Românii, bulgarii şi jocul pervers al populiştilor din Germania

Conservatorii bavarezi au început un joc populist, precum cel al conservatorilor britanici ai lui David Cameron, de agitare a pericolului reprezentat de deschiderea pieţei muncii germane pentru români şi bulgari. Singurul scop este ca CSU să obţină un scor cât mai mare la europarlamentare şi la alegerile municipale care se apropie. România intră în acest joc electoral şi în această non-dezbatere.

A trecut 1 ianuarie şi marea invazie a esticilor se lasă aşteptată. În plus, procentul bulgarilor şi românilor care apelează la asistenţa socială este de doar 1% din cele şase milioane de oameni beneficiari de ajutoare de şomaj (Hartz IV). Prin urmare, retorica inflamată este construită pe argumente false. Oricum noul guvern CDU-SPD avea în plan înăsprirea regulilor pentru cei care ar vrea să profite nejustificat de protecţia socială.

Prin agitarea pericolului, CSU încearcă să mai capteze un bazin de votanţi, rămas neexploatat şi anume cel de extremă dreapta, într-un moment în care NPD - partidul neonazist este tot mai slab iar noul partid eurosceptic Alternativa pentru Germania, care propune ieşirea ţării din euro, este măcinat de conflicte interne.

Modul cum pune CSU problema arată că apelează la xenofobia acestui electorat care ar putea fi câştigat prin măsuri sau declaraţii mai dure împotriva imigranţilor. Mai ales că este ignorat faptul că doar cei care au deja un loc de muncă, au dreptul să ceară beneficii sociale, iar acestea nu sunt uşor de accesat.

Pe de altă parte, industria germană a declarat răspicat la începerea actualei ”dezbateri” anti-români şi bulgari că Germania are nevoie disperată de muncitori străini calificaţi, pe fondul îmbătrânirii accelerate a populaţiei. Până la urmă medicii români sunt prezenţi în număr mare în spitalele germane şi sunt apreciaţi, iar Germania cu toată politica ei restrictivă de emigraţie s-a folosit de Gastarbeiter-i pentru a-şi reclădi economia.

Deci CSU dă dovadă de mare ipocrizie propunând suspendarea dreptului de a cere alocaţii sociale în primele trei luni ale rezidenţei străinilor care muncesc în Germania, deoarece această restricţie există deja.

CSU, care a câştigat la scor alegerile din fieful Bavaria, nu prea are de ce să se teamă de scadenţele electorale. Totuşi Horst Seehofer, liderul formaţiunii şi-a creat o imagine de gălăgios al coaliţiei de guvernare, pe care vrea s-o menţină. Şi în criza euro, el s-a poziţionat ca apărătorul contribuabililor nemţi, susţinând că Landuri bogate precum Bavaria nu trebuie să plătească pentru statele falimentare din sud precum Grecia.

Mai mult, el a susţinut că Bavaria nu mai este dispusă să plătească atât de mult pentru Landurile germane mai sărace, în cadrul sistemului de redistribuţie (Laenderfinanzausgleich), care are ca scop repararea decalajelor dintre aceste entităţi teritoriale. Anul trecut liderul CSU ameninţa chiar cu ruperea coaliţiei de guvernare cu sora mai mare CDU, partidul cancelarului Merkel, şi cu liberalii de la FDP dacă se mai alocă fonduri suplimentare pentru salvarea Greciei. El anunţa şi că va ataca la Curtea Constituţională actualul sistem de solidaritate cu Landurile mai sărace. Nu s-a întâmplat însă nimic din toate acestea.

Economiştii şi politologii germani pe care îi contactam la vremea respectivă au explicat acest demers printr-un calcul electoral, având în vedere cota de popularitate a guvernatorului bavarez, care era în scădere la momentul respectiv, şi alegerile din 2013 pentru Landtag care se apropiau.

”Ameninţarea bavareză nu este fundamentată şi are prea puţin de-a face cu Finanzausgleich, ci mult mai mult cu alegerile pentru Parlamentul Landului. În plus, Bayern a beneficiat şi ea de acest sistem de redistribuţie fiscală, Bund-ul punând la dispoziţia statelor bogate 13,3 miliarde de euro în 2011”, explica Wolfgang Renzsch, profesor la Universitatea din Magdeburg, pentru Epoch Times România la vremea respectivă. În opinia sa, Bavaria n-ar trebui să se plângă nici pentru că plăteşte mult pentru salvarea unor ţări îndatorate precum Grecia, pentru că Landul primeşte, chiar în baza uniunii de transfer pe care o critică, sume considerabile de la Bruxelles mai ales pentru dezvoltarea agriculturii.

Prin agitarea pericolului, CSU încearcă să mai capteze un bazin de votanţi rămas neexploatat şi anume cel de extremă dreapta, într-un moment în care NPD - partidul neonazist este tot mai slab, iar noul partid eurosceptic Alternativa pentru Germania, care propune ieşirea ţării din euro, este măcinat de conflicte interne.

La rândul său, Ulrich Haede, profesor de drept financiar la Universitatea Viadrina din Frankfurt Oder, recunoştea într-un interviu pentru Epoch Times că ”germanii din Bavaria şi din alte Landuri sunt tot mai puţin dispuşi să garanteze pentru datoriile altor state pentru că se tem că în cele din urmă Germania va fi sufocată, va avea ea însăşi nevoie de ajutor şi că nu va mai fi nimeni care s-o poată ajuta”.

Prin urmare CSU încearcă prin provocări şi retorică xenofobă să-şi maximizeze procentul electoral. Puţin îi pasă lui Seehofer că pune în discuţie chiar libera circulaţie a forţei de muncă în UE, una dintre valorile fundamentale. După greci şi est-germani, a venit rândul românilor şi bulgarilor să furnizeze muniţie electorală.

Până la urmă România nu trebuia să intre în acest joc politicianist meschin şi în această falsă dezbatere, mai ales că poziţia CSU nu reflectă poziţia guvernului german. Ministrul de externe german, social-democratul Frank-Walter Steinmeier a respins şi criticat declaraţiile partenerilor de guvernare. ”Cine pune la îndoială dreptul de a circula şi de a munci în UE dăunează Europei şi Germaniei. Această libertate este o parte esenţială a integrării europene de care Germania profită mult mai mult decât alţii”, a spus el pentru "Süddeutsche Zeitung". Iar purtătorul de cuvânt al cancelarului, Steffen Seibert s-a distanţat şi el de radicalizarea conservatorilor bavarezi.

Nici faptul că Merkel a ales să tacă în această privinţă nu ar trebui să îngrijoreze, deşi este neplăcut, dat fiind că acesta este stilul ei de conducere tipic: reactiv, întârziat, dar cumpătat. Ea nu vrea să rişte o confruntare în coaliţie cu sora mai mică CSU, mai ales că noul guvern s-a născut atât de greu, şi de aceea încearcă să aplaneze tensiunile.

Într-adevăr declaraţia xenofobă şi absolut inacceptabilă a preşedintelui Comisiei de politică externă din Parlamentul European, Elmar Brok, care cerea amprentarea românilor şi bulgarilor care cer alocaţii sociale, trebuia taxată. Bine, la ce face Ponta în România nu prea este cel mai indicat să o facă.

”Imigranţii care vin în Germania doar pentru Hartz IV (ajutor de şomaj), alocaţia pentru copii şi asigurarea de sănătate trebuie trimişi rapid înapoi în ţările lor de origine. Pentru a preveni intrările multiple, ar trebui să ne gândim la luarea de amprente”, a spus Brok, citat de ziarul Bild. Declaraţia nu reflectă însă poziţia CDU sau a guvernului. L-am cunoscut pe Brok într-un stagiu făcut în Germania pentru jurnalişti din Europa Centrală şi de Est şi m-a impresionat negativ. Este omul care a declarat în repetate rânduri că România şi Bulgaria nu trebuiau primite în UE pentru că nu erau pregătite. Nu este la primele astfel de declaraţii, dar nu exprimă decât propria părere.

Astfel de declaraţii şi jocuri politicianiste şi demagogice precum cel al lui Seehofer fac însă mult rău, şi nu doar României şi Bulgariei. De fapt ele arată că partidele mainstream din Europa post-criză, tot mai înghesuite de asaltul extremiştilor, populiştilor şi euroscepticilor care beneficiază de stagnarea economică, de şomaj şi pierderea încrederii, preiau mesajele xenofobe şi extremiste ale acestora pentru a câştiga sau măcar pentru a nu pierde electorat. Dacă asta se întâmplă în Germania, ce să mai vorbim de Marea Britanie sau Franţa.