Xi Jinping încearcă să transforme China într-o economie avansată, sub control politic (Garton Ash)
Preşedintele Xi Jinping încearcă să transforme China într-o economie avansată, bazându-se pe energiile capitalismului, patriotismului şi tradiţiilor chineze, sub controlul a ceea ce rămâne, în esenţa sa, un partid-stat leninist, argumentează Timothy Garton Ash, într-un editorial apărut în The Guardian.
Preşedintele Xi Jinping poate fi un împărat chinez, dar el este, de asemenea, un împărat leninist, notează comentatorul britanic, pentru care acesta este experimentul politic cel mai surprinzător şi important de pe faţa pământului. Nimeni în secolul al XX-lea nu se aştepta la aşa ceva şi nimeni în secolul al XXI-lea nu va rămâne neafectat de succesul sau eşecul acestuia.
Orientarea sa anticorupţie este în general considerată ca având drept scop îndepărtarea unui fost şef al aparatului securităţii de stat şi membru marcant al conducerii partidului, Zhou Yongkang. În efortul lor, autorităţile, susţine propaganda partidului, trebuie să vizeze atât tigrii, cât şi muştele. Dintr-un punct de vedere, efortul autorităţilor poate fi considerat un semn de seriozitate cu privire la combaterea corupţiei larg răspândite la cele mai înalte niveluri ale partidului-stat. Dintr-un alt punct de vedere, aceste acţiuni sunt parte a manevrelor tradiţionale ale unui nou lider de a-şi impune puterea asupra facţiunilor reale sau potenţiale din interiorul partidului. Este o purificare, dar în acelaşi timp o epurare. Între timp, bloggerilor critici le-au fost închise conturile, dizidenţii sunt închişi, iar în provinciile nemulţumite securitatea este sporită.
Însă Beijingul anului 2014 este la ani lumină de Moscova anului 1974 sau de cea a anului 1934. În Beijing sau Shanghai, vă puteţi plimba prin mall-urile strălucitoare pentru a vă întâlni cu oameni de afaceri şi jurnalişti superinteligenţi şi sofisticaţi sau cu cercetători care vorbesc liber despre aproape orice. De asemenea, directorii şi milionarii internetului vorbesc cu accent californian, iar antreprenorii de succes se preocupă de istoria antică a Chinei, de confucianism şi de budism. Există un consum ostentativ, un apetit pentru modă şi un stil de viaţă cosmopolit, dar şi o mândrie naţională şi un sentiment de optimism in privinţa istoriei. Studenţii inteligenţi şi ambiţioşi doresc să intre în rândurile partidului comunist, nu din convingeri egalitare, ci din motive ce ţin de cariera personală, amestecate cu patriotism.
Prin urmare, argumentează Ash, nu este vorba niciun moment de faptul că nu este nimic nou sub soarele chinez (atunci când se poate vedea prin smog), ci dimpotrivă, există un amestec de nou şi vechi în China de azi. Însă nu trebuie să pierdem din ochi aceste aspecte ce ţin de trecut şi să ne imaginăm că limbajul politico-birocratic al celei de-a Treia Plenare este unul pur formal. Oriunde priveşti, secretarul de partid păstrează o voce decisivă şi există comisii de partid în interiorul companiilor private, inclusiv al celor cu capital străin, subliniază analistul britanic.
