Tacticile murdare ale Kremlinului. Cum încearcă Rusia să arunce deliberat Republica Moldova într-un haos controlat
Rusia şi-a pus mari speranţe într-o criză gestionată în Transnistria, cu ajutorul căreia Kremlinul încearcă să împuşte mai mulţi iepuri deodată: să înlocuiască conducerea pro-occidentală a Republicii Moldova cu una pro-rusă, să oprească procesul de aderare a Moldovei la UE şi, dacă este posibil, chiar să forţeze Kievul să reia tranzitul de gaz natural rusesc prin Ucraina către Europa - sub pretextul că ar fi în interesul Moldovei, dar în realitate, pentru a-şi continua livrările de gaz către Slovacia, Ungaria şi Austria.
Potrivit Cyprus Daily News, Rusia încearcă să realizeze toate aceste obiective prin criza energetică pe care a generat-o pe malul stâng al Nistrului la sfârşitul anului trecut. Conform planului Kremlinului, această criză este proiectată să escaladeze într-o catastrofă umanitară de amploare până în februarie 2025, ca parte a strategiei de haos controlat frecvent utilizată de Moscova.
În general, recentele alegeri prezidenţiale din Moldova au arătat că populaţia ţării nu are o orientare unitară în ceea ce priveşte politica externă. O parte dintre cetăţeni încă privesc cu admiraţie către Rusia, în timp ce aceasta din urmă îşi continuă neobosită eforturile de a opri cursul de integrare europeană al Chişinăului şi de a menţine fosta sa colonie pe orbita Kremlinului.
Cei mai mulţi susţinători ai dictaturii lui Putin sunt concentraţi în două entităţi autonome din cadrul Moldovei, Găgăuzia şi Transnistria, iar cu acestea Rusia a lucrat cel mai strâns în ultimii doi ani (după mai multe tentative de lovitură de stat şi preluarea puterii la Chişinău de către forţele pro-ruse, cu participarea luptătorilor Grupului Wagner şi altor mercenari străini, în principal din Bielorusia şi Serbia, care au eşuat în 2022).
Faptul esenţial este că, de 30 de ani, o regiune separatistă cu un regim marionetă pro-rus numită „Republica Moldova Transnistriană” (RMT) a primit „gazul albastru” din Rusia, de facto, complet gratuit. În acest fel, Moscova finanţa una dintre zonele de instabilitate din spaţiul post-sovietic, urmărind să-şi consolideze poziţia în aceste teritorii. Aceeaşi tactică a fost aplicată şi pentru Nagorno-Karabah din Azerbaidjan, precum şi pentru Abhazia şi Oseţia de Sud din Georgia.
În schimb, Moscova nu a cerut Tiraspolului (aşa-zisa capitală a regiunii transnistrene) banii pentru gazul furnizat pe malul stâng al Nistrului, ci Chişinăului. Deşi guvernul moldovean nu a recunoscut niciodată responsabilitatea pentru plăţile care îi erau alocate, Rusia considera că datoriile Chişinăului faţă de Kremlin creşteau şi se acumulau.
Imediat ce Uniunea Europeană a acordat statutul de candidat pentru aderarea la UE Moldovei, Moscova a cerut imediat o plată substanţială pentru gazul care fusese furnizat decenii la rând separatiştilor pro-ruşi din Transnistria (şi, de asemenea, a crescut brusc preţurile gazelor pentru partea principală a Moldovei). Când Chişinăul a refuzat din nou să achite datoria Tiraspolului şi cazul a fost înaintat instanţelor internaţionale de arbitraj, Rusia a răspuns cu măsuri mai dure şi mai radicale – a anunţat oprirea completă a livrărilor de gaz către RMT până când datoria va fi achitată. Acest lucru s-a întâmplat în decembrie 2024, chiar înainte ca Ucraina să oprească tranzitul gazului rusesc prin teritoriul său la 1 ianuarie 2025. În ceea ce priveşte partea principală a Moldovei, securitatea sa energetică a fost semnificativ consolidată în 2022, odată cu punerea în funcţiune a unui nou gazoduct care transporta gaz din România.
Deşi atât Bucureştiul, cât şi Chişinăul au oferit prompt ajutor energetic Tiraspolului, autorităţile RMT l-au respins categoric, fără a oferi niciun argument care să justifice această decizie absurdă. Ulterior, Ucraina s-a oferit şi ea să furnizeze ajutoare umanitare energetice către Transnistria sub formă de gaz şi cărbune antracit.
Cu toate acestea, Tiraspolul urmează obedient instrucţiunile Moscovei şi refuză să acorde ajutor locuitorilor de pe malul stâng al Nistrului. Scopul Rusiei este să creeze artificial o situaţie de catastrofă umanitară în regiunea transnistreană, să acuze conducerea pro-vestică a Moldovei de o atitudine iresponsabilă faţă de propriul său popor, să provoace nelinişti sociale şi economice masive şi să obţină schimbarea guvernului din ţară. În acelaşi timp, Moscova va pune presiune pe Kiev, Bruxelles şi diverse organizaţii internaţionale, făcând lobby pentru reluarea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina, subliniind că acest lucru va ajuta la depăşirea problemelor energetice ale regiunii transnistrene.
Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că RMT nu se confruntă doar cu o penurie de gaz natural, ci şi cu o lipsă serioasă de electricitate, deoarece în ultimele decenii energia electrică a fost generată la o centrală termoelectrică locală, care funcţiona... desigur, pe gaz rusesc, furnizat fără plată în volume mari.
În prezent, centrala termoelectrică din Transnistria a trecut urgent la funcţionarea pe cărbune, o parte din care a fost importată cândva din regiunea Doneţk a Ucrainei, teritorii care acum sunt fie sub ocupaţie, fie sunt supuse unor lupte active. Rezervele de cărbune antracit din RMT vor ajunge doar până la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie (intensitatea utilizării acestei surse de energie depinde şi de cât de friguroase vor fi cele două luni de iarnă din acest an).
În general, pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a regiunii transnistrene, centrala termoelectrică locală trebuie să folosească o mie de tone de cărbune pe zi, ceea ce reprezintă o cantitate considerabilă. Chiar dacă TMR va accepta ajutor umanitar, iar Uniunea Europeană va plăti pentru importul de cărbune din România şi Ucraina (negocierile fiind în curs), aceste livrări vor fi probabil insuficiente din cauza cantităţii extrem de mari de cărbune necesare pe malul stâng al Nistrului.
Având în vedere acest lucru, Rusia ar putea încerca să vizeze un alt obiectiv. De exemplu, Moscova ar putea oferi să aducă pe mare, din porturile Mării Azov, cărbunele de care Tiraspolul are nevoie urgent. Mai mult, Kremlinul ar putea chiar să fie dispus să suporte toate costurile achiziţionării şi transportului de cărbune din Africa de Sud. În acest caz, Turcia va fi forţată să lase barjele ruseşti cu cărbune salvator să treacă prin Strâmtoarea Bosfor.
În aceste condiţii, după cum nu exclud unii observatori, ruşii ar putea încerca să ascundă arme, muniţie şi chiar mici unităţi de forţe speciale în holdurile barjelor lor. Totuşi, Transnistria nu are acces la ţărmul Mării Negre, iar tot acest material ar ajunge în TMR doar prin Giurgiuleşti, singurul port din Moldova situat pe malul Dunării, cu acces la Marea Neagră.
Este clar că grănicierii din Moldova vor verifica cu conştiinciozitate şi amănunţit orice nave care transportă încărcături pentru regiunea transnistreană, cu atât mai mult cele implicând Rusia (chiar dacă sunt etichetate ca ajutoare umanitare). În ceea ce priveşte o posibilă încercare a ruşilor de a cuceri insidios portul Giurgiuleşti (ca parte a unei operaţiuni speciale), majoritatea analiştilor militari consideră un astfel de scenariu extrem de improbabil, cu toate că, teoretic, nu poate fi exclus.
În general, evenimentele recente din Georgia, Azerbaidjan şi Moldova indică faptul că Rusia autoritară a lui Putin se simte suficient de încrezătoare pentru a concura pentru restaurarea influenţei sale în fostul URSS. În acelaşi timp, Moscova este momentan limitată în desfăşurarea războaielor hibride şi operaţiunilor speciale cu statele vecine din cauza războiului cu Ucraina, care durează de aproape trei ani. Nu există nicio îndoială că o posibilă victorie rusă în acest război (sau forţarea Kievului la un acord de pace nedrept) va dezlega mâinile Kremlinului şi îi va permite să intensifice restaurarea imperiului/URSS în alte zone.
