Universitatea Stanford urează bun venit propagandei regimului chinez (II)

Cultura corupţiei

Unii ar vrea să creadă că influenţa şi schimburile chineze sunt nevinovate şi benefice pentru promovarea unei educaţii internaţionale bine conturate pentru studenţi, dar realitatea este cu totul diferită. A favorizat o nouă cultură a corupţiei, în care banii chinezi din abundenţă şi ISD (investiţii străine directe) pot cumpăra tăcerea şi se poate obţine timp de propagandă la radio în campusurile din întreaga ţară.

Pe măsură ce oficialii Consulatului chinez sunt invitaţi la banchete şi evenimente de promovare care vizează creşterea înţelegerilor SUA-China, există o faţă ascunsă întunecată în ceea ce priveşte operaţiunile sub acoperire directe sau indirecte, multe dintre acestea incluzând folosirea studenţilor şi tinerilor.

Diplomaţii chinezi folosesc bani grei şi intimidarea pentru a aranja studenţii din străinătate să monitorizeze activişti bine cunoscuţi, disidenţi, tibetanii, uigurii, şi chiar alţi studenţi chinezi. Studenţii şi organizaţii şcolare chineze din întreaga lume raportează, în general, direct la un consulat sau ambasada locală şi fluxul de informaţii dintre cele două este constant.

RPC cheltuie sume mari de bani în direcţionarea opiniei publice din America, estompând proteste critice ale refugiaţilor din exil şi creând un mediu de frică, unde chiar şi deţinuţii politici care au solicitat azil în această ţară nu pot apărea în public de teama să nu fie supravegheaţi şi pedepsiţi.

Colegul meu, călugăr tibetan (care va rămâne sub anonimat) este un solicitant de azil, din interiorul Tibetului, care trăieşte în America. El este pe deplin conştient de posibilitatea de a fi supravegheat de chinezi, şi alege să nu protesteze în faţa consulatelor sau ambasadelor chineze cu excepţia cazului în care îşi acoperă faţa. Exemple precum acesta ar trebui să-i împingă pe americani să-şi pună întrebări grave despre ceea ce se întâmplă.

Propaganda de la Stanford

Universitatea Stanford a găzduit un Festival Muzical pan-asiatic ale cărui evenimente durează până la 1 martie. Acesta este sponsorizat direct de către Ministerul chinez al Culturii, Institutul Confucius la Universitatea Stanford, şi guvernul local din Tibet controlat de China. Este în cel mai bun caz un eveniment de propagandă menit să influenţeze publicul american.

Văzând o piesă intitulată "Impresie Shambala", majoritatea membrilor publicului nu ar şti că tibetanii sunt angajaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva brutalei armate de ocupaţie a Chinei. Muzicieni, profesori, studenţi şi intelectuali sunt închişi în fiecare zi în Tibet, pur si simplu doar pentru că sunt tibetani, sau pentru că îşi exprimă sentimentele politice critice la adresa PCC şi a ocupaţiei sale.

Liderii protestelor studenţeşti din Tibet se confruntă, de asemenea, cu condamnări incredibil de dure. De exemplu, Dorje Wangchuk, 22 de ani, şi Jampa Gyaltsen au fost condamnaţi la patru ani de închisoare pentru că au condus un protest în masă în regiunea Amdo.

Spectacolul cultural de la Stanford prezintă o trupă de dans "tibetan" din Amdo (Qinghai). Aceşti dansatori sunt trimişi cu forţa din Tibet la consulatul de la San Francisco, sub control şi supraveghere constantă.

În timp ce Stanford îşi păstrează în siguranţă dotările în valoare de multe miliarde de dolari, deschizând proiecte în toată China continentală, acesta a devenit un delegat pentru guvernul chinez în sine. Drumul pe care Stanford îl parcurge ameninţă libertatea academică.

Ei înşişi sunt victime ale acestui aranjament, deoarece au prea puţine de spus în legătură cu ceea ce li se permite să facă. Vizele de ieşire sunt controlate cu stricteţe şi cei mai mulţi tibetani sunt verificaţi înainte de a fi părăsit ţara.

Chiar mai îngrijorător, există un risc mare ca aceşti dansatori să fie arestaţi dacă în timp ce sunt în străinătate se întâlnesc cu Dalai Lama sau chiar depăşesc restricţiile pe care diplomaţii chinezi le-au stabilit.

În timp ce Stanford îşi păstrează în siguranţă dotările în valoare de multe miliarde de dolari, deschizând proiecte în toată China continentală, acesta a devenit un delegat pentru guvernul chinez în sine. Drumul pe care Stanford îl parcurge ameninţă libertatea academică.

În vara anului 2013, Centrul pentru Afaceri şi Sectorul Public de Etică din Cambridge a fost programat pentru a găzdui o delegaţie a "gestapoului chinez", Biroul de Securitate Publică. Acesta a spus profesorilor ce urmau să ia parte, să nu discute subiecte despre politică sau drepturile omului.

Un profesor curajos a dezvăluit situaţia, şi în urma articolelor, scrisorilor şi apelurilor telefonice ce au urmat, Centrul a anulat evenimentul. Trebuie să acţionăm rapid pentru a aplica aceeaşi presiune asupra Universităţii Stanford pentru a anula acest spectacol de propagandă chinez, care ascunde adevărul sumbru cu privire la recordul lor obscen de genocid, tortură şi opresiune din Tibet.

În cadrul comunităţii tibetane există un sentiment de frustrare legat de lipsa de acoperire media despre Tibet şi puterea şi raza de acoperire a propagandei guvernului chinez care perverteşte şi ascunde adevărul urât al conducerii prin teroare a Chinei în Tibet. În timp ce frustrarea este justificată, aş dori să încurajez tibetanii din Occident să-şi amintească că putem face schimbări semnificative dacă avem pârghiile potrivite şi facem presiune unde trebuie.

Este puţin probabil, într-un timp scurt, să se lanseze o campanie pentru răsturnarea regimului chinez, dar putem opri consiliile locale americane să mai ridice steagurile roşii sângerii ale Chinei, şi putem face presiune asupra universităţilor de prestigiu pentru a nu fi cumpărate şi intimidate de către Beijing. Acest lucru este la îndemâna noastră, şi atunci când tibetanii şi susţinătorii lor aplică o presiune intensă asupra entităţilor mai mici, vom obţine rezultate.

Gabriel Feinstein este un membru al Congresului Naţional Tibetan.