"Salvarea României nu stă în înlăturarea lui Dragnea" - Ioan Stanomir în dialog cu Rezistenţa

După Ceauşescu a venit Iliescu, după Ponta a venit Dragnea iar România a ajuns să fie PSD, aşa cum înainte a fost FSN şi, şi mai înainte, PCR. Salvarea României nu stă, aşadar, în schimbarea unui om, ci e un proces gradual de reformă, din care noi, cetăţenii, ar trebui să fim parte, a explicat Ioan Stanomir.
Ioan Stanomir la RezistentaTV
Ioan Stanomir la RezistentaTV (Mihut Savu (Epoch Times Romania)
Se încarcă player-ul...
Se încarcă player-ul...

Salvarea României nu stă în înlăturarea lui Dragnea. Salvarea României nu există ca salvare, există un proces gradual de reformă care să permită existenţa unui stat mai decent, mai uman, mai bine structurat, mai bine limitat, a opinat luni politologul Ioan Stanomir, în cadrul unui dialog cu membrii grupului Rezistenţa de pe Facebook, grup coagulat în urma protestelor anti-OUG 13.

În opinia lui Stanomir, românii trebuie să înţeleagă că nu schimbarea unor personalităţi contează, ci modificarea opticii şi funcţionării partidelor politice precum şi modificarea modului în care statul nostru funcţionează. Şi, desigur, oamenii trebuie să conştientizeze faptul că "cei din Parlament nu au apărut din spuma mării, ca zeităţile antice, n-au fost teleportaţi, nu sunt din Star Trek, sunt rezultatul unui vot."

"Dacă din 5 oameni într-o cameră, 3 stau acasă şi 2 se prezintă şi votează PSD-ul sau ALDE, cine doriţi voi, ăsta este rezultatul votului, în condiţiile în care, evident, partidele de opoziţie – îmi asum răspunderea acestei afirmaţii – sunt lamentabile, sunt incapabile să facă opoziţie. Sunt capabile unele dintre ele doar să se ciorovăiască", a precizat Stanomir, în cadrul dialogului cu Rezistenţa, unde s-a abordat tema fierbinte a modificărilor legilor Justiţiei, anunţate recent de Toader, dar şi modul în care (nu) funcţionează statul - un stat care are pârghii pentru a influenţa viaţa noastră, a tuturor, fie că suntem bugetari, antreprenori etc.

Redăm câteva dintre ideile punctate de Ioan Stanomir

Modificarea legilor Justiţiei

"Există două probleme separate. Pe de o parte, există creşterea controlului politic asupra instrumentelor de presiune asupra magistraţilor şi pe de altă parte este excluderea preşedintelui din procesul de desemnare a magistraţilor, conducătorilor de instituţii şi cred că aceste lucruri sunt complementare.

Prima dimensiune se referă practic la posibilitatea ministrului Justiţiei de a acţiona anumite pârghii care să conducă la intimidarea magistraţilor “recalcitranţi” şi practic la generarea unui climat de subordonare şi de obedienţă. Iar a doua propunere priveşte scoaterea din discuţie a preşedintelui care are două “păcate” în ochii actualei puteri. În primul rând, nu este ales din cercul lor, iar în al doilea rând, este ales de un număr însemnat de români, lucru care îi conferă o legitimitate pe care domniile lor o tăgăduiesc.

Magistraţii sunt oameni în România iar în România nu există oameni la care nu poţi ajunge. Dacă avem impresia că trăim undeva la adăpost de stat, greşim profund. Statul are pârghii de a ne afecta pe toţi. Mă afectează pe mine, care sunt bugetar, vă afectează pe aceia dintre voi care sunteţi antreprenori, îi afectează pe pensionari care depind de stat pentru a-şi primi, nu pomana, ci banii binemeritaţi după o viaţă de muncă. Aşa că statul are, într-o societate ca a noastră, pârghii extraordinar de puternice pentru a influenţa, cu atât mai mult cu cât există zone extinse din România unde statul este principalul angajator. Iar dacă statul te pune pe o listă neagră, tu încetezi să exişti şi oricine s-a născut sau trăit în provincia România ştie că dacă eşti în atenţia autorităţilor locale ca oaie neagră, nu mai ai niciun fel de şanse să exişti.

Statul este PSD

România nu este doar cei care au telefoane inteligente, care se uită pe net, care folosesc Mac-ul, sunt foarte mulţi români care trăiesc într-o altă viteză şi pentru aceşti români statul este în continuare elementul cheie. Iar statul este PSD. A fost FSN, a fost înainte Partidul Comunist după care au venit în ordine istorică FSN şi PSD. E natural. Nu cred că trebuie să ne inflamăm pe această temă, trebuie să privim chirurgical lucrurile şi să fim cu capul pe umeri fiindcă altfel ne îmbătăm cu apă rece.

Statutul puterii judecătoreşti

Magistraţii au, faţă de ceilalţi compatrioţi ai noştri, două avantaje. Unul este: te pot ancheta şi celălalt este: te pot condamna. Şi este evident faptul că dacă procurorii pot fi mai uşor controlaţi fiindcă ei nu dispun de acelaşi grad de independenţă ca judecătorii, în cazul judecătorilor există alte formule referitoare la compoziţia completelor, la conducerea instanţelor, la promovare, la ajungerea pe acele poziţii la nivelul Înaltei Curţi, poziţii care reprezintă bani, putere şi influenţă. România totuşi are, cu maximă generozitate, doar 10 ani de independenţă a puterii judecătoreşti şi a magistraţilor în general (...).

Statutul puterii judecătoreşti în România a fost întotdeauna un statut de inferioritate în raport de legislativ şi executiv şi aceasta nu este doar după 1990-91 ci şi în perioada interbelică şi mai înainte. Este o putere care a fost bine încadrată de Executiv care a fost în mare măsură prea puţin capabilă să opună rezistenţă.

Nu trebuie să ridicăm niciunei categorii sociale o statuie, nu trebuie să zeificăm pe nimeni, trebuie să înţelegem că magistraţii au un rol pe care şi-l asumă conform profesiei lor, acest rol nu este de a persecuta, acest rol este fie de a pune sub acuzare pe cei care au încălcat legea, fie de a evalua vina celor puşi sub acuzare, atât şi nimic mai mult.

Toate regimurile autocratice din lume se tem de justiţia independentă pentru că justiţia independentă este o stavilă în calea puterii lor nelimitate. În momentul în care dispui de putere economică şi de putere politică, în momentul în care parlamentarii sunt în buzunarul tău, tu ai preşedintele, tu ai Guvernul etc. etc., tu ai serviciile secrete, în acel moment potenţialul de echilibru în societate dispare. Şi aceasta este o explicaţie pentru care, de exemplu, în Federaţia Rusă, în Ucraina, în Belarus, în Venezuela, în Ecuador, unde doriţi dumneavoastră, în Zimbabwe, în Bolivia, nu există justiţie independentă, dacă ai idei cu privire la justiţie independentă le poţi avea dar în medii de tipul mediului penitenciar sau în exil.

Cu siguranţă unul dintre modelele politice ale actualei guvernări este modelul Putin-Erdogan

Nu este un model bine perfecţionat, pentru că dacă ar fi fost un model, noi nu am fi putut avea această discuţie live pe internet. Rămâne de văzut cât vor mai putea fi ţinute aceste discuţii live pentru că este întotdeauna o hârtie de turnesol. În momentul în care ai intrat şi ai cenzurat internetul, în momentul în care introduci filtre, treci într-o altă categorie.

Aici e o nuanţă pe care aş face-o. Se discută foarte mult despre autocraţie în Europa, se dă exemplu Ungaria, Polonia etc. Să nu uităm că în aceste ţări, cu toată mâna de fier care este exercitată, de exemplu, de Victor Orban, nu vine nimeni să te aresteze pe stradă ca în Rusia. Sunt grade. Autocraţiile clasice sunt cele în care se încearcă un asemenea exerciţiu, ţi s-a întrerupt şi mişcarea pe internet şi a doua zi eşti dus în altă parte sau eşti bătut.

Fiind o ţară în Uniunea Europeană e mai greu de realizat acest proiect fiindcă e puţin mai greu să explici de ce ţi-ar dispărea opozanţii politici, de ce ai închide magistraţi, de ce ai închide cetăţeni, de ce l-ai luat la bătaie, că Rusia, Rusia nu e obligată să explice nimănui, se explică ei înseşi. Mai curând occidentalii se explică în faţa Rusiei pentru că au nevoie de gazul rusesc. Dar noi nu avem, după ştiinţa mea, resurse suficient de puternice ca să ne apucăm noi să dăm lecţii occidentului, încât dependenţa noastră economică de occident este – că ne place, că nu ne place – unul dintre factorii care împiedică această putere să meargă în direcţia controlului absolut asupra societăţii.

Procurorul Panait a sărit pe fereastră, Victor Ponta a făcut carieră

În epoca guvernării Năstase aşa era, s-a şi făcut un film despre cazul procurorului Panait. Omul acela n-a sărit pe fereastră, Dumnezeu să-l ierte, de bine. Ori că a sărit, ori că a fost împins, lucrurile sunt complicate, dar este cert că unul dintre cei care îi era coleg era Victor Ponta. Procurorul Panait a sărit pe fereastră, Victor Ponta a făcut carieră, eu cred că aici se situează parametrii. Cei care nu sunt liniştiţi, mor mai devreme, cei care sunt discipinaţi şi înţeleg bine, fac carieră. Ca să nu ne pomenim cu vreo speculaţie, nu îl acuz eu pe Victor Ponta că ar avea ceva direct cu moartea procurorului Panait, spun doar un fapt, că în epoca în care procurorul murea, Victor Ponta avea o ascensiune profesională fulminantă sub ocrotirea lui Adrian Năstase. Atât şi nimic mai mult.

Cei din Parlament n-au apărut din spuma mării. Opoziţia, lamentabilă

Este o problemă politică, cred că românii nu prea înţeleg foarte clar dar cei din Parlament nu au apărut din spuma mării, ca zeităţile antice, n-au fost teleportaţi, nu sunt din Star Trek, sunt rezultatul unui vot. Dacă din 5 oameni într-o cameră, 3 stau acasă şi 2 se prezintă şi votează PSD-ul sau ALDE, cine doriţi voi, ăsta este rezultatul votului, în condiţiile în care, evident, partidele de opoziţie – îmi asum răspunderea acestei afirmaţii – sunt lamentabile, sunt incapabile să facă opoziţie. Sunt capabile unele dintre ele doar să se ciorovăiască pe probleme comice.

Pe probleme tragicomice, în condiţiile în care tu faci referendum intern să vezi cum e definiţia familiei. E o problemă, după părerea mea foarte gravă, s-ar putea să şochez pe unii, eu nu cred că trebuie să te gândeşti foarte mult ce înseamnă familia. Că din doi bărbaţi sau două femei nu pot ieşi copii. Dintr-un bărbat şi o femeie pot ieşi copii, chiar dacă după aceea o femeie creşte singură copii sau un bărbat. Eu nu am nimic împotriva parteneriatelor civile dar sunt profund opus ideii de a ne juca cu concepte care nu sunt inventate astăzi, au o tradiţie şi nu cred că este misiunea USR (...). Misiunea USR este să facă opozite la PSD, să ne arate nouă ca sunt mai mai buni decât PSD-ul. Ori până acum, mi-e teamă că nici USR nici PNL, nu mi-au arătat mie, Ioan Stanomir, un argument palpabil că sunt capabile să ia puterea şi să facă ceva... a, ceva mai puţin rău, da, dar ceva mai bun e greu de crezut.

Nu numai PSD-ul, să fim corecţi, sunt PSD, ALDE, UDMR, o parte a Partidului Naţional Liberal, deputaţii de la minorităţi, asta este o strategie de autoapărare. Noi ne închipuim că suntem puri şi că avem în faţă o ceată de orci, care se mişcă şi fac rău în România. Nu sunt orci, sunt compatrioţii noştri. Unii dintre compatrioţii noştri chiar aşa gândesc, că dacă furi şi din ce ai furat dai şi altora, nu eşti hoţ eşti un om bun. (...) Această ţară existentă istoric în forma ei modernă de la 1866 cu o Constituţie, nu se bazează pe o etică protestantă (nu vorbesc aici de religii), se bazează pe personaje ca Dinu Păturică din Ciocoii Vechi şi Noi. Cum făcea avere Dinu Păturică? Furând, prin corupţie, prin delaţiune, astea sunt metodele.

Dragnea va cădea când va fi prea costisitor să fie apărat

Toţi cei care iau puterea în această ţară se cred eterni. Condiţia oricărei persoane care doreşte să fie atotputernică este să se creadă nemuritoare şi eternă. Şi să creadă că moartea sau căderea nu îl vor afecta niciodată pe el sau pe ea. Asta este de esenţa patologiei politice care dă naştere unor asemenea personalităţi. Asemenea tip de conducători cad în momentul în care ei încetează să mai fie utili camarilei care îi susţine.

Domnul Dragnea va cădea în momentul în care va fi probabil foarte dificil şi costisitor să fie apărat. În momentul în care domnul Dragnea va fi atât de aproape de prăpastie încât a-l ţine în viaţă ar însemna să te omori pe tine, atunci va cădea.

Am să vă aduc aminte că după domnul Ponta a venit domnul Dragnea şi lumea care s-a bucurat că a căzut domnul Ponta a crezut că va fi poate mai bine cu domnul Dragnea. Îmi aduc aminte demult, tot aşa, de pe vremea dinozaurilor, când România se numea Republica Socialistă România, românii aveau o singură speranţă, să moară Nicolae Ceauşescu.

Asta era toată speranţa lor, nu mergeau mai departe, ei spuneau “dacă va muri Nicolae Ceauşescu va fi perfect”, dar nu puteau să ducă raţionamentul mai departe, pentru că nu aveau capacitatea de a înţelege că dacă dai pe Nicolae Ceauşescu mai departe şi păstrezi regimul comunist, regimul comunist va continua să producă Lenin, Stalin, Mao şi Che Guevarra, că nu poate să producă altceva. La fel cum un regim naţional socialist fără Adolf Hitler, nu ar fi produs decât un Adolf Hitler. E ca şi cum te-ai aştepta ca un om care e hoţ prin profesie, să educe în familia sa oameni cinstiţi. E o imposibilitate.

Asta este o lege de fier a regimurilor politice. Nu a apărut Victor Ponta, nu a apărut Liviu Dragnea, nu au apărut aceşti oameni din întâmplare. Că dacă selecţia din aceste partide ar fi fost o selecţie, nu spun meritocratică, mai puţin teribilă ca acum, nu ar fi ajuns. Dar ei sunt nişte oameni politici capabili pentru că ţin în mână organizaţiile lor şi dau oamenilor care depind de ei ceea ce oamenii respectivi îşi doresc.

Cum va veni salvarea României

Salvarea României nu stă în înlăturarea domnului Dragnea. Salvarea României nu există ca salvare, există un proces gradual de reformă care să permită existenţa unui stat mai decent, mai uman, mai bine structurat, mai bine limitat. (...)

Eu vreau să văd de la români ceea ce le-a lipsit din păcate istoric, consistenţa pe termen lung, încăpăţânarea. Popoarele care şi-au cucerit libertatea, nu şi-au cucerit libertatea cu gândul că a cuceri libertatea înseamnă să te duci a doua zi şi să îţi vezi de treburile tale. Libertatea se cucereşte zilnic, nu făcând politică, fiind atent, petiţionându-ţi parlamentarul, scriind miniştrilor şi având alegeri mai dese.

Înregistrarea integrală a dialogului, transmis live de Rezistenţa TV, poate fi vizionată aici

Întâlnirea reprezentanţilor grupului Rezistenţa cu Ioan Stanomir a avut loc în cadrul proiectului #Rezistenţa 360, un proiect al grupului civic #REZISTENŢA, al cărui scop este crearea unor punţi de dialog şi comunicare reală şi obiectivă între societatea civilă şi clasa politică, şi explicarea evenimentelor şi acţiunilor politice într-un limbaj simplificat pentru cetăţenii României. În cadrul acestui proiect, protestatarii au avut întâlniri cu liderul PNL, Ludovic Orban, sociologul Barbu Mateescu, cu jurnaliştii Adrian Sturdza, Liviu Avram, Ramona Ursu şi Lucian Mîndruţă, cu Irina Zamfir de la ActivewWatch şi Cătălin Teniţă de la Geeks for Democracy, cu senatorul PNL Florin Cîţu, cu Oana Gheorghiu de la Dăruieşte Viaţă, cu judecătorii Camelia Bogdan şi Cristi Danileţ, cu filozoful Gabriel Liiceanu, cu (acum fostul) lider al USR Nicuşor Dan, cu parlamentarii USR Cristian Ghinea, Florina Presadă şi Cristian Seidler.