Human Rights Watch critică dur China pentru încălcarea drepturilor omului


Deţinuţii ascultă un ofiţer de poliţie în timpul unei sesiuni de instruire comportamentale la închisoarea din Chongqing, 30 mai 2005.
Deţinuţii ascultă un ofiţer de poliţie în timpul unei sesiuni de instruire comportamentale la închisoarea din Chongqing, 30 mai 2005. (China Photos / Getty Images)

Human Rights Watch a acuzat marţi China de incapacitatea de a se angaja la reforme politice care să îndeplinească cerinţele şi nevoile oamenilor, amintind de gravele încălcări de drepturile omului din ţară, scrie Euronews.

"Guvernul chinez a răspuns la presiunile interne şi internaţionale anunţând reforme parţiale în domeniul reeducări prin muncă şi politica unui singur copil", a declarat Brad Adams, directorul pe Asia de la Human Rights Watch.

"Dar, conducerea s-a angajat, de asemenea, la o represiune dură împotriva criticilor, în timp ce au folosit o retorică extremistă pentru a face clar faptul că nu au nicio intenţie de liberalizare a sistemului politic", a adăugat acesta.

Partidul Comunist Chinez şi-a apărat în mod constant politica privind drepturile omului şi a criticat grupurile şi a repudiat criticile străine, pe care le consideră "amestec în treburile interne".

Când Xi Jinping a devenit preşedinte anul trecut au existat speranţe că acesta va avea o atitudine mai permisivă în ceea ce-i priveşte pe dizidenţi şi că va demara o reformă politică. Însă Partidul Comunist Chinez (PCC) a atacat opoziţia cu o vigoare reînnoită.

În cadrul raportului său anual internaţional, Human Rights Watch a declarat că PCC "trebuie să se angajeze în reforme fundamentale, care să răspundă în mod adecvat creşterii cerinţelor publicului pentru dreptate şi responsabilitate".

Grupul a precizat că a fost deosebit de îngrijorat de arestarea unor activişti care au militat pentru ca funcţionarii să facă publice averile lor.

"În timp ce Xi Jinping a vorbit foarte mult despre combaterea corupţiei şi au existat unele arestări de profil înalt, guvernul s-a răzbunat dur pe cei care au expus corupţia la nivel înalt din cadrul guvernului şi al Partidului", a declarat Adams.

Organizaţia de drepturile omului a amintit şi de campania de înăbuşirea a zvonurilor online, precum şi de represiunea dură care continuă în regiunile minorităţilor etnice, Tibet şi Xinjiang.

Potrivit raportului citat, presiunea internaţională de anul trecut asupra Chinei referitor la situaţia drepturilor omului a fost "inconsistentă", subliniind că unele ţări precum Franţa şi Marea Britanie şi-au atenuat criticile la summitul cu China.

"China este locul unde trăiesc peste un miliard de oameni şi este o putere mondială majoră, aşa că modul în care restul lumii abordează situaţia drepturilor omului este mai important decât oricând", a concluzionat Adams.

China se „bucură” de o tristă notorietate pe plan internaţional. Oponenţii regimului dispar adeseori fără urmă în vasta reţea de închisori şi lagăre de muncă, în care se află în permanenţă aproximativ 4.000.000. de deţinut, folosiţi la muncă forţată, ca sclavi.

Nu doar cei cu convingeri politice dispar în neantul închisorilor, ci şi cei ce au convingeri religioase sau spirituale, considerate periculoase într-un stat ateu. Uigurii, creştini, tibetanii sunt victime ale regimului chinez, iar cea mai puternică persecuţie a fost declanşată împotriva practicii spirituale Falun Gong, devenită interzisă în China doar pentru că avea mai mulţi adepţi decât Partidul Comunist.

Deşi guvernul chinez a votat recent abolirea lagărelor de reeducare prin muncă, măsura pare a fi doar una de PR. Pe lângă vasta reţea de penitenciare oficiale ce cuprinde mai mult de 1.000 de închisori, există şi aşa numitele “black prison”, închisori neoficiale între zidurile cărora nimeni nu ştie ce se întâmplă de fapt. Numeroase clădiri goale, apărute în urma boomului din construcţii în ultimii ani, ca urmare a afacerilor ilicite pe care patronii companiilor de construcţii le fac cu statul sunt deseori transformate în închisori temporare. Aceste închisori nu apar în nicio statistică şi nici în scriptele vreunui minister. În interiorul lor dispar fără urme deţinuţi politici şi prizonieri de conştiinţă despre a căror soartă statul vrea să nu se ştie nimic.