Curajul: riscurile pe care ţi le asumi îţi definesc personalitatea

Un băieţel de opt ani stătea liniştit lângă sora lui de şase ani, care zăcea într-un salon de spital. Ea era pe moarte din cauza leucemiei. Singura ei şansă de supravieţuire era o transfuzie de sânge. Când medicii au confirmat că sângele fratelui era compatibil, l-au întrebat dacă ar fi dispus să doneze jumătate de litru pentru a-i salva viaţa. După o noapte de gândire, el a fost de acord.

A doua zi, fraţii au fost conectaţi la perfuzii, iar sângele băiatului a fost transfuzat în corpul bolnav al surorii sale. Apoi, în liniştea care a urmat, băiatul s-a întors către doctor şi l-a întrebat: „Cât va dura până când voi începe să mor?”

Acest moment, relatat de scriitoarea americană Anne Lamott în cartea sa „Bird by Bird”, este inspirat dintr-o poveste adevărată povestită de Jack Kornfield de la Centrul de Meditaţie Spirit Rock din Woodacre, California, şi descrie curajul şi inocenţa incredibile ale unui copil care credea că salvarea surorii sale îl va costa totul.

Deşi puţini dintre noi se confruntă cu astfel de decizii semnificative, esenţa curajului rămâne relevantă pentru problemele noastre de zi cu zi. Curajul se manifestă atunci când ne provocăm să ieşim din zona de confort, să ne menţinem principiile sau să pornim pe noi căi către perfecţionarea de sine.

Ce este curajul?

Înţelegerea comună a curajului este aceea că înseamnă a acţiona în faţa fricii. Potrivit Cynthiei Pury, psiholog şi cercetător pe tema curajului, trei elemente definesc actele de curaj: intenţia, un scop nobil sau semnificativ şi un anumit grad de risc.

Curajul trebuie să fie intenţionat; nu poate fi întâmplător; trebuie să fie alegerea unei persoane, nu ceva care i se întâmplă. Actul voluntar trebuie, de asemenea, să servească unui scop semnificativ. A intra într-o clădire în flăcări pentru a salva un copil — majoritatea ar numi asta curajos. Să te arunci în aceleaşi flăcări pentru a înregistra un videoclip TikTok? Nu chiar.

Aşa cum a declarat Pury pentru The Epoch Times, „există unele acţiuni care sunt considerate în mod general ca fiind bune sau meritorii.”

Însă ea subliniază, de asemenea, că acest curaj are o natură inerent subiectivă. Ceea ce o persoană percepe ca fi un salt înspăimântător în necunoscut, alta l-ar putea considera un pas înainte bine gândit. Aceasta duce la o diferenţă între curajul „general” şi cel „personal”.

Riscuri invizibile

Curajul general implică adesea scopuri şi riscuri recunoscute social sau cultural, precum actele de eroism într-o bătălie, marcate prin statui şi medalii şi celebrate pe scară largă.

Însă curajul personal este mai intim. Pentru un orator, a se adresa unei mulţimi este o rutină lipsită de riscuri. În schimb, pentru o persoană timidă, a urca pe scenă poate părea ca şi cum şi-ar pune viaţa în pericol.

O scrisoare publicată în revista The Sun, pe care Pury o menţionează în lucrarea sa, ilustrează curajul personal:

„Fetiţa mea de 9 ani plângea cu lacrimi amare, repetând mereu că nu vrea să meargă la şcoală pentru că în acea zi aveau un test important la Ştiinţe sociale. Îi era teamă că dificultăţile ei de a învăţa o vor împiedica şi că nici măcar nu va putea citi întrebările, cu atât mai puţin să ştie răspunsurile.

„Temerile ei au crescut tot mai mult, până când au făcut-o să se simtă fizic rău. Mi-a luat mai mult de o oră să o conving să se îmbrace. ... Când am ajuns la şcoală, m-a implorat să nu o oblig să intre: «Pur şi simplu nu pot, mami. Nu pot să dau testul ăla.” Mi-era teamă că va trebui să o trag fizic din maşină când, brusc, şi-a şters lacrimile, a coborât şi a mers cu mine până la uşă. Am fost uimită de curajul ei... Oare va înţelege vreodată cineva cât curaj îi trebuie fetiţei mele să înfrunte un simplu test?”

<3>Diferenţa în ceea ce priveşte curajul

Creierele noastre sunt programate pentru autoconservare şi adesea se îndreaptă în mod implicit către ceea ce este familiar, previzibil şi sigur, a spus Margie Warrell, expertă în leadership cu un doctorat în dezvoltare umană, într-un interviu acordat The Epoch Times. Dar evoluţia reală şi schimbarea adevărată înfloresc în disconfort, în depăşirea limitelor noastre percepute, sugerează ea.

Warrell descrie provocarea de a acţiona în prezenţa fricii ca un „decalaj de curaj”.

În cartea sa, „The Courage Gap: 5 Steps to Braver Action”, Warrell a povestit lecţiile din copilăria sa. Crescând la o fermă de vaci, îşi dorea să călărească un ponei, dar visul ei s-a transformat în frică atunci când părinţii i l-au dat pe Roby, un cal bătrân şi impunător.

În fiecare zi, se mergea la Roby, înfruntându-şi neliniştea şi frica de eşec. Procesul nu a fost unul strălucitor – doar încercări repetate, frustrare şi mici victorii. În cele din urmă, frica care o copleşea odată a început să-şi slăbească strânsoarea, fiind înlocuită de încredere şi libertate.

„Evoluţia şi confortul nu pot călări acelaşi cal”, a scris ea.

Cercetările anterioare ale lui Pury confirmă faptul că, atunci când oamenii acţionează cu curaj, frica se diminuează, iar încrederea creşte.

Warrell susţine că disponibilitatea de a ne asuma riscuri în ciuda incertitudinii ne poate modela întreaga traiectorie, deoarece succesul în viaţă este proporţional cu disponibilitatea de a ne simţi inconfortabil.

„Curajul şi înţelepciunea ar trebui să fie cei mai buni prieteni” - Cynthia Pury, psiholog

„Diferenţa [în ceea ce priveşte curajul]”, a spus ea, „este distanţa dintre cine suntem şi cine am putea fi dacă am fi curajoşi în mod constant.”

Pe termen scurt, evitarea riscului ne oferă un sentiment de siguranţă. Pe termen lung, însă, ne limitează, restrângându-ne potenţialul şi libertatea.

Curajul este răsplătit

Curajul aduce beneficii vizibile. Studiile legate de antreprenori arată că cei curajoşi sunt la niveluri mai înalte din punct de vedere psihologic (PsyCap) — o combinaţie de încredere, speranţă, optimism şi rezilienţă.

Cercetătorii au documentat faptul că antreprenorii care dau dovadă de curaj şi, ca urmare, au un PsyCap mai ridicat, au un nivel de împlinire mai mare, chiar şi în mijlocul incertitudinilor inerente antreprenoriatului. Mai mult, aceşti antreprenori au niveluri mai scăzute, şi nu mai ridicate, de stres şi anxietate decât populaţia medie.

Acest beneficiu nu se limitează numai la fondatorii de afaceri. Un studiu din 2022 a constatat că curajul are o pondere de aproape un sfert din diferenţele de performanţă la locul de muncă.

Potrivit studiului, publicat în European Journal of Investigation in Health, Psychology and Education, curajul îi ajută pe angajaţi să facă faţă provocărilor, să aibă iniţiativă şi să ia decizii îndrăzneţe. De asemenea, are avantaje în situaţii sociale, cum ar fi oferirea de feedback sincer sau abordarea conflictelor, ceea ce stimulează munca în echipă şi productivitatea.

Curajul aduce beneficii şi în mediul academic. Într-un amplu studiu realizat pe circa 7.600 de elevi de liceu, comportamentul curajos a fost corelat cu performanţe academice mai bune şi o mai mare perseverenţă în faţa dificultăţilor.

Aliatul apropiat al curajului

Pury defineşte curajul ca fiind „asumarea unui risc care merită”. Ea a povestit despre o familie care şi-a oprit maşina pe o autostradă de pe Coasta de Vest şi a urcat pe o stâncă pentru a recupera ursuleţul de pluş pierdut de copilul lor, care zburase pe geam.

Ce a început ca un risc aparent gestionabil s-a agravat rapid, lăsând ambii părinţi blocaţi la marginea stâncii — fiind nevoiţi, în cele din urmă, să cheme un elicopter de salvare. Valoarea percepută a obiectivului (recuperarea ursuleţului de pluş) ar fi putut să nu justifice riscurile reale asumate. Acest lucru reflectă un alt aspect al curajului: obiectivele şi riscurile ar trebui reevaluate cu atenţie — şi constant.

Aristotel a descris curajul ca fiind „calea de nijloc” între laşitate şi imprudenţă. Persoana curajoasă nu numai că se teme pe bună dreptate, dar este şi încrezătoare în ceea ce priveşte lucrurile potrivite, în modul corect şi la momentul potrivit, potrivit lui Aristotel.

„[Astfel,] curajul şi înţelepciunea ar trebui să fie cei mai buni prieteni”, a spus Pury.

„[Curajul] este ca şi cum ai învăţa să faci un sufleu sau să cânţi la pian”, a spus Warrell.

Este o abilitate care se poate învăţa şi care poate fi îmbunătăţită prin practică, însă eforturile iniţiale pot părea forţate. De exemplu, dacă obiectivul tău este să slăbeşti, mersul la sală ar putea trezi teama de a fi judecat sau de a te simţi jenat, iar reorganizarea stilului tău de viaţă pentru a adopta obiceiuri mai sănătoase poate implica riscuri sociale şi financiare. Dar, pe măsură ce depăşeşti aceste disconforturi, înveţi că perseverenţa face loc progresului. Să începi cu paşi mici. Asumă-ţi riscuri gestionabile. Încearcă acea reţetă nouă, iniţiază acea conversaţie dificilă, ia cuvântul în cadrul acelei şedinţe şi aplică pentru jobul visat.

Pury te încurajează să te întrebi: „De ce îmi doresc asta? Ce se va întâmpla dacă îmi asum acest risc? Dacă privesc înapoi la ce am făcut, voi fi mândru de asta?”

Cu timpul, aceste acţiuni construiesc încredere şi claritate, reducând anxietatea şi ajutându-ne să facem distincţia între ceea ce este cu adevărat semnificativ şi ceea ce este doar atrăgător — cu timpul, curajul va curge pur şi simplu.

Warrell sugerează să cultivaţi o comunitate de sprijin în jurul vostru – oameni care vă susţin evoluţia şi vă sărbătoresc curajul. Înregistrarea acţiunilor voastre curajoase într-un jurnal poate servi drept dovadă a progresului vostru şi poate dezvolta o identitate curajoasă în interiorul vostru. Când vă vedeţi pe voi înşivă ca fiind curajoşi, veţi deveni şi mai curajoşi în acest proces.

De la copilul ezitant care se confruntă cu un test, la antreprenorul care deschide noi căi, până la persoana de la sala de sport care se întinde dincolo de zona de confort – fiecare pas curajos acoperă distanţa dintre aspiraţie şi realitate.

„Calitatea vieţii va creşte proporţional cu curajul pe care îl vei avea în fiecare decizie”, a scris Warrell.

Sursa: Epoch Times SUA.