Surse anonime indică o potenţială dezbinare ruso-iraniană în Siria

Chestiunea a început să clocotească în condiţiile în care Teheranul şi-a manifestat intenţia de a susţine guvernul lui Assad, în timp ce Moscova pare să îl susţină pe liderul sirian cât timp interesele securităţii naţionale sunt îndeplinite, au declarat pentru G2 Bulletin mai multe surse regionale, care au cerut anonimitate.

Sursele susţin că neînţelegerile dintre Iran şi Rusia încă nu au atins nivelul unei separări publice, dar în rândul soldaţilor ruşi, şi chiar în rândul luptătorilor iranieni şi Hezbollah, există ostilitate.

O sursă a declarat pentru G2 Bulletin că soldaţii ruşi staţionaţi în capitala siriană Damasc şi în jurul acesteia au menţionat că ei susţin armata siriană, făcând o distincţie între ea şi guvernul lui Assad.

Soldaţii ruşi îi critică în mod deschis pe iranienii care par să îl susţină pe Assad, un şiit. Siria este o conductă importantă pentru Teheran pentru ca acesta să continue aprovizionarea aliatului său libanez Hezbollah, într-un efort de a consolida influenţa şiită din Iran până în Irak, din Siria până în Liban.

Moscova şi Teheranul cad de acord asupra nevoii înfrângerii luptătorilor grupului jihadist Statul Islamic care operează în Siria.

Totuşi, neînţelegerile lor, care au mocnit timp de câteva luni în subteran, au devenit tot mai clare după decesele înregistrate la începutul lunii mai în oraşului sirian Khan Tuman în rândul soldaţilor Gărzilor Revoluţionare Iraniene.

Oraşul a fost atacat de militanţi anti-Assad din grupul Jaish al-Fatah, asociat cu Jabhat al-Nusra, sau Al-Qaeda în Siria, în timpul unui acord de încetare a ostilităţilor impus de Rusia.

Aparenta lipsă a protecţiei ruseşti a ridicat îndoieli în rândul Gărzilor Revoluţionare că acestea se mai pot baza pe armata rusă. În plus, iranienii consideră de asemenea că ruşii îşi urmăresc propriile obiective fără a mai informa Teheranul.

O sursă a declarat pentru G2 Bulletin că episodul din Khan Tuman i-a făcut pe iranieni să-şi pună întrebări cu privire la obiectivele Moscovei şi dacă acestea sunt sincronizate cu cele ale Teheranului.

Moscova a urmărit să îşi restabilească prezenţa strategică în Orientul Mijlociu după sfârşitul Războiului Rece. În acest sens, şi-a extins baza maritimă din Tartous şi a creat o pistă de aterizare la baza aeriană Hmeimim, aflată lângă oraşul Latakia, în vestul Siriei.