Vicepreşedintele Parlamentului European: ar trebui să recunoaştem genocidul din China de azi

Istoria este plină de crime în masă, uneori deplânse după ce se petrec - alteori îngropate pe veci de istoria scrisă de criminali.

Pe data de 27 ianuarie a fiecărui an, Naţiunile Unite comemorează Holocaustul care a înghiţit evreii în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Aceeaşi zi comemorează desfiinţarea lagărului nazist de exterminare Auschwitz-Birkenau din Polonia în 1945.

Cu toate acestea, despre milioanele de victime făcute de comunism, în Europa şi nu numai, nu se vorbeşte mai nimic. Un exemplu ar fi Holodomorul, comis de Stalin împotriva Ucrainei şi Moldovei - în iarna dintre 1932-33, când au fost omorâte prin înfometare 7 milioane de persoane.

Crimele de la Katyn, cele comise de CEKA, NVKD şi KGB-ul lui Djerdjinki, Lenin, Troţki, Beria, Stalin, Kamenev etc. împotriva populaţiei est-europene şi nu numai, care au produs zeci de milioane de morţi - sunt deseori marginalizate. Genocidul comis de Partiul Comunist în Cambogia, China, Vietnam găseşte chiar mai puţin spaţiu în paginile ziarelor europene.

În mod suspect, crimele pe scară largă comise de dictatorii comunişti sunt păstrate adesea sub tăcere.

Mai uimitor, se păstrează tăcerea chiar asupra crimelor în desfăşurare. Cu toate acestea mai sunt şi politicieni care vorbesc.

Cu ocazia zilei Holocaustului, Edward McMillan-Scott vicepreşedintele Parlamentului European, atinge subiectul super sensibil al genocidului aderenţilor Falun Gong în China şi industria macabră de recoltare de organe pe viu de la aceşti prizonieri, prin care Partidul Cominist Chinez s-a gândit să-şi rotunjească veniturile.

“În calitate de vicepreşedinte al Parlamentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului m-am întâlnit în secret la Beijing cu practicanţi Falun Gong, foşti prizonieri de conştiinţă. Unul dintre ei mi-a spus că prietenul său a dispărut din celula de închisoare şi că următoarea dată când l-a văzut la spitalul închisorii, corpul acestuia avea găuri în locurile de unde era evident că părţi ale corpului fuseseră scoase pentru vânzare.

Guvernele recunosc acest fapt, dar nu fac nimic

O hotărâre a Parlamentului European din 12 decembrie, susţinută de mine, condamnă fără echivoc recoltarea de organe de către regimul chinez, mai ales de la prizonierii de conştiinţă Falun Gong.

În aceeaşi săptămână un comitet al Congresului american a adoptat o rezoluţie paralelă, iar o petiţie cu 1.500.000 de semnături a fost înaintată Naţiunilor Unite.

Acest răspuns global a venit pe lângă o serie de rezoluţii similare recente ale parlamentelor şi asociaţiilor profesionale.

(...) Prizonieri din China, selecţionaţi, sunt analizaţi medical - urină şi sânge şi compatibilitate de ţesuturi - după care sunt literalmente ucişi la comandă într-unul dintre cele 169 de centre de transplant din întreaga Chină. În jur de 10 000 de operaţii [de transplant n.n.] au loc anual, iar majoritatea organelor provin de la prizonieri, deoarece donarea de organe abia dacă exista înainte în China, din motive culturale.

De la începerea, în 1999, a persecuţiei împotriva Falun Gong, cercetătorii David Kilgour şi David Matas estimează că zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa recoltându-li-se organele.

Avocatul Gao Zhisheng

Am dus o campanie împotriva acestei crime îngrozitoare împotriva umanităţii din 2006 de când am vizitat Beijing-ul.

Acolo l-am întâlnit prima dată pe Gao Zhisheng, avocat (creştin) pentru drepturile omului, al cărui raport din 2005 despre persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong a dus la închiderea firmei sale de avocatură.

După vizită am păstrat legătura cu Gao în legătură cu reformele din China, dar a fost arestat pe 15 august 2006 şi apoi a fost condamnat pentru ‘subversiune’ şi a fost supus apoi la o serie de sechestrări, arest la domiciliu şi apoi, de mult timp deja, a dispărut.

Asta nu l-a oprit din activitatea sa din primele zile, inclusiv să adreseze scrisori deschise prin mine către Parlamentul European şi Congresul American. Într-un final a fost redus la tăcere prin sechestrarea într-o închisoare necunoscută.

Conform rapoartelor din presă, membri ai familiei sale au reuşit, în sfârşit, să îl vadă în iauarie 2013 într-o închisoare din provincia Xinjiang. Din fericire, soţia sa, pe care am întâlnit-o la Washington în martie 2013, fiica şi fiul său au reuşit să fugă în SUA.

Pe 2 decembrie 2012, am deschis cea mai recentă audiere dintr-o serie de audieri pe tema drepturilor omului din China la Parlamentul European la Bruxelles, cu o pledoarie pentru eliberarea lui Gao, amplificată de o mărturie video din partea fiicei acestuia - Gege.

Una dintre ‘crimele’ lui Gao a fost întâlnirea de la începutul anului 2006 cu fostul raportor, al Naţiunilor Unite, asupra torturii, Dr. Manfred Nowak, predecesorul meu ..., care afirma că 2 treimi din prizonierii care trec prin ‘reeducarea prin muncă’ în China sunt practicanţi Falun Gong.

Nu am nicio îndoială, după ce am întâlnit sute de practicanţi Falun Gong exilaţi şi foşti prizonieri de conştiinţă, că e adevărat, şi mai mult, că mii de practicanţi şi-au pierdut viaţa în josnica afacere de transplanturi organizată prin şi de către Armata de Eliberare a Poporului.

Aceste activităţi sunt contrare articolului 2 al Convenţiei asupra Genocidului. Fac campanie pentru crearea unui registru internaţional al celor care torturează şi omoară pentru judecarea lor la Curtea Penală Internaţională. Aceasta se va putea face doar atunci când China va fi liberă”.