Cum poate România să-şi reseteze relaţia cu Ucraina

România şi Ucraina au o mare oportunitate de a trece peste stereotipurile şi reticenţele istorice şi de a se apropia în actualul context dominat de ameninţarea rusească. Ambele ţări se confruntă cu aceasta, iar la nivelul societăţii, românii au manifestat susţinere pentru Euromaidan şi aspiraţiile europene ale ucrainenilor. Este un moment de cotitură care poate să reprezinte un nou început în relaţia bilaterală.

Un raport recent realizat de Centrul Român de Politici Europene(CRPE) propune ca resetarea româno-ucraineană să fie făcută pe modelul reaşezării legăturilor dintre Polonia şi Ucraina, două ţări care au avut conflicte serioase în trecut, dar care au închis dosarele negative, concentrându-se pe ce pot face împreună în beneficiul mutual. Ele au reuşit să deruleze un parteneriat politic şi economic substanţial.

România, deşi n-a avut conflicte militare cu Ucraina, n-a ştiut să facă aceeaşi politică a concilierii ca polonezii şi să fructifice acest avantaj. Experţii consultaţi de studiul CRPE arată că agenda bilaterală româno-ucraineană a fost dominată de câteva teme – puţine şi în privinţa cărora existau divergenţe mari – Insula Şerpilor, Canalul Bâstroe, minoritatea românească.

„România de peste două decenii a dat dovadă de o slabă capacitate de învăţare în ce priveşte spaţiul Europei de Est, în care Ucraina joacă un rol aparte. Una din problemele recurente ale României cu Ucraina este percepţia istoricistă despre cea din urmă, căreia îi sunt imputate păcate istorice pe care nu ea le-a făcut. Să nu uităm că Ucraina a fost ocupată aproximativ 350 de ani de Rusia imperială şi a fost unul din statele care a avut de suferit cel mai mult de pe urma politicilor imperiale şi războaielor mondiale din secolul 20. În contextul acesta, înainte de a-şi face o părere despre Ucraina, decidenţii de politică externă ai României ar trebui mai întâi să citească istoria Ucrainei scrisă la Kiev, Lviv şi Odessa, şi nu la Moscova. Dacă ne uităm atent pe dosarul ucrainean, observăm că, România încă gândeşte în termenii consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov şi a expectativei unor oportunităţi viitoare de restabilire a dreptăţii istorice. E o gândire contra-productivă şi anacronică”, îmi explica politologul Octavian Milewski într-un interviu Epoch Times motivul pentru care România nu joacă un rol important în Ucraina.

În prezent lucrurile se schimbă însă accelerat şi apar noi oportunităţi. Odată cu reprimarea violentă a protestatarilor de pe Euromaidan, românii au ieşit în stradă pentru a se solidariza cu ucrainenii care doresc un viitor european şi pentru a condamna violenţele regimului Ianukovici împotriva acestora. Iar autorităţile române au condamnat agresiunea rusească din Crimeea şi şi-au afirmat în repetate rânduri susţinerea pentru integritatea şi suveranitatea Ucrainei.

Mesajul că România vrea să fie un prieten al noii puteri şi susţine parcursul european al Ucrainei a fost receptat la Kiev, a asigurat ambasadorul ţării noastre în Ucraina. Este foarte probabil ca Ucraina să-şi reconsidere şi poziţia în privinţa conflictului transnistrean, în sensul că dacă până acum a făcut jocurile Rusiei, acum ar putea avea un rol mai constructiv.

Odată ce Rusia a extins destabilizarea Ucrainei până la Odessa, nu se mai pune întrebarea dacă şi când Ucraina şi România trebuie să colaboreze, ci cum. “Prin dezmembrarea sau federalizarea Ucrainei, România ar avea din nou graniţă comună cu Rusia la gurile Dunării, prin regiunea militară Odessa”, arată unul dintre experţii consultaţi de CRPE. Cu alte cuvinte, România are nevoie de Ucraina ca scut împotriva pericolului anexării Odessei şi a joncţiunii forţelor ruseşti din est cu cele din Transnistria. Iar Kievul are nevoie de o Românie, membră NATO, cu care să oprească măcar folosirea Transnistriei ca punct de plecare pentru un atac împotriva sa.

“România trebuie să funcţioneze ca facilitator, alături de Polonia, al parcursului european al Ucrainei pentru a spori gradul de securitate naţională”, se arată în raportul CRPE. Prin urmare, integritatea teritorială şi împiedicarea federalizării sau dezmembrării Ucrainei este o problemă de securitate naţională pentru România.

”Prin dezmembrarea sau federalizarea Ucrainei, România ar avea din nou graniţă comună cu Rusia la gurile Dunării, printr-o regiunea militară Odessa”

Experţii consultaţi de CRPE recomandă ca România să caute noi teme „pozitive” pe care să le pună pe agenda bilaterală de cooperare cu Ucraina.

Desigur ţara noastră nu are greutatea şi credibilitatea Poloniei pe plan european, care este o economie de succes şi promotoarea unor iniţiative precum Parteneriatul Estic, dar poate să conteze în problema ucraineană tocmai prin umplerea cu conţinut a parteneriatului strategic cu Polonia. Până acum acesta a fost mai mult formal, România având mai multă nevoie de Polonia decât invers, iar Varşovia preferând să se alieze cu statele puternice din UE precum Germania.

De asemenea, România ar putea încerca să dezvolte proiecte comune cu Ucraina în domeniul energetic, domeniu-cheie care ar putea influenţa pozitiv şi relaţia politică bilaterală. Deschiderea rutei gazului azer spre sudul Europei prin conducta TAP va oferi oportunităţi şi pentru România, care va construi gazoductul cu dublu sens spre Bulgaria. În plus, România poate suplini actuala strategie europeană de a alimenta Ucraina prin Slovacia.

Încet-încet românii şi ucrainenii încep să se apropie. Recent a fost parafat şi mult aşteptatul acord privind micul trafic de frontieră.

E adevărat că problema minorităţii române din Ucraina este departe de a fi rezolvată, dar în actualul context experţii recomandă guvernului român să suplimenteze ajutoarele financiare directe către minoritatea română, să creeze programe de burse şi să investească în şcolile româneşti şi în niciun caz să nu insiste pe o retorică belicoasă de recuperare a teritoriilor istorice pentru că atunci actuala fereastră de oportunitate se va închide. Cu alte cuvinte o atitudine pragmatică. Altfel, aceste probleme importante nu vor fi rezolvate, marota „expansionismului” românesc va fi din nou instrumentalizată, iar relaţia România-Ucraina va rămâne rece.