Recoltarea vieţilor în China

Traficul cu organe a devenit una dintre cele mai grave probleme de anvergură mondială, cu care se luptă agenţiile guvernamentale şi organizaţiile pentru drepturile omului, datorat reţelelor criminale internaţionale care fac profituri de pe urma vânzării organelor umane. Una dintre aceste tragedii ale lumii medicale moderne priveşte transplantul de organe făcut în urma recoltării forţată a organelor, fără consimţământul victimei, ce sporesc pe măsură ce ştiinţa medicală descoperă metode noi de creştere a speranţei de viaţă. Înlăturarea organelor vitale în mod expres pentru transplant, şi uneori pentru cercetări medicale, fără permisiunea victimei, este adesea, efectuată cu ajutorul personalului medical specializat, şi totuşi, în lipsa consimţământului „donatorului”...

Deşi devine din ce în ce mai crudă, această activitate criminală şi inumană este coordonată prin ordin guvernamental, primind chiar înlesniri din partea guvernului. Aceasta este situaţia în China, unde prelevarea forţată a organelor de la prizonieri constituie o politică oficială a guvernului, ea fiind efectuată în spitalele publice.

În timpul şedinţei plenare din 12 decembrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie pe tema abuzurilor grave la adresa drepturilor omului în China, şi, în particular, pe tema încălcărilor privind transplanturile de organe, care au ieşit recent la lumină. China este una dintre ţările care se situează în topurile mondiale în privinţa execuţiilor de prizonieri, şi se pare că guvernul chinez şi-a transformat această practică într-o afacere cu profituri de milioane de dolari.

Gao Qiang, ministrul-adjunct al Sănătăţii din China, a recunoscut în 2005 că aproape toate organele provin de la prizonieri executaţi, iar numărul de execuţii din China reprezintă un secret de stat. China nu oferă nicio statistică clară referitoare la acest subiect, în pofida solicitărilor venite de pe plan internaţional. Potrivit Declaraţiei de la Istanbul – care reglementează instrucţiuni strict procedurale şi etice referitor la donările de organe – se cere ca donatorii să-şi dea consimţământul înaintea oricărei proceduri de transplant şi, în plus, nu se permite ca prizonierii condamnaţi să fie donatori. În ciuda declaraţiilor oficialilor chinezi că aceste prevederi vor fi implementate, realitatea din China se situează exact în direcţia opusă. Rapoartele ONG-urilor şi ale organizaţiilor internaţionale indică faptul că medicii militari chinezi sunt implicaţi în prelevarea de organe de la prizonieri şi de la deţinuţii din lagărele de muncă silnică, în special, de la prizonierii de conştiinţă.

În prezent, China se apropie de SUA în ceea ce priveşte numărul de transplanturi efectuate anual, având 600 de centre pentru transplant pe plan naţional, devenind efectiv o destinaţie a turismului pentru organe, viitorii primitori de organe ajungând în China în scopul găsirii unui „donator” potrivit. Astfel, You Mei-nu, un parlamentar taiwanez din Partidul Democratic-Progresist (DPP) a afirmat recent că „Taiwan este o ţară condusă de principii conforme drepturilor omului, iar taiwanezii, cărora li se garantează dreptul la sănătate, nu ar trebui să îşi sporească starea de bine din necazurile sau suferinţele altora”, recunoscând că statul chinez reprezintă destinaţia principală a taiwanezilor care au nevoie de transplanturi de organe.

Principalele victime ale acestei practici sunt membrii comunităţii Falun Gong. Falun Gong reprezintă o mişcare spirituală care şi-a făcut apariţia în China anului 1992, dobândindu-şi în scurt timp popularitatea în rândul cetăţenilor chinezi, graţie învăţăturilor sale. Cu toate acestea, guvernul chinez a privit această mişcare ca pe o ameninţare şi a lansat în 1999 o campanie de suprimare împotriva adepţilor acestei mişcări, vizând eliminarea acesteia. Majoritatea membrilor Falun Gong au fost trimişi în mod abuziv în lagăre de muncă silnică, primind cele mai grave condamnări.

Potrivit unei rezoluţii introduse în Camera Reprezentanţilor din Statele Unite, după anul 1999 a apărut o creştere semnificativă a numărului transplanturilor de organe în China, făcându-se legătura cu intensificarea persecuţiei împotriva comunităţii Falun Gong. Conform acestei rezoluţii, deţinuţii Falun Gong sunt singurii supuşi în mod regulat examinărilor medicale privind organele lor vitale, cum ar fi inima şi ficatul, în timp ce doctorii au recunoscut faptul că folosesc organele practicanţilor Falun Gong. Aproximativ două treimi din deţinuţii din lagărele de muncă silnică din China sunt practicanţi Falun Gong. Rezoluţia descrie de asemenea faptul că multe dintre victime se aflau încă în viaţă în timp ce li se recoltau organele.

Este crucial ca Parlamentul European şi Serviciile de Acţiuni Externe din Comisia Europeană să cerceteze această chestiune în urma acceptării rezoluţiei. Amândouă organismele trebuie să solicite guvernului chinez să aplice standardele internaţionale, precum şi o mult mai mare transparenţă în privinţa procedurilor de transplant. Această este o problemă de drepturi umane fundamentale care, odată cu probarea acurateţii rapoartelor, poate dobândi statutul de genocid. Comunitatea internaţională trebuie să intervină înainte ca situaţia să se agraveze şi mai mult.

Niccolò Rinaldi este un membru al Subcomitetului pentru Drepturile Omului din cadrul Parlamentului European.

Acest articol a fost iniţial publicat la adresa http://eptoday.com