Războiul din spatele tentativelor Chinei de a deveni o supraputere financiară

China doreşte să aibă un cuvânt mai greu de spus în comunitatea internaţională şi foloseşte Fondul Monetar Internaţional ca un vehicul. În spatele scenei, întregul proces a devenit o negociere dură în legătură cu cine va controla finanţele globale în viitor.

La nivel superficial, China doreşte să fie inclusă în coşul de rezerve valutare al FMI – cunoscut sub numele de SDR (Drepturile Speciale de Tragere). Aşa cum se întâmplă de obicei cu FMI, în cazul acestui coş este vorba mai mult de prestigiu decât de o valoare practică – la nivel mondial există SDR în valoare de doar 285 miliarde de dolari. Totuşi, în realitate, China doreşte mult mai mult.

“Cred că ei [Beijing-ul] urmăresc să obţină un loc de cinste la masă”, a declarat Simon Mihailovici, director general al Fondului de Rezerve Tocqueville Bullion.

Primul pas este includerea yuanului în SDR, care este în mod oficial revizuit la sfârşitul anului. Următorul pas este creşterea capitalului şi obţinerea unei puteri de votare în cadrul FMI, care este un proces separat.

De cealaltă parte a mesei se află SUA, care deocamdată mai controlează sistemul financiar global, incluzând FMI şi Banca Mondială. SUA trebuie să rezolve influenţa tot mai mare a Chinei.

“Cred că SUA încă blochează decizia de a oferi Chinei mai multe drepturi de votare. Ne aflăm pe drumul unei realinieri a ordinii monetare globale”, a declarat Ronald Stöferle, director general al European Asset Manager Incrementum.

În timp ce chestiunea drepturilor de votare este încă disputată, în secret, oficialii americani din Beijing au recunoscut că SUA nu se opun ca yuan-ul să devină parte a SDR-ului, poate din cauză că Washington-ul este de acord cu evaluarea FMI care mai nou a considerat, deodată, că moneda chineză nu mai este subevaluată. De peste 8 ani, marii directori de finanţe americani, inclusiv Ben Bernanke, pe vremea când conduce Fed-ul, erau de părere că yuanul este subevaluat cu peste 40%.

Începând cu martie 2015, China a devenit cel mai mare deţinător de obligaţiuni emise de Trezoreria americană şi, prin urmare, are o influenţă considerabilă pe piaţă. Din acest motiv mulţi oameni sunt de părere că Beijing-ul poate pune presiune pe Statele Unite pentru a obţine mai multă influenţă globală.

Totuşi, acest argument este deseori supraapreciat, din moment ce obligaţiunile încă se află în custodia Statelor Unite şi autorităţile americane au o putere considerabilă de a opri orice tip de manipulare a pieţei.

“Dacă ei [chinezii] încep să vândă la obligaţiuni, este nevoie doar de un telefon din partea preşedintelui Trezoreriei [americane] pentru a îngheţa conturile cu obligaţiuni”, a declarat James Rickards, autorul best-seller-ului “Currency Wars (Războaiele Valutare)”, pentru Fox Business.

Deoarece deţine atât de mulţi dolari, China este de asemenea vulnerabilă la o devalorizare a dolarului, un lucru pe care Rezerva Federală îl poate controla prin diferite forme de uşurare cantitativă.

“Tot ceea ce trebuie să facă [Rezerva Federală] este să scadă valoarea monedei şi să le plătească înapoi în dolari mai ieftini şi acel lucru reflectă un transfer de avere din China către SUA. Aşadar, China este complet vulnerabilă la acel proces şi din acel motiv chinezii cumpără aur pentru a crea o barieră”, a declarat Rickards pentru Epoch Times.

Avantajul real

Dar China a folosit alte mijloace pentru a influenţa mai mult Statele Unite: “Cred că ei doresc să se alăture clubului băieţilor cei mari, însemnând FMI şi Banca Mondială. Cred că motivul pentru care ei înfiinţează noi instituţii precum Banca Asiatică pentru Infrastructură şi Investiţii (AIIB) este acela de a aplica presiune asupra instituţiilor controlate de Statele Unite”, a declarat Stöferle.

Dan Oliver, director la Myrmikan Capital, consideră că Beijing-ul doreşte să creeze o replică a sistemului financiar Bretton Woods, creat după cel de-al Doilea Război Mondial şi cu SUA în centrul său.

“O parte a sistemului Bretton Woods a fost reprezentantă de FMI şi Banca Mondială. Acel lucru a oferit Statelor Unite o mare putere. Aparent, chinezii fac cu noile lor schimburi în aur şi cu AIIB exact ceea ce au făcut americanii după cel de-al Doilea Război Mondial. Acest lucru reprezintă o ameninţare pentru interesele americane.”

Oliver consideră că din acest motiv SUA a fost mereu împotriva băncii AIIB, condusă de China, dar nu a putut să o recunoască deschis. “Este ca atunci când Rusia s-a opus Planului Marshall. Chinezii fac acelaşi lucru cu noi. Nu putem spune că suntem împotrivă, dar dacă ne oferim suportul atunci este subminată una dintre sursele puterii americane”, a mai declarat Oliver.

Ca urmare, FMI a înlăturat treptat opoziţia faţă de includerea yuan-ului în SDR, afirmând, de exemplu, că moneda chineză nu mai este subevaluată. Dar alte elemente nu au mers atât de uşor.

Comitetul executiv al FMI ar fi trebuit să se întâlnească în această lună pentru a recunoaşte oficial aspiraţiile Chinei, dar întâlnirea a fost amânată.

James Nolt, un coleg senior la Institutul pentru Politică Mondială consideră că negocierile încă se derulează în spatele scenei şi că întregul proces nu se reduce doar la situaţia în care o singură parte are de câştigat sau de pierdut.

“Ar trebui ca SUA să încurajeze integrarea chineză într-o economie multilaterală. Toată lumea va juca şi nu dorim să creăm zone izolate în economia mondială. Nu dorim să creăm un sistem cu două nivele în care oamenii să joace după reguli diferite”, lucru care s-a putea întâmpla în cele din urmă dacă Beijing-ul crează cu adevărat un sistem paralel centrat în jurul yuan-ului şi al AIIB.

Chiar şi pentru China, să încerce să concureze ar fi mai degrabă costisitor şi are mult mai mult de câştigat prin deschiderea sistemului său financiar către Occident.

Contul de capital al Chinei este în continuare închis – restricţionând transferurile în ţară şi în afara ţării – şi yuan-ul rămâne în urmă în ceea ce priveşte utilizarea derivatelor precum şi a titlurilor de valoare cu venit fix. Prin urmare, China se află departe de înlocuirea dolarului ca monedă de rezervă. Dacă China îşi va reforma sistemul financiar, ca parte a procesului de asumare a unei mai mari responsabilităţi în cadrul FMI, atunci ar avea mult de câştigat.

Pentru China, obţinerea unei influenţe mai mari în cadrul FMI este cea mai eficientă soluţie şi SUA încă poate controla noua putere din interior, mai degrabă decât să aibă de a face cu un sistem concurent din afară. Aşadar, este foarte probabil ca ambele părţi să aleagă calea celei mai mici rezistenţe şi să ajungă la un acord cu care ambele tabere să poată trăi.

“Sunt sigur că yuan-ul va fi inclus în SDR. Se va lua o decizie în septembrie sau octombrie [2015]”, a declarat Stöferle. Şi să nu fiţi prea surprinşi dacă Beijing-ul obţine în plus şi mai multe drepturi de votare în cadrul FMI.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.