Scoarţa Pământului s-ar putea fractura în faţa Peninsulei Iberice [studiu]
alte articole
Cum este posibil ca două cutremure devastatoare care au avut loc în trecut să afecteze Portugalia, dacă această regiune se află la mii de kilometri distanţă de faliile din scoarţa pământului, cunoscute pentru că au provocat cutremure mari?
Această întrebare l-a intrigat timp de ani de zile pe geologul portughez Joao Duarte, profesor la Universitatea din Lisabona, care susţine că, în sfârşit, a descoperit misterul.
Duarte a prezentat rezultatele studiilor sale la recenta reuniune a European Geoscience Union (EGU) din Austria. Geologul a descoperit ceva ciudat: o placă tectonică alunecă sub alta, provocând divizarea scoarţei terestre, a explicat acesta pentru BBC World.
Ce sunt plăcile tectonice
Învelişul exterior relativ rigid al Pământul, litosfera, este împărţită în plăci tectonice. Plăcile tectonice sunt segmente rigide aflate într-o continuă dinamică şi sunt delimitate de trei mari limite ale plăcilor tectonice: limite convergente, când plăcile se îndreaptă una către cealaltă, limite divergente, când plăcile se îndreaptă în direcţii opuse, şi limite transformante, când plăcile se deplasează una în lungul celeilalte. Cutremurele, activităţile vulcanice, formarea munţilor şi formarea fosei oceanice, sunt mai frecvente de-a lungul acestor limite.
Cel mai mare cutremur din Europa
"Ştim că în Lisabona a avut loc marele cutremur din 1755, fiind cel mai mare istoric din Europa, care a avut o magnitudine de 8,7", a explicat Duarte. Estimările victimelor variază deoarece existau puţine registre ale populaţiei, dar cele mai mici sunt între 20 şi 30.000 de decese, iar cele mai mari vorbesc de 100.000".
„Cutremurul a distrus Lisabona, o mare parte din sudul Spaniei şi Maroc, şi a provocat un tsunami care a ajuns în Irlanda şi Caraibe“, a spus geologul.
Al doilea cutremur major a afectat regiunea în 1969
„Magnitudinea acestuia a fost de 7,9, dar era departe de coastă. A ucis între 11-30 de persoane şi a distrus aproximativ 400 de case, dar daunele nu sunt cunoscute cu precizie deoarece Portugalia era o dictatură la acel moment şi guvernul a ascuns datele".
Lucrul ciudat, după cum a explicat Duarte pentru BBC, este că seismele mari apar în general în Oceanul Pacific, deoarece acolo există ceea ce geologii numesc un proces de subducţie, când o placă tectonică alunecă sub o altă placă.
"În America de Sud, de exemplu, nu există cutremure mari pe partea braziliană, dar pe cealaltă parte, Chile are Munţii Anzi şi o zonă de subducţie şi se produc cutremure foarte mari".
Subducţie
Termenul de subducţie se referă la zona diametral opusă celei de rift. Practic, placa oceanică se ciocneşte cu alta şi se scufundă înapoi în astenosferă unde se topeşte. Vor rezulta cutremure şi lanţuri muntoase vulcanice pe continent sau arcuri vulcanice în ocean. Aceasta se produce sub un unghi de 50-60 de grade şi pe o suprafaţă numită plan Benioff, după numele celui ce a studiat-o.
Zona marină unde au avut loc cutremurele care au afectat Portugalia, numită Câmpia Abisală a Herradurei, este foarte plată. Dar lucrarea lui Duarte şi a colegilor săi a dezvăluit o surpriză sub această zonă, între placa africană şi placa euroasiatică.
"Ceea ce am descoperit este că o placă tectonică începe să se scufunde şi să alunece sub cealaltă".
Acest proces generează o divizare orizontală în crustă. Plăcile au două straturi şi, datorită subducţiei, apare următorul fenomen: stratul inferior se scufundă sub cealaltă placă, iar stratul superior rămâne în continuare la suprafaţă pentru a evita un gol.
Subducţia se produce sub mare la peste 200 km de Cabo de San Vicente, în punct ul sudic al Portugaliei şi într-o zonă cu adâncimi de până la 250 km.
Duarte şi colegii săi au detectat de asemenea un proces numit "serpentinizare".
"Deoarece plăcile se află sub apă, aceasta se infiltrează, penetrează piatra şi plăcile se slăbesc, ceva asemănător cu ceea ce se întâmplă atunci când metalele se corodează, această slăbire face ca placa să se desprindă mai uşor".
Un strat de crustă este transformat prin acest proces în serpentină, un mineral "foarte slab şi moale".
Mesaj pozitiv
Duarte a remarcat că procesul de subducţie se produce de circa cinci milioane de ani şi probabil va continua încă aproximativ 10 milioane de ani. Pentru geolog, descoperirea noii zone de subducţie nu ar trebui să provoace alarmă.
"Adevărul este că ştiam deja din seismele trecute că există o probabilitate ca acestea să se întâmple în viitor, deoarece sunt procese ciclice ale Pământului", a spus Duarte.
"Mesajul meu este că ar trebui să vedem această descoperire într-un mod pozitiv care ne permite să înţelegem mai bine procesele care generează cutremure. Ştiinţa ne oferă, de asemenea, mecanisme mai bune pentru a ne apăra", a adăugat cercetătorul de la Universitatea din Lisabona.
Duarte a declarat pentru BBC că seeismele fac parte din dinamica planetei şi cel mai bun mod de a răspunde este întotdeauna cel de prevenire, “să construim case pregătite pentru cutremure şi să ştim ce să facem în cazul unui cutremur sau tsunami“.
„Nu ar trebui să ne speriem, aceste fenomene apar şi trebuie doar să fim pregătiţi“.
Articol ştiinţific de referinţă: Delamination of oceanic lithosphere in SW Iberia: a key for subductioninitiation? Joao Duarte (1,2,3), Nicolas Riel (4), Chiara Civiero (5), Filipe Rosas (1,2), Wouter Schellart (6), Jaime Almeida(1,2), Sonia Silva (1), Pedro Terrinha (7,1)
