Valentin Naumescu: ”Politica externă a României este corectă, dar irelevantă” (video)

”Politica externă a României în UE este dominată de preocuparea de a nu face greşeli în raport cu poziţia finală a Uniunii şi de a se conforma deciziei mainstreamului. Bucureştiul nu are însă capacitatea de a formula proiecte semnificative la nivel regional şi de a coagula mase critice de susţinători ai acestora”, a afirmat Naumescu joi în cadrul conferinţei ”Politica externă: România şi schimbarea ordinii internaţionale. Economie şi geopolitică”, organizată de portalul cursdeguvernare.ro la ASE.

Deşi este cea de-a 7-a ţară a UE ca mărime a populaţiei şi a 17-a ca PIB, o ţară de dimensiune mijlocie, România este afectată de o reputaţie internaţională mediocră - cu etichete precum ţară post-comunistă săracă şi coruptă, lipsită de credibilitate, nedezvoltată economic şi social, dependentă de asistenţa şi monitorizarea statelor occidentale - şi, de asemenea, de vulnerabilităţi interne precum corupţia extinsă, capacitatea administrativă redusă, infrastructură slabă.

Aceşti factori vulnerabilizează imaginea şi politica externă a ţării noastre în Europa. Ca urmare, România a performat incomparabil mai slab în UE decât în NATO sau în parteneriatul strategic cu SUA, este de părere profesorul din Cluj. ”Interesele geostrategice şi geopolitice americane faţă de România fac ca acest parteneriat de securitate să fie funcţional şi puternic”, a precizat expertul.

În schimb, Naumescu a arătat că poziţia României pe plan european a fost fragilă de la momentul aderării la UE, din cauza scepticismului faţă de îndeplinirea standardelor, clauzelor speciale şi monitorizarea constantă. Bucureştiul n-a reuşit să-şi crească de atunci substanţial profilul politic şi atractivitatea pentru partenerii europeni.

Irelevanţa politicii externe româneşti

Autorităţile române au evitat poziţiile tranşante în politica externă şi au manifestat preferinţă pentru generalităţi şi clişee fără un grad mare de risc pentru a nu supăra pe nimeni şi pentru a nu se expune unor controverse de politică internă.

Deşi România are parteneriate strategice cu state precum Marea Britanie, Franţa, Italia sau Polonia, acestea sunt formale şi nu au substanţă. În realitate, României îi lipsesc relaţiile bilaterale solide cu toate marile puteri europene, cât şi cu ţările din regiune.

Pe de altă parte, Naumescu a mai observat că, deşi ţara noastră are parteneriate strategice cu state precum Marea Britanie, Franţa, Italia sau Polonia, acestea sunt formale şi nu au substanţă. În realitate, României îi lipsesc relaţiile bilaterale solide cu toate marile puteri europene, cât şi cu ţările din regiune care ar putea susţine eventuale proiecte româneşti. În opinia sa, până şi strategia faţă de R.Moldova este lipsită de relevanţă pe plan european pentru că nu a reuşit să impună nicio politică sau program românesc.

Profesorul a reamintit şi încercările eşuate ale României de a adera la Grupul ţărilor de la Vişegrad în anii '90 (Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia), dar a apreciat că grupul V4 nu mai este o opţiune atractivă pentru România în prezent deoarece Europa Centrală a devenit eurosceptică şi ostilă faţă de Germania. În plus, el a arătat că pe o hartă mentală a Europei, România nu e considerată de Germania ca fiind o ţară din Europa Centrală, ci doar parţial prin Transilvania. Conform abordării UE, ţara noastră este în Europa de Sud-Est, adică la periferie, iar potrivit interpretării americane este în Europa Centrală.

Naumescu consideră că ţara noastră are potenţialul de a deveni o ţară interesantă şi atractivă şi pentru Germania, nu doar pentru SUA, şi că întărirea relaţiei cu Germania ar trebui să fie o prioritate a politicii externe româneşti.

”Principala dificultate a politicii externe româneşti este lipsa partenerilor reali, nu a partenerilor strategici formali. Singurul parteneriat strategic real care dă forţă şi încredere este cel cu SUA. Politica externă a României poate câştiga relevanţă numai dacă Bucureştiul va avea susţinători puternici şi stabili, rezultaţi din reconstrucţia unor relaţii bilaterale afectate de formalism, platitudini şi depăşind complexul de inferioritate care datează de la momentul aderării”, a concluzionat profesorul.