Groenlanda "este pregătită să discute" cu Trump deoarece "statu-quo-ul nu mai este o opţiune"

Premierul Groenlandei, Mute Egede, a declarat vineri că nu a discutat cu Donald Trump despre interesul recent al preşedintelui ales de a cumpăra teritoriul controlat de Danemarca, dar că este „gata să discute”, deoarece „status quo-ul nu mai este o opţiune”, relatează Zero Hedge.

Vorbind alături de premierul danez Mette Frederiksen în cadrul unei conferinţe de presă comune, Egede a subliniat necesitatea investiţiilor în dezvoltarea resurselor, precum şi a industriilor diversificate pentru a reduce dependenţa de subvenţiile daneze. Acestea fiind spuse, el a mai spus că „Groenlanda este pentru groenlandezi. Noi nu vrem să fim danezi. Nu vrem să fim americani. Evident, vrem să fim groenlandezi”.

Frederiksen, între timp, spune că a cerut să vorbească cu Trump.

„Am sugerat o conversaţie [cu Trump] şi mă aştept ca aceasta să aibă loc”, a declarat ea reporterilor joi seara, după ce s-a întâlnit cu alţi oficiali danezi de rang înalt cu privire la situaţie - adăugând că nu se aşteaptă la vreun dialog până după inaugurarea lui Trump din 20 ianuarie.

Comentariile ei au venit la doar 48 de ore după ce Trump a refuzat să excludă forţa militară sau economică pentru a obţine controlul Groenlandei, cu toate acestea, Frederiksen spune că nu există „niciun motiv să credem” că Trump intenţionează să invadeze Groenlanda.

Între timp, la începutul săptămânii, ministrul danez al apărării, Troels Lund Poulson, a recunoscut că Danemarca „a neglijat timp de mulţi ani să facă investiţiile necesare în nave şi în aeronave care vor ajuta la monitorizarea regatului nostru, iar acum încercăm să facem ceva în această privinţă”.

Groenlanda joacă pe toate părţile

Fixaţia lui Trump asupra Groenlandei a propulsat cea mai mare insulă din lume într-o poziţie de influenţă neaşteptată. Ceea ce părea o ofertă ridicolă în 2019 a căpătat o nouă relevanţă pe fondul eforturilor tot mai mari ale Groenlandei pentru independenţă faţă de Danemarca. Pe măsură ce teritoriul se apropie de alegeri generale cruciale, liderii săi se găsesc în situaţia de a trece printr-un moment rar de influenţă – unul care pune naţiuni puternice în competiţie între ele, relatează Bloomberg.

Potrivit unei declaraţii a guvernului groenlandez, aceştia sunt „deschişi unei cooperări sporite şi constructive cu cei mai apropiaţi vecini ai noştri”.

„Groenlanda aşteaptă cu nerăbdare să discute cu SUA posibilităţile de cooperare în afaceri, dezvoltarea sectorului mineral al Groenlandei, inclusiv mineralele critice şi alte domenii relevante”, se mai precizează în comunicat.

Miza nu putea fi mai mare. Importanţa geopolitică a Groenlandei a crescut odată cu topirea vastei sale calote glaciare, transformând insula într-un actor-cheie în securitatea globală şi în extracţia resurselor. Dincolo de rolul său de gazdă a unei baze militare americane esenţiale pentru detectarea rachetelor şi supravegherea spaţială, rezervele neexploatate de aur, diamante, uraniu şi minerale de pământuri rare ale Groenlandei au făcut din aceasta un tărâm râvnit în competiţia pentru dominaţia asupra mineralelor strategice.

Potrivit unor surse familiarizate cu această chestiune, echipa de tranziţie a lui Trump a început să consulte experţii din sectorul privat încă din noiembrie cu privire la potenţiale întreprinderi în Groenlanda. Printre ideile vehiculate se numără proiecte de exploatare a pământurilor rare şi o nouă instalaţie hidroelectrică - o aluzie la potenţialul de energie regenerabilă al insulei. Aceste conversaţii nedivulgate anterior subliniază interesul tot mai mare al Washingtonului pentru regiunea arctică, ca tampon împotriva influenţei chineze.

„Trump capitalizează în mod absolut presiunea Groenlandei pentru independenţă”, a declarat Jacob Kaarsbo, consilier independent pe probleme de securitate externă şi fost analist şef la Serviciul danez de informaţii pentru apărare. „Pot vedea cu uşurinţă un scenariu în care Groenlanda se îndepărtează de Danemarca după viitoarele alegeri”.

Fondatorul Blackwater, Erik Prince, a declarat într-un interviu recent că prima administraţie a lui Trump a fost mai aproape decât ştia oricine de a asigura un acord inovator cu Danemarca pentru a prelua controlul asupra Groenlandei.

„Cred că ceea ce a propus Trump ultima dată, ultima administraţie, a fost efectiv o împărţire 50-50 în care SUA ar prelua cheltuielile generale, deoarece Danemarca cheltuieşte zeci de miliarde de dolari pe an pentru poliţia, securitatea şi administrarea Groenlandei”, a declarat Prince.

”SUA ar prelua aceste cheltuieli, dar apoi ar împărţi practic veniturile din orice dezvoltare minieră sau energetică cu Danemarca. Cred că este o afacere bună pentru Danemarca şi o afacere bună pentru Statele Unite”, a adăugat el.

Pentru Groenlanda, atenţia - deşi controversată - este fortuită. Mişcarea de independenţă a insulei, alimentată de mult timp de resentimentul faţă de trecutul colonial al Danemarcei, a luat amploare. Dezvăluirile din 2022 despre medicii danezi care constrângeau adolescentele groenlandeze să participe la programe de control al naşterilor în anii 1960 şi 1970 au adâncit şi mai mult nemulţumirile. În prezent, mulţi groenlandezi indică disparităţile actuale, inclusiv rapoartele privind discriminarea rasială de către danezi, ca dovadă a nevoii de autodeterminare.

Un punct de cotitură în relaţiile Groenlanda-Danemarca

În cadrul actual de guvernanţă stabilit în 2009, Groenlanda are autonomie în ceea ce priveşte afacerile interne, cum ar fi asistenţa medicală şi educaţia, în timp ce Danemarca păstrează controlul asupra politicii externe şi de apărare. Premierul Egede a pledat pentru renunţarea la „lanţurile erei coloniale”, făcând apel la un viitor în care Groenlanda să îşi determine singură destinul.

Totuşi, dependenţa economică rămâne călcâiul lui Ahile al Groenlandei. Subvenţia anuală de 600 de milioane de dolari oferită de Danemarca susţine servicii esenţiale – de la sănătate la educaţie – într-o naţiune al cărei PIB total se situează în jurul valorii de 2,4 miliarde de dolari. Fără acest colac financiar de salvare, independenţa ar putea deveni nesustenabilă, cu excepţia cazului în care noi parteneriate ar compensa pierderea.

În acest context, intră în joc Statele Unite. „Dacă vrei să controlezi Groenlanda sau să o aduci mai aproape de SUA, trebuie să faci acest lucru oferindu-le mai mulţi bani decât primesc în prezent de la Danemarca sub formă de subvenţii. Dacă Trump poate oferi poporului groenlandez o înţelegere mai bună, îmi pot imagina cu uşurinţă că o majoritate a populaţiei va declara independenţa”, a declarat Peter Viggo Jakobsen, profesor la Centrul de Studii de Război al Universităţii din Danemarca de Sud.

Pământurile rare şi securitatea naţională

O cale promiţătoare pentru diversificarea economică constă în rezervele vaste de elemente de pământuri rare din Groenlanda - esenţiale pentru dispozitivele electronice, sistemele de apărare şi tehnologiile de energie verde. Pe măsură ce SUA încearcă să îşi reducă dependenţa de China pentru aceste minerale, resursele neexploatate ale Groenlandei reprezintă o oportunitate pentru un parteneriat strategic.

Între timp, Danemarca a reacţionat la dinamica schimbătoare prin investiţii fără precedent în infrastructura arctică. La scurt timp după vizita surpriză de cinci ore a lui Donald Trump Jr. la Nuuk săptămâna trecută, Copenhaga a promis finanţare pentru un nou proiect hidroenergetic. Guvernul danez a lansat, de asemenea, modernizări în domeniul apărării menite să consolideze prezenţa sa în Arctica, semnalând un angajament reînnoit faţă de dezvoltarea Groenlandei.

Simbolismul a jucat, de asemenea, un rol important. Danemarca şi-a actualizat recent stema regală pentru a prezenta Groenlanda în mod proeminent şi a introdus interpreţi groenlandezi în sesiunile parlamentare - măsuri menite să promoveze bunăvoinţa în contextul tensiunilor în creştere.

Asociere liberă?

Dacă Groenlanda ar opta pentru independenţă, un model potenţial ar putea fi cel al asocierii libere – un statut în care insula ar putea funcţiona ca un stat suveran, menţinând în acelaşi timp legături economice cu o naţiune parteneră, aşa cum se întâmplă în acordurile dintre SUA şi Insulele Marshall. Acest aranjament ar permite Groenlandei să-şi controleze resursele naturale, asigurând totodată sprijin financiar continuu pentru serviciile publice.

Totuşi, drumul către independenţă este presărat cu provocări. Orice secesiune ar necesita negocieri îndelungate între Copenhaga şi Nuuk, care s-ar încheia cu un referendum obligatoriu. Atât parlamentul danez, cât şi cel groenlandez ar trebui să ratifice termenii negociaţi.