Publicul se iluzionează, căci e neîncrezător în existenţa răului. "2084. Sfârşitul lumii", lansare de carte (Video)

Festivalul Book Fest a găzduit duminică prezentarea cărţii "2084. Sfârşitul lumii" a scriitorului algerian Boualem Sansal. Desemnată drept cea mai bună carte a anului de către revista Lire, tradusă în 25 de ţări, "2084. Sfârşitul lumii", cartea publicată la Humanitas duce mai departe, potrivit editorului Denisa Comănescu, imaginea extremului generat de totalitarismul religios care ne paşte în momentul în care nu înţelegem pericolul islamismului extremist.

Deşi în această carte nu se pronunţă nicio secundă cuvântul islam, citind-o, toată lumea înţelege că despre acest pericol monstruos este vorba. În linia lui Orwell, cu celebrul lui roman numit ''1984'', şi care vorbea despre o dictatură bazată pe ideologie, Sansal ne oferă în cartea sa imaginea extremei la care poate duce, într-o societatea măcinată de cancerul corectitudinii politice, totalitarismul bazat pe religie, în care amnezia şi supunerea totală sunt armele unui regim universal, unui regim care a cuprins întregul pământ, explică Denisa Comănescu.

"Pentru cei care au cât de cât o memorie istorică şi unii şi o experienţă directă, nu este o carte înfricoşătoare, poate fi o carte înfricoşătoare pentru cei care nu au nici memorie istorică nici experienţa directă a totalitarismului. Şi aici este probabil şocul pe care această carte l-a produs în raport de un public care se autoiluzionează în sensul că e profund neîncrezător în existenţa răului. Ori problema este că în lumea de astăzi răul există, că încarnările răului sunt departe de a fi epuizate, că ''1984'' a lui Orwell este una dintre ipostazele răului iar răul despre care vorbim s-a descentralizat, este un rău proteic care are capacitatea de a se fertiliza prin diferite experienţe culturale. Această carte este şi nu este o distopie, este o distopie dar şi o cronică a existenţei unor oameni în carne şi oase, în momentul în care vorbim, pentru că modul în care este guvernat statul islamic nu e foarte diferit de modul în care este guvernat Abistanul (ţinutul închipuit de scriitor în carte n.r.).

Dacă vă uitaţi pe toate imaginile care ne parvin din zonele ocupate de această structură, veţi vedea că pe ei îi preocupă fundamental ştergerea istoriei şi a memoriei la modul fizic. Acelaşi tip de ostilitate împotriva memoriei îl avea şi regimul taliban din Afganistan care s-a remarcat prin distrugerea unor statui de o valoare inestimabilă ale lui Buddha", a explicat, la rândul său, scriitorul şi criticul literar Ioan Stanomir.

În opinia lui Stanomir, "corectitudinea politică e înainte de toate o formă de autoiluzionare şi, dacă există luciditate, apare şi literatura curajoasă". Şi dacă pentru noi a vorbi despre Statul Islamic este un exerciţiu comod, nu acelaşi lucru se poate spune despre Sansal care trăieşte în Algeria, ţară care nu e un model democratic şi unde, cu siguranţă, există destui oameni care împărtăşesc ipotezele teologico-politice pe care se întemeiază Abistanul.