Institutele Confucius în România – cui încredinţăm educaţia copiilor noştri?

Despre marele filozof chinez Confucius, se crede că s-a nascut acum 2564 de ani şi este onorat ca fiind "cel mai mare înţelept şi învăţător" în China.

Confucius susţinea că nu este un creator de idei noi, ci dorea să transmită şi să reînvie tradiţiile morale antice ale dinastiei Zhou şi modul său virtuos de a conduce. Principiile sale directoare privind interacţiunile umane, una dintre moştenirile cele mai preţuite din China, a influenţat poporul chinez şi cultura sa, timp de 2.500 de ani.

După ce Partidul Comunist a ajuns la putere în China a urmat eliminarea fără milă a culturii antice chinezeşti, inclusiv a confucianismulului. În timpul Revoluţiei Culturale, Mao Tsedun a declanşat chiar o campanie de denunţare a lui Confucius, care a fost etichetat drept antirevoluţionar şi reaccţionar, deşi trăise in urma cu 2500 de ani.

Dar principiile Partidului Comunist sunt la fel de schimbătoare ca vântul. Odată cu expansiunea Chinei pe scena mondială a crescut şi interesul pentru limba şi cultura chineză. Scos rapid din dizgraţie de către regimul chinez, Confucius a fost ales pentru a promova limba şi cultura chineză alături precum şi pentru alte activităţi secrete ale PCC.

Înfiinţarea Institutelor Confucius

În ultimii ani regimul chinez şi-a schimbat poziţia faţă de Confucius deoarece "vrea să-l folosească pe Confucius pentru a-şi menţine propria legitimitate" a declarat domnul Huang Qi, fondatorul website-ului pentru drepturile omului in China - 64tianwang.com - pentru ziarul The Epoch Times.

Huang a declarat că toată lumea ştie că mormintele familiei Kung (Confucius) au fost vandalizate în mod repetat şi voit în timpul Revolutiei Culturale (1967-1977) şi că Kung Te-Cheng, descendentul generaţiei a 77-a a lui Confucius şi ultima persoană care urma să fie numită "Ducele Yansheng" a fugit în Taiwan şi nu a mai revenit pe continent înainte de moartea sa.

Conform declaraţiilor făcute publicaţiei noastre de savantul confucianist Qi Yanchen, folosirea lui Confucius reprezintă numai un "oportunism cultural".

Începând cu anul 2005, regimul comunist de la Beijng a început să înfiinţeze nenumărate Institute Confucius (IC) pe mapamond. Există acum în jur de 400 Institute Confucius deschise în peste 108 de ţări.

Institutele Confucius în România

În urmă cu cinci ani (2007), la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu s-a înfiinţat primul institut Confucius (IC) din România. Între timp acesta s-a extins cu încă două clase Confucius afiliate la Deva şi Constanţa, iar în urmă cu doi ani s-a deschis încă o secţie de chineză-engleză care ţine cursuri în câteva şcoli din Sibiu.

Câţiva ani mai târziu au fost înfiinţate încă două institute: unul la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2009) şi altul la Universitatea Transilvania din Braşov (2012).

Dintr-un articol publicat în decembrie anul trecut în ziarul local Turnul Sfatului, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existenţă a institutului sibian, aflăm că Beijingul îşi va extinde tentaculele şi în domeniul economic.

„Preşedintele Senatului ULBS, Constantin Oprean, a anunţat că anul acesta la Sibiu „va fi creată o filială a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Chinei, cu scopul evident de a promova colaborarea economică între cele două ţări. Numai în 2012, Institutul a avut peste 60 de acţiuni cu peste 4.600 de participanţi. Numărul celor care vin la cursurile de limba chineză sunt în continuă creştere. În prezent, în România există opt centre, cu 83 de grupe de cursanţi”.

Cu aproape 500 de studenţi, de toate vârstele care învaţă limba chineză, Institutul Confucius din Sibiu se mândreşte că a devenit un model pentru multe universităţi din ţară.

În principiu, rolul declarat al acestor institute este de a întări cooperarea pe plan educaţional şi cultural între România şi China, de a promova colaborarea economică şi întări prietenia reciprocă între cele două popoare.

Dacă ne-am lua după ştirile care elogiază activităţile acestui parteneriat, de la cursuri având ca subiect cultură şi civilizaţia chineză, lecţii de caligrafie, burse în China pentru elevii prolifici în vorbirea noii limbi însuşite şi mini-orchestre unde se cântă cântece populare chinezeşti, până la expoziţii, schimburi de cărţi, tabere, etc ar trebui să ne bucurăm pentru oportunităţile create.

Din păcate aceste aşa zisele „binecuvântări” nu vin fără surprize. Se ştie că anul şcolar al IC începe pe data de Octombrie 1, dată ce coincide cu Ziua Naţională a Chinei. Publicaţia locală, Ziua Hunedoreanului, în ediţia din 30 septembrie de anul trecut, menţionează: „ Cursurile de limbă şi literatură chineză care se desfăşoară la „Sigismund Toduţă” încep astăzi, când China îşi sărbătoreşte Ziua Naţională. În urmă cu 63 de ani, în prima zi a lunii octombrie, Mao Zedong a fluturat pentru prima dată steagul cu cele 5 stele roşii”.

Ultima frază iţi dă fiori reci. Într-o Românie post decembristă, trăim să vedem cum copii noştri sărbătoresc indirect pe cel care a spus: "Comunismul nu este dragoste. Comunismul este un ciocan pe care-l folosim pentru a zdrobi duşmanul". Deţinând puterea absolută asupra poporului chinez timp de zeci de ani, Mao a fost responsabil pentru mai bine de 70 de milioane de decese în timp de pace, mai mult decât orice alt lider al secolului XX, plasandu-se printre cei mai mari trei ucigaşi în masă, alături de Stalin al Rusiei şi Hitler al Germaniei naziste.

Ne-am pus oare întrebarea de ce instituţiile de învăţământ internaţionale de renume au refuzat categoric acest gen de parteneriat?

O parte din răspunsurile la această întrebăre le putem găsi trecând în revistă câteva detalii despre institutele Confucius din alte ţări de pe mapamond şi analizând unele fapte ce ne pot ajuta să dezlegăm o parte din misterele feţei nevăzute a IC-urilor.

Monitorizare, spionaj şi îndoctrinare

Dar ce sunt de fapt aceste Institute? În conformitate cu Serviciul canadian de Informatii (CSIS), agentia de spionaj din Canada, IC fac, de asemenea, parte din eforturile regimului chinez de a-şi extinde puterea de lobby în străinatate. Seful CSIS, Richard Fadden, a declarat că IC-urile sunt sub controlul ambasadelor şi consulatelor chineze şi le-a legat de eforturile regimului comunist de a influenţa politica din Canada.

Este cunoscut că în tot mai multe ţări din afara Asiei, Institutele Confucius se confruntă cu probleme grave de credibilitate, finanţe şi absorbţie. Tot mai mulţi oameni încep să aibă întrebări despre aceste institute, ajungând să realizeze că sunt de fapt un instrument de propagandă şi spionaj ale Partidului Comunist Chinez, care pun în pericol libertatea academică în aceste institute şi care încalcă drepturile omului în numele lui Confucius.

Mai mult decât atât, din cauza legăturilor institutelor Confucius cu regimul din Beijing, unii experţi în problemele cu China cred că acestea ar servi ca acoperire pentru monitorizarea studenţilor şi cetăţenilor chinezi în străinătate, spionaj industrial şi recrutare de recrutare. În mărturia susţinută înaintea Congresului în martie 2012, Steven Mosher, un cunoscut doctor cercetător de la Institutul de Cercetare a populaţiei din SUA (o organizaţie non guvernamentală pentru drepturile omului), a subliniat faptul că Hanban, organizaţia-mamă a Institutelor Confucius, este controlată indirect de către Departamentul Frontului Unit de lucru al Chinei care este responsabil pentru "subversiune, cooptare şi control".

Acest aspect a generat numeroase controverse şi ca urmare multe alte IC au început să fie reevaluate şi supuse unui control din ce în ce mai atent. În luna martie a anului trecut, un raport prezentat Comitetului „US House” pentru afaceri externe al Statelor Unite a avertizat împotriva obiectivelor "politice” ale acestor institute.

Din cauza problemelor similare de declin al standardelor educaţionale şi a libertăţii intelectuale, unele din cele mai bune şcoli din SUA cum ar fi Harvard, Stanford, Yale, Princeton, Pennsylvania, Melbourne, Chicago şi multe alte şcoli de top au refuzat să accepte programe Confucius.

Aceste suspiciuni au fost alimentate de o parte din videoclipurile din materialele de predare, care prezentau copiilor din SUA versiunea regimului comunist a războiului coreean.

Un studiu făcut de asistentul universitar Narayani Basu, în cadrul Programului de Cercetare a Chinei, de pe lângă Institutul de Pace şi Studierea Conflictelor (IPCS) arată că în timp ce mai multe IC sunt ataşate la universităţi, de cele mai multe ori ele nu concurează cu programele universitare existente, fiind prezente numai pentru a complementa cu noi cursuri de limbi străine şi de a îmbunătăţi eforturile existente de schimburi culturale. China a pompat milioane de dolari în acest serviciu de diplomaţie culturală, şi visează să-şi atingă obiectivul de-a avea 1000 de institute la nivel mondial până în 2020.

Basu susţine de asemenea că tentaculele serviciilor secrete din China se întind cu siguranţă în toate sectoarele societăţii, de la diplomaţi şi oameni de afaceri, reprezentanţi ai mediului academic şi jurnalişti. Intervenţia constantă a ambasadelor chineze în modul de funcţionare a asociaţiilor studenţeşti în ţări din Europa, America şi Australia sunt o dovadă că Beijingul menţine un ochi vigilent pe cetăţenii săi chiar şi dincolo de frontiere.

Există puţine motive pentru a suspecta că liderii chinezi ar dezaproba folosirea Institutelor Confucius pentru ceea ce sunt de fapt. Acuzaţii de intervenţii persistente ale ambasadei chineze în asociaţii studenţeşti sugerează deja că Beijing-ul păstrează fişiere ale studenţilor săi, dar şi pentru profesori, activişti pentru drepturile omului sau specialişti care au păreri sau simpatii ce nu sunt pe placul Beijingului.

În ceea ce priveşte spionajul economic, China foloseşte aceste institute ca pe o organizaţie oficială chineză, pentru a avea acces de proprietate şi la cercetarea din campusurile universitare, deschizând când e cazul, camere de comerţ sau sucursale. Cu atât de multe modalităţi de culegere de informaţii, Beijing-ul are o mulţime de motive de a nu permite serviciilor sale secrete să pună în pericol investiţia sa printr-o eventuală discreditare a institutelor Confucius.

Un alt aspect al Institutelor Confucius ce merită menţionat este faptul că Hanban selecţionează şi trimite profesorii de limba chineză din China pentru a preda la Institutele Confucius.

Este de la sine înţeles că aceste cadre didactice sunt atent examinate pentru puritate ideologică înainte de a fi desemnate să îndoctrineze tinerii într-o înţelegere "corectă" a politicii statului şi Partidului chinez, a rolului său de expansiune în lume, precum şi de a le explica de ce grupurile chineze disidente în străinătate, cum ar fi activiştii tibetani independenţi, grupurile democratice şi de Falun Gong, trebuie ocolite.

Nu credem că profesorii formaţi în China se vor limita la predarea programelor lingvistice şi culturale, evitând în acelaşi timp subiecte controversate precum acumulările militare ale Chinei, încălcarea flagrantă a drepturilor omului, sau dispreţul pentru democraţie. Astfel de subiecte vor apărea invariabil în sălile de clasă, iar cadrele instruite de Beijing "profesori de limbi străine", vor şti exact cum să atenueze preocupările şi întrebările studenţilor.

Mai mult decât atât, ori de câte ori apare o poveste despre controlul pe internet, pedeapsa cu închisoarea a laureaţilor Nobel (ex.scriitorul premiului Nobel pentru pace Liu Xiaobo aflat în închisoare pentru subversiune), a artiştilor celebri din lume (artistul Ai Weiwei ţinut sub supraveghere) sau încercări ratate de a preveni investigaţii ale accidentelor feroviare de mare viteză, diplomaţia culturală face paşi înapoi.

Valoarea educaţiei IC- pusă sub semnul întrebării

Experţii atenţionează că monitorizarea conţinutului materialelor de învăţământ în limba chineză este de asemenea necesară. Chiar dacă preocuparea principală nu ar fi faptul că elevii or să înveţe în lecţiile lor lingvistice despre istoria tibetană sau adevărul despre revoluţia lui Mao Zedong, atenţia ar trebui să se îndrepte spre felul cum sunt portretizate PCC şi guvernul chinez.

Să ne amintim că vara trecută locuitorii din Hong Kong au pus la îndoială valoarea educaţiei naţionale chineze. Mai mult chiar, ei au organizat o furtună de proteste împotriva aşa-numitelor ore de "educaţie morală şi naţională", pe care regimul din Beijing ar fi intenţionat să le impună ca obligatorii pentru elevi, lege pe care au descris-o că o încercare de a "spăla creierul" elevilor.

Acei părinţi au fost îngrijoraţi de efectul pe care acel curriculum l-ar avea asupra copiilor lor.

Lipsa cadrelor calificate

La cea de-a şaptea conferinţă a institutelor Confucius, ţinută anul trecut în decembrie, organizatorii au subliniat faptul că aceste institute au început să se lovească de un obstacol: lipsa cadrelor didactice.

Într-un interviu acordat Televiziunii New Tang Dinasty, Sun Wenguang, un fost profesor de la Universitatea Shandong, susţine că aceasta este o reflectare a faptului că Institutele Confucius nu au un caracter pur educativ. Hanban, organizaţia de stat care supraveghează din umbră şcolile, are legături strânse cu Departamentul Frontului de lucru Unit şi este de fapt o sucursală a Partidului Comunist Chinez care oferă sprijin grupurilor externe.

"[Partidul] susţine şi promovează crearea Institutelor Confucius pentru a exporta propria sa ideologie comunistă. Ele nu sunt întotdeauna binevenite în străinătate. Lipsa cadrelor didactice se justifică prin faptul că cei cu talent real nu sunt interesaţi să slujească acest institut".

Practici discriminatorii de angajare şi încălcarea standardelor internaţionale ale dreptului omului

Există de asemenea probleme suplimentare. Printre condiţiile de preselecţie, Hanban specifică faptul că instructorii chinezi de lingvistică trebuie să aibă vârsta între 22 şi 60 ani, condiţie fizică şi psihică sănătoasă şi să nu practice Falun Gong (o disciplină de meditaţie persecutată de regimul comunist din China) sau să facă parte din orice altă organizaţie interzisă de regimul chinez.

Datorită practicilor de angajare care încalcă legile de anti-discriminare şi standardele internaţionale ale drepturilor omului, o universitate renumită din Ontario, Canada, a anunţat recent că a decis să închidă Institutul Confucius pe care îl găzduia din anul 2008.

Universităţile Manitoba şi British Columbia din Canada au decis să nu accepte bani de la guvernul chinez pentru a înfiinţa IC în campusurile lor. Acestea au considerat că înfiinţarea unui Institut Confucius ar fi în directă contradicţie cu principiile de libertate academică, autonomie, integritate şi respectare a drepturilor omului ca domenii de interes special.

Din cauza problemelor similare de declin al standardelor educaţionale şi a libertăţii intelectuale, unele din cele mai bune şcoli din SUA cum ar fi Harvard, Stanford, Yale, Princeton, Pennsylvania, Melbourne, Chicago şi multe alte şcoli de top au refuzat să accepte programe Confucius.

De asemenea, un număr de ţări au interzis sau restricţionat înfiinţarea de institute Confucius. Ministerul indian al Afacerilor Externe s-a opus înfiinţării de institute Confucius în universităţi, susţinând că acestea sunt nimic mai mult decât un design chinezesc de a-şi extinde politica de "soft power " prin influenţa şi prin utilizarea culturii ca un instrument de propagandă.

Guvernul japonez are rezerve serioase în ceea ce priveşte IC. În Japonia, Hanban a putut să înfiinţeze IC doar la colegii private. Universităţile publice finanţate de guvern au refuzat să joace rolul de gazdă la ceea ce este evident un joc ideologic condus de o putere politică străină.