Splinuţa menţine sănătatea rinichilor şi alungă tristeţea
alte articole
Splinuţa (Solidago virgaurea) este o plantă erbacee perenă care face parte din familia Asteraceae, fiind cunoscută popular şi sub denumirea de floare-boierească sau vargă de aur. Este larg răspândită în zonele reci-temperate din Europa, America de Nord şi Asia. Creşte pe povârnişuri, la marginea pădurilor, în livezi, preferând solurile bogate în calcar. Splinuţa este uşor de recunoscut după inflorescenţele galben-aurii, care se pot culege din iulie până în octombrie.
Etimologia numelui generic (Solidago) este controversată, se presupune că derivă din cuvântul latin ''solido'' a cărui semnificaţie este "a consolida, a întări", dar şi "leac pentru toate''. În orice caz, se referă la proprietăţile medicinale ale diferitelor specii ale acestui gen. Este o plantă mai puţin folosită la noi. O utilizare pe scară largă a splinuţei a avut loc în Europa de-a lungul Evului Mediu, până în secolul al XVIII-lea, pentru tratamentul plăgilor provocate de armele albe, cum ar fi săbii, cuţite etc., de aceea mai era numită şi remediul cavalerilor.
Splinuţa este bogată în flavonoide cum ar fi vitamina P, saponozide, inulină, dar şi taninuri, substanţe amare, uleiuri.
Datorită acestor substanţe active planta are o serie de efecte terapeutice, fiind cunoscută ca un bun antiinflamator, antiseptic, diuretic, sudorific, anticataral, carminativ, antihemoragic, precum şi cu acţiune antifungică (asupra Candida albicans).
Este recunoscută ca fiind de ajutor în menţinerea sănătăţii tractului urinar, în cazul infecţiilor (cistite, uretrite), în litiază renală, când se mai poate combina cu drăgaica (sânziene) şi urzica moartă galbenă, în părţi egale.
În medicina populară se folosea şi în tratarea reumatismului, artritei, în afecţiuni biliare (stimulează secreţia şi eliminarea bilei). Este utilă şi după un exces alimentar, în enterită şi enterocolită, metroragii, în tratarea hemoroizilor şi varicelor. De asemenea, este recomandată în bronşite, răceli, tuse, inflamaţii ale gâtului, laringite şi faringite (gargară), în afecţiuni ale pielii sub formă de comprese, precum şi pentru spălarea tenului gras.
Se utilizează sub diferite forme: infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere, ulei esenţial. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de plantă la o cană cu apă fiartă; după 10 minute se filtrează şi se pot bea 3 căni pe zi.
Este cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, cauzele afecţiunilor fizice sunt de natură psihologică.
Emoţiile negative, supărările, depresia, stresul, trauma emoţională, afectează puternic rinichii, consideraţi în Medicina Tradiţională Chineză rezervorul de energie al organismului. În aceste cazuri putem folosi cu încredere splinuţa, care îndepărteză tristeţea, calmează, ne redă liniştea sufletească şi echilibrul.