor formelor literare, pictor şi caligraf al dinastiei Song de nord. A fost privit ca fondator al şcolii Haofang (“abandonarea eroică”), şi apreciat ca fiind unul dintre cei “Opt mari maeştri ai dinastiilor Tang şi Song”.

Născut într-o familie literată, Su a început să studieze istoria şi literatura confucianistă de la o vârstă fragedă. Ca adolescent era cunoscut la nivel local drept un eseist talentat, priceput în subiecte sociale istorice şi actuale. La vârsta de 22 de ani, el a trecut examenul imperial în serviciul public, ocupând primul loc la examinarea avansată. El a primit Jinshi, o condiţie prealabilă pentru a fi nominalizat în calitate de ofiţer guvernamental central.

Su deţinea o poziţie promiţătoare la curte în momentul în care cancelarul Wang Anshi a lansat “noile sale politici” radicale. Fiind martor în timpul călătoriei sale la suferinţele provocate oamenilor obişnuiţi de unele dintre legi, Su a scris o scrisoare adresată împăratului, opunându-se acestor legi noi. Wang nu tolera nici o opoziţie politică la curte, în ciuda faptului că aprecia talentele literare ale lui Su. Aflându-se sub presiunea fracţiunii reformiste, Su a ales să ocupe mai multe poziţii oficiale departe de capitală şi de tumultul politic. În timpul serviciului său el a încercat să implementeze noile legi cu un anumit grad de flexibilitate, în funcţie de condiţiile locale, fără o aplicare rigidă.

În 1079 Su a fost acuzat de către grupul reformist că l-ar fi criticat pe împărat, abia scăpând de execuţie. A fost retrogradat la Huangzhou, provincia Hubei, unde a stat timp de cinci ani. Su dădea prea puţină dovadă de pesimism sau resentiment faţă de Wang, şi dedicat scrierii poeziilor, picturii şi gastronomiei, şi-a păstrat relaţia de prietenie cu Wang, făcând şi schimb de poezii. Opinia politică a lui Su părea să păstreze linia de mijloc dintre reformişti şi conservatori. În 1086 a fost rechemat în capitală, când conservatorii, conduşi de Sima Guang, şi-au recăpătat dominaţia la curte. Totuşi, el a fost din nou defavorizat, din cauza opiniei sale, potrivit căreia nu toate legile noi trebuiau eliminate. În 1094 a fost exilat spre insulele Huizhou şi Hainan.

Su a fost admirat de colegii săi, ca fiind un maestru al multor forme literare. El l-a studiat pe Confucius în adolescenţă, dar a studiat taoismul şi budismul clasic în perioada exilului său. Optimismul său, simţul umorului şi remarcile sale spirituale au fost înregistrate în scrieri şi opere folclorice.

Caligrafiile lui Su erau costisitoare pentru colecţie, şi exista un oficial militar care folosea adesea notele scrise de Su, obţinute de către acesta la locul de muncă, pe care le dădea la schimb pe o cantitate mare de berbecuţi. Ori de câte ori nu mai avea berbecuţi el îi trimitea documente oficiale lui Su, solicitând primirea unei note. Dar mai apoi, acesta a devenit lacom iar Su a aflat despre afacerea secretă. În momentul în care oficialul militar şi-a trimis din nou însoţitorul cu unele documente irelevante, cerând confirmarea, Su a dat doar un răspuns oral.

Însoţitorul a refuzat să plece, solicitând o notă în scris, din nou şi din nou, şi în cele din urmă, Su a reuşit să-şi ascundă zâmbetul, rânspunzând: “Transmite-i guvernatorului tău că eu interzic uciderea animalelor azi”.

Su a avut prieten pe tot parcursul vieţii un călugăr budist, pe nume Foyin. Ei au schimbat multe glume şi pasaje spirituale pe parcursul prieteniei lor. Se spune că, iniţial, Su a avut opinii foarte sceptice şi cinice faţă de budism, până când a devenit prieten apropiat al acestui călugăr. Un citat celebru era că, prietenul său călugărul l-a lăudat pe Su că s-ar fi aşezat ca un Buddha, pe când Su a spus că, călugărul s-a aşezat ca o grămadă de bălegar de vacă. Călugărul a zâmbit doar. Când Su a vrut să afle sensul acelui zâmbet, călugărul a răspuns: “Buddha iese din gura mea, iar bălegarul din a ta”. Au izbucnit ambii în râs.

O dată Su Shi şi-a cheltuit toate economiile, cumpărându-şi o casă. Înainte să se mute, a auzit fără să vrea o doamnă în vârstă plângând lângă casa cea nouă. Fiindu-i milă, el a întrebat bătrâna de ce plânge, la care i s-a răspuns că, casa moştenită de la strămoşi, a fost vândută recent de copilul ei, contrar voinţei acesteia. Rugând-o să-i povestească detalii, Su şi-a dat seama că ea vorbea despre casa pe care el tocmai o cumpărase. Su i-a returnat casa, arzând actul de titlu imediat. După care, Su a revenit la locuinţa in care locuia cu chirie.

Su Shi a avut realizări măreţe în proză, caligrafie şi pictură. Există mai mult de 2.700 de poezii ale lui Su, care au fost păstrate, marea majoritate fiind despre observarea vieţii sau vizitarea obiectivelor turistice naturale. Poemele sale sunt pline de măreţie, imaginaţie, sau sunt plăcute şi simple. A folosit adesea analogia vie pentru a descrie scenele naturale sau filozofia. În special, versetele lungi, conţin multe metafore, pentru a-şi lăsa cititorii la voia imaginaţiei. A fost bun şi la utilizarea cuvintelor pline de umor, pentru a oferi cititorilor o nouă perspectivă de viaţă. Poemele sale erau exemple importante ale poeziei dinastiei Song, pline de raţionament şi argumente logice.

Su Shi s-a stins din viaţă în anul 1101, la vârsta de 64 de ani. Aflându-se pe patul de moarte, el le-a spus celor trei fii ai săi: “Nu am făcut nimic rău în viaţa mea şi sunt sigur că nu voi ajunge în iad după moarte”.