Realpolitik: Ritualul vizitelor lui Merkel în China

Însoţită de un mare număr de oameni de afaceri, care aşteaptă să li se deschidă noi pieţe şi oportunităţi, cancelarul german este primită cu zâmbetul pe buze de autorităţile chineze, care o consideră interlocutorul lor cel mai important din Europa. Sunt semnate contracte de miliarde, iar despre drepturile omului se vorbeşte de dragul imaginii, la modul general…ca să se vorbească.

Cea de-a şaptea deplasare a Angelei Merkel din 2005 încoace în China nu face excepţie. Interesant este însă contextul în care s-a desfăşurat vizita – în plin scandal de spionaj în care SUA sunt acuzate că au plătit un angajat al Serviciului german de informaţii externe pentru a le furniza documente secrete din comisia de anchetă parlamentară a modului cum opera NSA pe teritoriul german. Pe acest fundal, la conferinţa de presă comună pe care au ţinut-o Merkel şi premierul chinez la Beijing, a fost abordată şi tema delicată a spionajului chinez, care fură tehnologie germană pentru a o replica. Li Keqiang a respins aceste acuzaţii şi a declarat că „Germania şi China sunt ambele victimele atacurilor hackerilor”.

Problema spionajului chinez şi a furtului de înaltă tehnologie nu este nouă, dar ea este rareori abordată la nivel bilateral pentru a nu-i supăra pe liderii comunişti de la Beijing. Germania pare obsedată de interdependenţa de China şi nu vrea cu niciun chip să piardă această piaţă mare, chiar dacă riscă să fie sufocată de concurenţa chineză. China este cea de-a doua piaţă de export ca mărime a Germaniei din afara Europei, după SUA. Anul trecut Germania a vândut bunuri în valoare de 67 miliarde de euro în China, iar importurile din China au atins 73 miliarde de euro, notează Spiegel.

Acesta este paradoxul relaţiei germano-chineze: deşi companiile germane se plâng că cele chineze le fură tehnologia şi nu le plătesc la timp, ele continuă să colaboreze cu acestea cu un masochism motivat de goana după câştig.

Dincolo de asta, avem diplomaţia şi cuvintele mieroase ale chinezilor care încearcă să dea impresia că Germania este partenerul din Europa pe care-l respectă cel mai mult şi căruia îi mai permit şi critici. „La întâlnirea cu Merkel, Li Keqiang a fost numai zâmbet, deschis şi prietenos. În treacăt a lăsat să-i scape şi cuvinte precum drepturile omului sau stat de drept. Mai mult, el i-a urat lui Merkel ca echipa naţională de fotbal să câştige Cupa Mondială”, scrie Spiegel.

Drepturile omului, sub preş

Jurnaliştii germani observă că Merkel vede China ca pe o maşinărie economică care duduie şi o oportunitate pentru Germania, iar problema încălcărilor grave ale drepturilor omului de către regimul de la Beijing trece în plan secund. Cancelarul nu va spune nimic despre faptul că de la venirea la putere a preşedintelui Xi Jinping controlul statului asupra opiniei publice a devenit şi mai puternic. Sau despre faptul că cenzura în mediul online a crescut şi mai mult odată cu dezvoltarea reţelelor sociale iar orice critici la adresa regimului sunt şterse imediat.

Nici despre faptul că Twitter şi Facebook sunt interzise în China, că foarte mulţi bloggeri critici au fost arestaţi, iar activiştii care cereau o transparenţă mai mare în privinţa averilor cadrelor Partidului Comunist au fost întemniţaţi pentru tulburarea liniştii publice, nu se pomeneşte. Cancelarul german ştie că schimbarea de gardă în fruntea Partidului Comunist nu va aduce schimbări şi reforme. Xi Jinping doreşte doar păstrarea cu orice preţ a stabilităţii în ţara cu 1,4 miliarde de locuitori.

E adevărat că Angela Merkel a pomenit situaţia drepturilor omului în conferinţa de presă comună cu premierul chinez, dar doar la modul generic. Ea a fost asigurată de Li că „mai avem un drum lung plin de reforme şi vom avansa şi în privinţa drepturilor omului”. Apoi business as usual.

Ai Weiwei: nu este de ajuns să-ţi asumi valorile în spatele uşilor închise. Să negociezi drepturile omului pe sub masă este o jignire pentru cei despre care este vorba

Abordarea acestei chestiuni sensibile doar în discuţiile private cu omologii chinezi este considerată de oficialii germani mai eficientă decât criticarea publică a Beijingului, dar ea nu a dat niciun rezultat până acum în sensul că nu i-a ajutat deloc pe cei care sunt persecutaţi de regimul comunist. Artistul disident Ai Weiwei spunea foarte clar că „nu este de ajuns să-ţi asumi valorile în spatele uşilor închise. Să negociezi drepturile omului pe sub masă este o jignire pentru cei despre care este vorba”.

Back to business

Revenind la vizita lui Merkel, după ce a fost bifat declarativ şi punctul drepturilor omului, s-a trecut la afaceri. China şi Germania au semnat o serie de acorduri comerciale şi de investiţii, inclusiv pentru construirea a două noi fabrici Volkswagen şi vânzarea a 123 de elicoptere Airbus.

Volkswagen va construi două uzine în oraşele Tianjin şi Qingdao şi va investi 2 miliarde de euro împreună cu producătorul auto chinez FAW, potrivit AFP. China a devenit cea mai mare şi cea mai importantă piaţă pentru producătorul german de automobile, care a vândut acolo peste 1,5 milioane de vehicule în primele cinci luni ale lui 2014.

De asemenea, Airbus a anunţat că va vinde 123 de elicoptere către trei companii chineze, dar n-a oferit detalii financiare. Şi grupul Lufthansa a semnat un memorandum de înţelegere pentru formarea unui joint venture cu Air China. Parteneriatul va oferi pasagerilor noi opţiuni de călătorie şi legături de zbor şi va permite Lufthansa „să aibă un acces mai bun la cea de-a doua piaţă aviatică din lume, după SUA”, potrivit companiei aviatice germane.

Acesta este parteneriatul strategic Germania-China, în care interesele economice primează, iar problema drepturilor omului este ascunsă sub preş. Din Merkel, cea care supăra rău Beijingul în 2007 prin întâlnirea cu Dalai Lama, nu mai este decât o amintire.