Schimbarea la faţă a lui Trump. Steve Bannon trimis la plimbare

De câteva săptămâni Casa Albă este implicată în noi controverse, legate de fostul consilier de securitate naţională, Steve Bannon.

Bannon, editor şef al publicaţiei conservatoare Breitbart News, este el însuşi subiect de controversă din cauza vederilor sale politice extrem de conservatoare şi a unora dintre afirmaţiile sale.

Sub conducerea sa, Breitbart News a criticat adesea teoriile aflate la baza establishmentului politic american bântuit de corectitudine politică, precum şi marotele şi falsurile plantate de ideologia Şcolii de la Frankfurt, care a modelat matricea academică şi politică americană.

Din cauza incorectitudinii sale politice, Bannon este dezavuat chiar de tabăra republicanilor, pentru criticarea frecventelor derapaje şi standarde duble ale partidului.

În special abordarea critică la adresa politicii liberale pro-avort şi pro-imigraţie, la adresa agendei globaliste şi neo-liberale din SUA, şi a clanului Clinton ca exponent al acestora, a făcut ca Bannon să fie unul dintre cei mai mari suporteri ai campaniei lui Donald Trump.

Însă în ultima perioadă, odată cu schimbarea la faţă a lui Trump, steaua lui Steve Bannon pare că apune. Numit iniţial în Consiliul de Securitate Naţională de către Trump, Bannon, la fel ca şi gen. Michael Flynn - care ar fi trebuit să prezideze Consiliul, sunt îndepărtaţi încet de aripa republicană, pro-establishment, a administraţiei - în general reprezentată de oameni ca vicepreşedintele Mike Pence, Reince Priebus şi gen. H.R. McMaster.

Pe 5 aprilie Bannon a fost îndepărtat din Consiliul de Securitate Naţională. Însă necazurile sale nu s-au terminat, iar traiectoria pro-establishment a lui Donald Trump din ultimele săptămâni este tot mai evidentă.

Dar îndepărtarea parţială a lui Bannon nu este cauza, ci doar unul dintre efecte.

În ultimele trei săptămâni Trump şi-a încălcat sau revizuit cu 180 de grade multe dintre promisiunile importante făcute în campanie: s-a implicat în Siria (deşi în trecut susţinuse vehement că SUA nu are ce căuta acolo); a renunţat la dezintegrarea aşa-numitei reforme medicale numită Obamacare (ce-i drept în acest caz Partidul Republican i-a retras orice sprijin); a renunţat la atitudinea bătăioasă faţă de China şi politicile sale economice şi fiscale, pentru a forţa un blat cu Beijingul în problema Coreei de Nord (deşi îmi scapă urgenţa rezolvării acelei probleme); şi poate nu în ultimul rând, şi-a schimbat radical atitudinea faţă de NATO, pe care acum nu o mai apreciază ca "învechită".

Într-un interviu dat de Donald Trump publicaţiei New York Post, Trump minimizează importanţa pe care ar fi jucat-o Bannon în cadrul strategiei campaniei sale, dându-i un ultimatum editorului şef al Breitbart News pentru a-şi "rezolva problema [cu Jared Kushner, ginerele lui Trump, n.r]".

“Îmi place Steve, dar trebuie să vă amintiţi că el nu a fost implicat în campania mea decât foarte târziu", a declarat Trump. "La momentul respectiv învinsesem deja toţi senatorii şi guvernatorii şi nu îl cunoşteam pe Steve. Sunt propriul meu strateg şi nu mi-aş schimba strategia doar pentru că o aveam de înfruntat pe corupta Hillary [crooked Hillary în original, n.r.]".

Trump a încheiat spunând: "Steve este băiat bun însă i-am spus - rezolva problemă sau o fac eu".

Dacă declaraţiile lui Trump nu sunt suficient de semnificative, mai este şi amănuntul că Bannon a aflat de interviul acordat New York Post din presă.

În cadrul noii administraţii, Bannon este/era cel mai important stâlp al naţionalismului american, platforma cu care Trump a câştigat electoratul american în timpul campaniei sale. Odată cu îndepărtarea lui Bannon, cercul de apropiaţi al lui Trump va deveni deja dominat copios cu personaje care adoptă o atitudine centristă şi convenţională.

Plecarea lui Bannon ar însemna îndepărtarea unuia dintre susţinătorii cei mai fermi ai agendei izolaţionismului american, dar şi potenţiala alienare a unui mare segment al bazei electorale a lui Trump (în special zona rurală, mijlocul SUA), care dorea o administraţie cât mai incorectă politic şi pe cât posibil diferită de "elită politică".

Problemele pe care trebuie să le rezolve preşedintele SUA sunt extrem de complicate, iar soluţii simpliste, care să nu necesite efecte secundare majore, sau sacrificii imense, sunt pur si simplu imposibile în actualul context internaţional. Astfel că ar fi de înţeles unele concesii pe care Trump a început să le facă establishmentului - în special cel din domeniul agenţiilor de informaţii ale SUA.

Însă uşurinţa cu care Trump îşi aruncă peste bord aliaţii denotă o lipsă de loialitate, care îi poate fi fatală în timp.

Întotdeauna, în primele luni de la sosirea unui nou preşedinte, serviciile de informaţii, care în cazul marilor puteri acţionează de decenii bune ca stat în stat, supun noul venit unui program menit să-l "îmblânzească" şi să-l aducă în parametri. Iar concesiile şi schimbarea tonului lui Trump faţă de problemele cruciale pe care le are de înfruntat SUA, sunt mărturie că în cazul lui Trump programul funcţionează prea bine.

Parte importantă a acestui program la care sunt supuşi noii preşedinţi este îndepărtarea consilierilor de încredere. Scopul este izolarea preşedintelui, pentru a obţine un individ singur în faţa unor decizii copleşitoare, care are de luat decizii majore şi care să devină dependent de Deep State şi informaţiile pe care le livrează factorului de decizie.

În cazul lui Trump, defectul său de caracter (frecvent la mulţi lideri, de altfel) este exploatat frenetic de establishment. Viteza cu care îşi aruncă din barcă foştii suporteri face posibilă transformarea rapidă a lui Trump într-un reprezentant al sistemului cu nimic deosebit de un George W. Bush sau Barack Obama.