Ioan Stanomir: ”Turcia nu a reuşit niciodată să fie o democraţie funcţională”

”Regimul Erdogan nu mai poate fi încadrat în familia celor democratice. Vânătoarea de oameni din Turcia, epurări, arestări, lupta redeschisă cu kurzii din Turcia şi din Siria, toate arată că se produce tranziţia de la un regim semidemocratic, un regim autocratic, în care statul decide cine este inamic”, a susţinut profesorul la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, în cadrul dezbaterii ”Turcia după puci”, organizate de Frontline Club Bucharest la Librăria Humanitas Cişmigiu.

Profesorul de drept constituţional a reamintit că Turcia a suspendat aplicarea Convenţiei Europene pentru protecţia drepturilor omului. ”Dacă punem toate elementele cap la cap, rezultă o suspendare a domniei legii, în numele apărării statului”, a subliniat Stanomir, adăugând că totuşi Consiliul Europei nu a suspendat Turcia aşa cum a făcut cu Grecia condusă de regimul coloneilor, deoarece importanţa ei strategică este mai mare.

El a arătat că de-a lungul timpului ”Turcia fost o democraţie cu intermitenţe. Intervenţiile armatei au venit pe fondul unui eşec al guvernărilor civile, iar cei aproape 30 de ani de război cu kurzii au erodat o democraţie deja facilă. Au mai existat în trecut guvernări care au încercat să fie islamiste, dar ele au fost blocate prin intervenţia armatei şi a Curţii Constituţionale. Ceea ce îl distinge pe Erdogan de succesorii săi este capacitatea de a exploata un electorat care nu era apropiat de valorile kemaliste”.

În opinia sa, după lovitura de stat eşuată, dată de armată şi o parte din serviciile secrete, a urmat o lovitură dată de preşedintele Erdogan. Stanomir a reamintit că toţi liderii occidentali au salutat rezistenţa cetăţenilor împotriva forţelor armate, dar au refuzat să vadă ”vânătoarea de opozanţi” pornită de preşedinte după puci.

”În această vânătoare nu se mai face distincţie între adepţii lui Gulen şi inamicii lui Erdogan. Tăcerea Occidentului în privinţa încălcării drepturilor omului în Turcia de acum nu face decât să întărească acest stat care nu are altă raţiune decât de a-l servi pe Erdogan”, a subliniat profesorul.

Ioan Stanomir a reamintit că meritul statului creat de Kemal Ataturk a fost ruptura cu trecutul otoman şi încercarea de a crea într-o zonă musulmană o structură politică care să evoce formele occidentale. În schimb, Erdogan şi Ahmet Davutoglu, fost premier şi Ministru de Externe, au promovat neo-otomanismul, ”care însemna menţinerea poporului turc într-o formă de civilizaţie care l-a ţinut în subdezvoltare”.

Tăcerea Occidentului în privinţa încălcării drepturilor omului în Turcia de acum nu face decât să întărească acest stat care nu are altă raţiune decât de a-l servi pe Erdogan

Întrebat de implicaţiile unei potenţiale reorientări a Turciei către Rusia, Stanomir a răspuns că ”aceasta ar însemna prăbuşirea flancului sudic al NATO şi transformarea României în singurul stat NATO credibil din această zonă şi trezirea la realitate că Rusia se află la câteva sute de km de noi, şi dacă noi nu vom înţelege acest lucru, s-ar putea ca distanţa să scadă exponenţial”.

Pe de altă parte, el a arătat că pe ”Putin şi Erdogan îi despart multe lucruri, dar îi unesc altele. Politica şantajului strategic. Dacă nu ni se acceptă acest comportament inacceptabil, ci şi ostil valorilor euroatlantice şi europene, avem oricând un alt partener de discuţie. Deşi aceste regimuri au mize diferite şi-n Caucaz şi-n Orientul Mijlociu au ca liant un anti-occidentalism latent, activat ori de câte ori este nevoie, şi un trecut imperial. Turcia nu mai este Imperiul Otoman, dar încearcă să joace ca un actor strategic de anvergură, iar Rusia, deşi nu mai este nici URSS, nici Imperiul Ţarist, posedă destulă toxicitate pentru a face viaţa imposibilă vecinilor ei”.

”Erdogan foloseşte poporul turc şi controlul pe care-l are asupra acestuia nu doar pentru a-şi extermina inamicii, dar şi pentru a schimba modul în care Turcia arată şi este guvernată. Este posibil să realizezi o tranziţie relativ ordonată după o dictatură militară spre democraţie, dar este infinit mai greu să realizezi ca în ţările din est o tranziţie de la un regim totalitar-revoluţionar la unul ordonat. AKP nu e un partid obişnuit, el mobilizează societatea şi are o agendă revoluţionară. Ceea ce se întâmplă acum în Turcia arată justeţea loviturii de stat militare împotriva Frăţiei Musulmane din Egipt”, a concluzionat Stanomir.