Universitatea Stanford urează bun venit propagandei regimului chinez (I)

Spectacolul de propagandă ce se joacă la Universitatea Stanford, este cea mai nouă incursiune într-un război tăcut, purtat în oraşe mari, oraşe mici din zonele rurale şi mai ales, în sălile de clasă ale facultăţilor din toată America, de către Partidul Comunist Chinez (PCC), care controlează China, cea mai mare naţiune din lume.

După ce am petrecut mai mulţi ani observând influenţa guvernului chinez în această ţară, pot confirma că acesta este un război tăcut de o mare magnitudine, şi o prioritate de vârf pentru China, care are regimul cel mai brutal şi autoritar din lume. Scopul Chinei este de a influenţa, coopta, corupe, mitui şi uzurpa profesori americani, muncitori, cercetători, profesionişti academicieni, cetăţenii obişnuiţi, intelectuali, muzicieni, jurnalişti, politicieni şi administratori la fiecare nivel.

Instituţiile de învăţământ de primă mână ale Americii - Stanford, Harvard, Yale, UW-Madison - sunt câmpuri de luptă în acest joc de influenţă, şi, până în prezent, China câştigă. Asistăm la un fenomen naţional, acela de a ţine paginile ziarelor, pe măsură ce China comunistă foloseşte bani, propagandă şi forţă de muncă pentru a controla şi manipula pedagogii americani.

În calitate de activist, am asistat personal la efectul pe care această epidemie a avut-o asupra populaţiei de studenţi americani, şi este într-adevăr înfricoşător. Educatorii sunt presaţi în linişte să renunţe la dreptul de a vorbi deschis despre drepturile omului, ocupaţia militară chineză în Tibet, politică chineză şi orice este considerat drept "subiect sensibil."

Într-un raport de la Bloomberg, din noiembrie 2011, se spune: "Atunci când o organizaţie din Beijing cu legături strânse cu guvernul Chinei a oferit Universităţii Stanford 4 milioane de dolari pentru a găzdui un Institut Confucius despre limba şi cultura chineză şi a oferit o catedră, acesta a pus o condiţie, ca profesorul să nu discute probleme delicate, cum ar fi cea din Tibet. "Ei au spus că nu vor să fie făcuţi să se simtă prost", a spus Richard Saller, decan la de şcoala cu studii ştiinţe şi umaniste Stanford. Stanford a refuzat, invocând libertatea academică, şi oficialii chinezi au dat înapoi, a spus Saller. Universitatea intenţionează să folosească banii pentru o catedră despre poezia clasică chineză, departe de disputa cu Tibetul."

Schimburi şcolare

Centrele de învăţământ cele mai prestigioase ale Americii sunt nerăbdătoare să semneze contracte pentru a demara un schimb cu Ministerul Chinez al Educaţiei, dar acest schimb este inegal şi otrăvit de propaganda şi intrigile secrete ale PCC.

Institutele Confucius finanţate de regimul chinez predau cursuri de limbă şi cultură care sunt controlate strict de PCC. Elevii şi studenţii americani, chiar şi în şcolile elementare, sunt învăţaţi valori Han-şovine, unde minorităţile etnice, precum tibetanii, uigurii şi mongolii, desfăşoară activităţi independente, şi orice examinare corectă a celor peste şaizeci de ani de genocid / represiune, care a existat este dată la o parte cu uşurinţă.

Agenţiile de informaţii occidentale au considerat întotdeauna că aceste institute sunt instrumente de control ale aparatului PCC, şi, recent, Asociaţia Canadiană a Profesorilor Universitari, care reprezintă peste 70.000 de academicieni, a cerut o interdicţie totală a Institutelor Confucius în Canada. Şcolile americane sunt extrem de în urmă în eforturile lor de a se curăţi de astfel de influenţe.

Comunişti de elită la şcoală

Pe măsură ce tinerii americani se străduiesc să atingă un nivel mai ridicat de educaţie într-o economie din ce în ce mai dificilă, multe din campusuri au mărit dificultăţile împotriva acestor elevi, deoarece ei concurează împotriva altor americani şi a unei clase separate din ce în ce mai mare de studenţi de elită chinezi, care au inundat campusurile americane în ultimii ani.

Bloomberg a publicat recent un articol "Studenţi chinezi în SUA în maşini de lux", în care a fost citat un studiu al Zinch, o firmă de consultanţă deţinută de Chegg, o companie de închiriere a manualelor, care lucrează cu potenţialii studenţi chinezi. "Zinch a intervievat 25.000 de studenţi chinezi anul trecut şi a constatat că 62% au spus ca şi-ar putea permite să cheltuiască cel puţin 40,000 de dolari în fiecare an pe educaţie la facultate. "Cele mai multe şcoli recrutează studenţi (chinezi) pentru care diferenţa dintre o educaţie de 20,000 de dolari şi una de 40,000 de dolari este o eroare de rotunjire," spune Krommenhoek.

Această clasă de elită a prinţişorilor şi prinţişoarelor care îşi pot permite o educaţie în Statele Unite, sunt fiii şi fiicele celor mai înalte cadre ale Partidului Comunist Chinez. Xi Jinping, secretarul general al PCC, îşi trimite fiica la Universitatea Harvard. Fiul lui Bo Xilai, oficialul căzut în dizgraţie al Partidului Comunist, studiază, de asemenea, la Harvard.

Universităţile americane au ales să umple sălile de clasă cu studenţi ce plătesc bine din China, mai degrabă decât să înscrie studenţi americani sârguincioşi care nu ar putea aduce nimic mai mult decât o cerere de împrumut financiar pentru studii.

Unii profesori şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la educarea tinerilor comunişti chinezi, care îşi vor folosi educaţia pentru a concura împotriva Americii, dar aceste voci sunt înecate de către fuga pentru profit a administratorilor universităţilor, cu care regimul chinez îi ademeneşte. Mai mult decât atât, în cazul în care profesorii americani vorbesc defavorabil despre China, sau chiar se asociază cu persoane incomode din punct de vedere politic, li se poate interzice pe viaţă să mai intre în Republica Populară Chineză, aşa că mulţi aleg să se auto-cenzureze, în schimbul vizelor.

Dacă mii de studenţi tibetani-americani ar fi să facă cerere pentru un an de îmvăţământ în propria lor ţară, prin aceleaşi programe "de schimb şcolar", ei ar trebui cel puţin să-şi ateste loialitatea politică, şi cel mai probabil, nu ar avea deloc şanse. Există în continuare multe speculaţii cu privire la ceea ce se întâmplă în camerele de interviu din consulatele chineze din întreaga lume. Sunt tibetanii cooptaţi sau forţaţi să dea informaţii în timp ce vizele sunt folosite pentru a îi influenţa? Există mai multe întrebări decât răspunsuri.

Site-ul emigranţilor tibetani phayul.com a relatat pe 29 ianuarie: "Ministrul tibetan pentru informare şi relaţii internaţionale, Diki Choyyang, a afirmat că oficialii ambasadei chineze îi intimidează pe tibetanii din Australia atunci când fac cerere de viză pentru a călători în Tibet, a notat The Australian.

"În Australia trăiesc circa 1.000 de tibetani, în mare parte foşti deţinuţi politici şi familiile lor. Dna Dicki Choyyang a făcut afirmaţia după întâlnirile avute cu membrii ai comunităţilor de tibetani şi chinezi din Sydney, Brisbane, Canberra, şi Melbourne. "Aceasta este o schimbare despre care guvernul australian şi oamenii trebuie să fie avertizat(ţi)", a afirmat Choyyang potrivit The Australian.

"Doamna Choyyang a spus că oamenii din Tibet au fost în mod frecvent întrebaţi dacă sunt membrii ai Asociaţiei Australiene Tibetane, dacă au participat la vreo demonstraţie în timp ce se aflau în Australia, şi dacă au făcut contribuţii la Administraţia Centrală Tibetană aflată la Dharamsala, în nordul Indiei."

Va urma...

Gabriel Feinstein este un membru al Congresului Naţional Tibetan.