Sunt centrele de limba chineza din Canada cluburi de cultura sau avanposturi pentru spionaj?

Oficial, Institutele Confucius sunt echivalentul chinez al Alliance Française sau al Institutului Goethe. La Universitatea McMaster, in cadrul Institutului Confucius infiintat in urma cu un an, studentii fac cursuri despre limba si cultura chineza pentru credite; Institutul organizeaza de asemenea evenimente culturale.

Luna trecuta, Universitatea Brock, cu sediul in St. Catharines, Ontario, a anuntat ca in aceasta toamna va deschide cel de-al treilea Institut Confucius din Ontario si cel de-al saptelea din Canada, toate fiind create in ultimii cinci ani. Pentru cei care observa miscarile Chinei si agentii de contraspionaj, expansiunea rapida a Institutelor Confucius reprezinta o amenintare, atat ca un brat al puterii chineze in strainatate cat si ca un potential mecanism pentru strangerea de informatii.

“Cred ca exista temeri dintr-un punct de vedere al spionajului”, sustine Michel Juneau-Katsuya, un agent CSIS (echivalent FBI in Canada) retras din activitate care a servit ca sef al biroului asiatic in timpul anilor 1990 si a publicat toamna trecuta o carte despre spionajul strain in Canada.

Dl. Katsuya, care anul trecut a scris impreuna cu Fabrice de Pierrebourg cartea Cuibul Spionilor (care analizeaza Institutul Confucius), a declarat ca banuieste ca Institutele ar putea sa fi fost in atentia sefului spionajului canadian (CSIS) Richard Fadden atunci cand, luna trecuta, a avertizat publicul cu privire la agentii straini care se apropie de cetatenii canadieni interesati de China. “Aceste organizatii Confucius nu au aparut pe baza unor idealuri filantropice”, a declarat Katsuya intr-un interviu. “Ele fac parte dintr-o strategie. Sunt finantate si conduse de organizatii care au legaturi cu serviciile chineze de spionaj.”

Institutele Confucius s-au raspandit in mod spectaculos, sute aparand in jurul lumii de la inceperea programului in 2004. Intr-un interviu cu ziarul chinez de stat Cotidianul Poporului in martie 2009, seful mondial al Institutului Confucius, Xu Lin, a declarat ca se asteapta ca cel de-al 500-lea centru sa fie deschis anul acesta. Chiar si Biroul de conducere al Consiliului International pentru Limba Chineza, cunoscut sub numele de Hanban, pare sa fie luat prin surprindere de propriul sau succes.

Aranjamentul tipic functioneaza in acest fel: Hanban ofera fonduri, in principal in forma trimiterii cetatenilor chinezi calificati pe posturi de profesori de limba chineza. Cererea pentru instruirea in mandarina la toate nivele de educatie depaseste cu mult ceea ce ar putea oferi scolile si universitatile canadiene, profesorii chinezi devenind astfel elemente cheie in aceasta ecuatie.

Agentia guvernamentala chineza ar putea de asemenea aproviziona programul cu manuale si cursuri online pentru studiul la distanta. Unele Institute Confucius organizeaza calatorii educationale in China. Institutia gazda ofera cele necesare, pune la dispozitie studenti canadieni dornici sa invete mandarina, si directorul Institutului - Angela Sheng, de exemplu - ramane un profesor la Universitatea McMaster. In mod obisnuit, institutia gazda este un colegiu sau o universitate, dar sunt exceptii: in Edmonton, programul a facut un parteneriat cu comisia scolilor publice pentru a oferi lectii de mandarina pentru elevii din scolile generale si de liceu.

Spre deosebire de alte Institute Confucius, programul de la Universitatea McMaster este integrat in universitatea gazda, astfel incat studentii primesc credit pentru cursurile urmate.

“Institutul Confucius de la McMaster este asemenea Institutelor Confucius din jurul lumii. Obiectivul numarul unu este acela de a oferi instruire in limba chineza. In acelasi timp, pentru a ajuta studentii sa inteleaga si sa absoarba mai bine limba, [noi] oferim activitati culturale”, a declarat dna Sheng.

Desi elementele specifice ale aranjamentelor dintre China si institutiile gazda nu sunt deseori dezvaluite, Brock a dezvaluit ca Hanban va oferi 150.000 de dolari ca ajutor de inceput si pana la 100.000 de dolari in fonduri pentru proiecte anulate pentru a sustine Institutul de acolo. Hanban se va concentra pe certificarea profesorilor ca instructori in mandarina in scolile din Ontario, creand astfel un program de calificare care nu a existat initial.

David Matas, un avocat pentru drepturile omului din Winnipeg care a fost nominalizat anul acesta la Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa in investigarea abuzurilor din China, avertizeaza ca universitatile ar putea primi mai mult decat s-ar astepta dupa ce incheie parteneriate cu Hanban, sugerand ca oficialii consulari chinezi se bizuie pe universitati pentru a reduce la tacere vorbitorii pe care guvernul chinez ii considera incomozi.

“Institutele Confucius sunt o problema, bineinteles, datorita banilor. Banii devin o dependenta si dependenta este folosita ca un avantaj in incercarea de a obtine ceea ce doreste China”, sustine el.

Dl Matas sutine ca atunci cand el si fostul secretar de stat canadian pentru Asia-Pacific David Kilgour calatoresc pentru a discuta despre situatia drepturilor omului din China, “mai mult sau mai putin oriunde mergem, guvernul chinez incearca sa ne reduca la tacere in diferite moduri.”

El banuieste ca universitatile ce detin Institute Confucius sunt in special susceptibile la presiune. “In unele locuri unde am fost, ni s-au anulat activitatile in ultimul minut la Universitatile care aveau Institute Confucius, fara nici o explicatie plauzibila”.

Anul trecut, un judecator israelian a descoperit ca un administrator al Universitatii din Tel Aviv a anulat o expozitie de arta organizata de practicantii Falun Gong dupa ce ambasada chineza i-a cerut acest lucru. Judecatorul a declarat ca administratorului i-a fost frica sa nu-si piarda cursurile din cadrul Institutului Confucius, bursele scolare de calatorie si conferintele.

China mai are inca un atu asupra universitatilor canadiene, si anume amenintarea ca le vor elimina de pe lista institutiilor recomandate pentru studentii chinezi care calatoresc in strainatate. In februarie, la cateva luni dupa ce Universitatea din Calgary i-a acordat lui Dalai Lama un premiu onorific, ministerul chinez al educatiei a inceput sa avertizeze studentii chinezi ca ar putea “infrunta riscuri” daca vor decide sa studieze acolo.

Nu se stie cat de multe universitati si centre educationale au fost abordate de catre Hanban si cat de multe au refuzat oportunitatea de a gazdui un Institut Confucius. Universitatea din British Columbia a refuzat o astfel de oferta. Oarecum uimitor, nu exista un astfel de institut in Toronto, care are mai multi rezidenti de etnie chineza decat orice alt oras canadian.

Intre timp, informatiile oferite de CSIS asupra Institutului Confucius, care au fost obtinute intre 2006 si 2009 de ziarul National Post printr-o cerere de tip “Acces la informatii”, contin putine elemente specifice. Dar ele prezinta temerea agentiei fata de cresterea prestigiului si a “puterii domoale” chineze in randul canadienilor, si observa faptul ca “pentru ca statul chinez sa isi atinge telurile, oamenii trebuie sa admire China intr-un anumit grad.”

Dl Katsuya, fostul agent CSIS, sustine ca eforturile de spionaj ale guvernului chinez in strainatate se bazeaza pe cetatenii tarii tinta care sunt, in cuvintele lui Lenin, “idioti utili”.

“Idiotii utili sunt oamenii care sunt atat de indragostiti de China si atat de atrasi de cultura chineza, si atat de dornici sa isi faca prieteni, incat sunt pregatiti sa faca aproape orice. Ei vor inchide ochii la foarte multe lucruri”, sustine el.

Katsuya a declarat ca, deseori, vizitatorii chinezi nu vor fi inrolati ca spioni. Ei sunt doar oameni care ar putea oferi informatii utile guvernului de acasa in anumite ocazii. Katsuya isi imagineaza informatiile precum nisipul de pe o plaja. Alte servicii de informatii - rusii, sa spunem - iti trimit in zona un om cu o lopata in toiul noptii pentru a sapa cat mai adanc. Prin contrast, serviciile chineze de spionaj, “vor trimite 1.000 de oameni in plina zi. Ei se vor juca si se vor distra. Si la finalul zilei, toti vor veni cu prosoapele si vor scutura nisipul in acelasi colt. Este un mod diferit de a strange informatii.”

Exceptand faptul ca in locul particulelor de nisip, sustine fostul agent CSIS, China este interesata de informatii industriale si proprietatea intelectuala, precum si de identitatile expatriatilor implicati in activitati Falun Gong sau in alte activitati pe care regimul comunist chinez le percepe ca “destabilizatoare”.

Conform unei marturii din 2008 intr-un tribunal din Vancouver din partea lui Chen Yonglin, un fost diplomat chinez care a fugit din cadrul corpului spionilor chinezi din Australia, misiunile chineze din strainatate pot aloca o mare parte din resurse pentru a raporta inapoi in tara mama despre expatriatii chinezi care se implica in activitati ale miscarii spirituale Falun Gong (cunoscuta si sub numele de Falun Dafa).