Statul român condamnat să plătească despăgubiri pentru catastrofa aviatică din decembrie '89. Cauzele prăbuşirii, neclarificate

Tribunalul Bucureşti a condamnat statul român la plata unor despăgubiri civile către moştenitorii lui Petre Bănică, însoţitor de zbor al aeronavei Tarom AN-24 YR-BMJ, care s-a prăbuşit în pădurea Mălinoasa, judeţul Dâmboviţa, în decembrie 1989. Cauzele prăbuşirii aeronavei reprezintă una dintre marile enigme din lumea aviaţiei, mai ales că prima expertiză realizată în 1990 ar fi susţinut că aparatul de zbor a fost doborât de o rachetă, relatează Fanatik.

Conform site-ului citat, avionul – care îl transporta doar pe jurnalistul Ian Henry Perry, fotoreporter al publicaţiei britanice Sunday Times, care avea asupra lui câteva casete video filmate de el în timpul Revoluţiei – a decolat, pe 28 decembrie 1989, de pe Aeroportul Internaţional Otopeni, cu destinaţia Belgrad. În plus, mai multe surse au declarat că fostul preşedinte Ion Iliescu ar fi solicitat ca zborul charter să fie operat sub forma unui transport umanitar, pentru că guvernul fostei Iugoslavii se oferise să doneze sânge pentru răniţii din Revoluţie.

La 15 minute de la decolare, avionul a ajuns la 4.450 m şi se afla deasupra comunei Vişina, când a fost raportată o avarie bruscă a ampenajului orizontal stâng, prin ruperea unei porţiuni a lonjeronului principal de rezistenţă care s-a deformat plastic. Drept consecinţă, avionul a intrat în picaj iremediabil, până la coliziunea cu solul. În urma catastrofei aviatice, toate cele 7 persoane aflate la bordul aeronavei şi-au pierdut viaţa.

Potrivit sursei citate, timp de 35 de ani, autorităţile române ar fi depus multe eforturi pentru a “îngropa” această poveste. În 1990, la doar câteva luni după accidentul aviatic, compania Tarom a decis să caseze epava aeronavei, deşi aceasta reprezenta o probă esenţială într-un dosar penal aflat în desfăşurare. În plus, înregistratoarele de zbor şi alte părţi componente ale avionului au dispărut fără urmă.

Paradoxal, dosarul a fost instrumentat timp de trei ani la Procuratura Locală Găeşti, după care, abia în 1993, a fost transferat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare. Acesta nu s-a mulţumit cu raportul primit şi a realizat o supraexpertiză, care a stabilit că evenimentul aviatic nu a fost cauzat de un factor extern, ci s-a produs din cauza givrajului, respectiv a factorilor naturali de mediu, mai precizează Fanatik.

Conform site-ului citat, în 2006, procurorul militar şef din cadrul Secţiei Parchetelor Militare a infirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale şi a dispus conexarea la Dosarul Revoluţiei. Mulţi ani, nu s-a mai ştiut nimic despre acest caz, până în 2019, când procurorii militari s-au răzgândit şi au dispus disjungerea cauzei şi constituirea unui dosar separat. Problema este că, în acel moment, nu mai existau alte probe cu excepţia unor fotografii realizate la faţa locului, insuficiente pentru realizarea unei noi expertize.

În februarie 2023, Secţia Parchetelor Militare a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii, din lipsă de probe. În iulie 2023, Curtea Militară de Apel a desfiinţat soluţia de clasare şi a retrimis cauza la Parchet şi a retrimis dosarul procurorilor, pentru continuarea anchetei.

Totuşi, rudele victimelor nu s-au mulţumit cu acest răspuns şi după o luptă de circa 35 de ani, au obţinut şi o primă victorie. Mai exact, în luna aprilie a acestui an, Tribunalul Bucureşti a decis că statul român trebuie să plătească daune morale văduvei şi fiului victimei Petre Bănică, care în 1989 avea 35 de ani şi se afla la bordul aeronavei în calitate de însoţitor de zbor.

Deşi reclamanţii au cerut daune de 200.000 de euro, instanţa a dispus acordarea unor despăgubiri de 10.000 de euro pentru fiecare dintre reclamanţi. Decizia nu este definitivă şi a fost deja atacată atât de familia victimei, cât şi de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A fost sau nu o rachetă?

Un raport din 2019 al site-ului aviatiamagazin.com susţine următoarele:

La cam un sfert de oră de la decolare, în timp ce se afla la altitudinea de trei mii de metri, avionul a fost lovit de o rachetă antiaeriană.

O spune un document oficial al procuraturii, secretizat între timp pentru că, vă vine sau nu să credeţi, dosarul este încă în cercetare! Din câte se pare, racheta nu a lovit direct avionul, ci a explodat la 1-2 metri de coada acestuia, datorită focosului de proximitate. Explozia a afectat stabilizatorul orizontal din partea stânga şi a făcut ca Antonovul să intre în picaj. Piloţii s-au luptat să ţină avionul în zbor sau măcar să îl poată ateriza forţat, însă totul a fost în zadar. An-24 înmatriculat YR-BMJ a percutat solul în zona pădurii Mălinoasa din judeţul Dâmboviţa.

La aproximativ 12 kilometri de locul prăbuşirii se afla Divizionul 182 Rachete AA de la Boteni, de acolo de unde se presupune că a plecat racheta ce a doborât avionul.

Ancheta ce a urmat tragediei a fost una pe repede înainte, al cărei unic obiectiv a fost, se pare, să îi facă scăpaţi pe cei responsabili de această tragedie.