Berlinul găzduieşte expoziţia dizidentului Ai Weiwei: "Faţa crudă a regimului chinez"

Deschiderea expoziţiei a avut loc în mijlocul unei vizite oficiale a preşedintelui chinez Xi Jinping în Europa, şi este cea mai mare organizată vreodată în lume de celebrul artist.

Poate că nu rezervă multe surprize, dar expoziţia lui Ai Weiwei la Berlin, cea mai mare organizată vreodată în lume (nu este o coincidenţă, Germania se numără printre ţările care l-au sprijinit cel mai mult), este interesantă. Nu doar pentru faptul că inaugurarea a avut loc în mijlocul unei vizite oficiale a preşedintelui chinez Xi Jinping în Europa, ci şi pentru că fost salutată cu mare fast de Angela Merkel.

Puternica personalitate a dizidentului, în vârstă de 57 de ani, îndeamnă continuu la reflecţie, în principal datorită experienţei sale personale într-o ţară pe care Occidentul de multe ori uită să o considere un "regim". Ca orice regim autentic, Beijingul continuă să se teamă de orice şi să-l persecute pe unul dintre cei mai faimoşi artişti ai săi, persecuţie care l-a împiedicat să fie prezent la inaugurare: autorităţile chineze nu i-au permis să părăsească ţara.

"Evidence", acesta este titlul, expune până la 7 iulie în Martin-Gropius-Bau “dovezile” unei dictaturi alergice la dizidenţi şi crudă cu poporul său, aşa cum demonstrează tristele exponate ale lui Weiwei referitoare la cutremurul din Sichuan. Luni de zile după tragedia care a costat, în 12 mai 2008, viaţa a cel puţin 70.000 de oameni din districtul Wenchuan - mai ales mii de copii rămaşi sub dărâmăturile clădirilor şcolare construite din materiale atât de proaste încât au fost numite "firimituri de tofu" - guvernul a continuat să mintă referitor la numărul exact al victimelor.

Astfel, artistul a organizat o anchetă “Project Citizen’s Investigation” pentru a descoperi cât de multe persoane au murit sub dărâmături şi cum a fost posibil ca o parte din clădiri să se năruie ca şi cum ar fi fost făcute din nisip. Pe blogul său, care a fost apoi închis, artistul a publicat ancheta. Şi lucrările "Forge bed" şi “Rebar in marble” arată barele de oţel ascunse în betonul şcolii din Beichuan, în care s-au înregistrat cei mai mulţi copii morţi. Pe un videoclip apar numele celor 5.200 de copii dispăruţi în acea tragică zi din luna mai.

Una dintre cele mai renumite "exponate" se referă, în schimb, la cele 81 de zile pe care Ai Weiwei le-a petrecut în închisoare, sub teroarea regimului ţării sale. Celula de izolare este reprodusă cu fidelitate, cu lumina de neon aprinsă zi şi noapte şi camerele de luat vederi deschise continuu, cu grupurile sanitarele machiate şi fiecare obiect înfăşurat în plastic pentru a-l face inofensiv.

Poate este prea ambiţios să se creadă că vizitatorii care au minutele numărate - spaţiul este strâmt şi nu sunt acceptate două persoane în acelaşi moment în "celulă"- pot înţelege cu adevărat ce înseamnă să fii deţinut într-o închisoare din China, în izolare absolută pentru două luni şi jumătate - sau chiar ani.

Mult mai eficientă este reproducerea ironică a cătuşelor cu care Ai a fost imobilizat în timpul fiecăruia dintre cele 50 de interogatorii pe care le-a trecut în acele 81 de zile de arest. Cătuşele sunt create în bătaie de joc dintr-un material preţios şi antic asemenea jadului.

În lucrările sale nu lipsesc niciodată reflecţii cu privire la efectele copleşitoare ale modernizării Chinei, iar monumentala “Stools” este o creaţie magnifică şi copleşitoare, o urmă colectivă de trecere de la ţară la oraş. Ai a recuperat din satele din nordul Chinei, 6.000 de scaune de diferite forme şi culori, pe care chinezii le aruncă atunci când decid să meargă la muncă în metropole. Le-a pus unul lângă altul, iluminate de o lumină palidă, strânse unul lângă celălalt, ca o armată.

Impresionante, de asemenea, “Han Dynasty Vase”, cele opt vase antice revopsite în culori luminoase, cu lacuri metalice folosite pentru maşini, cum ar fi nenumăratele BMW-uri şi Volkswagen-e care au inundat piaţa chineză în ultimele două decenii. Un lac care, desigur, pretinzând că protejează materialele, le ascunde caracterul şi le şterge provenienţa.

Una dintre cele mai impresionante este "Taxi Window Crank", reproducerea în sticlă a mânerului pentru geamul maşinilor din China. În timpul ultimului congres al Partidului Comunist, autorităţile au ordonat şoferilor de taxi din tot Beijingul să demonteze manivela care cobora geamul, pentru a preveni ca vreun pasager să arunce pliante pe geam din mers.

Izolarea mânerului, reproducerea acestuia în sticlă, îşi propune să facă cunoscut Occidentului acest episod, dar, de asemenea, simbolizează fragilitatea unui sistem care se coboară la ceva atât de grotesc.