Şeful Consiliului Fiscal: Am cheltuit parcă am fost drogaţi, au fost excese mari, iar acum trebuie să luăm măsuri foarte dure
Preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a atras atenţia, la Digi24, că România a cheltuit în ultimii ani "ca un drogat", "a trăit mult peste posibilităţi, au fost excese mari", s-a întins cu cheltuielile "mai mult decât îi este plapuma", iar acum este obligată să "amputeze" ceea ce nu era sustenabil, prin măsuri dure de ajustare fiscal-bugetară, care vor provoca suferinţă socială şi nemulţumiri.
Jurnalistă: Spuneţi că acesta este preţul pe care îl plătim în momentul acesta. E suficient, domnule Dăianu, pentru că, citind acest raport pe care l-aţi făcut dumneavoastră public, vorbiţi şi de pachetele celelalte, despre care, să zic aşa, nu ştim. Nu avem toate detaliile în momentul acesta. Deci e suficient un pachet de trei, nu pachet de unu.
Daniel Dăianu: În ceea ce priveşte pachetul de măsuri fiscal-bugetare, opinia mea, opinia Consiliului Fiscal, consideră că este foarte ambiţioasă. Depinde dacă judecăm impactul dorit pentru 2026, el poate să conducă, într-un scenariu potrivit estimărilor făcute de Ministerul de Finanţe, de Guvern. Poate să conducă la o ajustare mare a deficitului bugetar, să se îndrepte chiar către, să fie sub 6% din PIB, să se îndrepte chiar către 5%.
Mie mi-a depăşit modul în care imaginam traiectoria... Când spun că mi-a depăşit imaginaţia, nu m-am dus la o anvergură atât de mare a pachetului. Subliniez prin această afirmaţie a mea cât de ambiţios este acest pachet şi de ce. Fiindcă, pentru a înfrânge nu numai circumspecţia Comisiei Europene, celor care judecă traiectoria de control al cheltuielilor publice, judecă dacă să fie sau să nu fie blocaţi banii europeni... Noi trebuie să înfrângem circumspecţia pieţelor financiare. Pentru că grosul finanţării şi refinanţării României este asigurat de pieţele financiare, de cei care fac plasamente în titlurile de stat ale României.
Ce-a spus ministrul Nazare este corect. Deci s-a depăşit un anume prag şi în continuare, cu celelalte două pachete care includ ceea ce este numit – a devenit deja o formulare intrată în limbajul public – reforma statului. Deci, odată cu reforma statului, odată cu măsuri care să prioritizeze investiţii...
Amintesc că sunt oficiali ai Guvernului care, şi în mod plastic, au spus că ne-am întins mai mult decât avem plapuma. Aceea este o formulare, cred că unul dintre vicepremieri, este o formulare, să spunem, elegantă, ca să nu supărăm pe unii şi pe alţii. Fapt este că România a trăit mult peste posibilităţi, au fost excese mari.
Şi acum suntem în situaţia în care trebuie să se ia de la oameni şi de la firme, ceea ce cauzează multă suferinţă şi nemulţumire. Ar fi trebuit să nu comitem acele erori, să nu ne întindem mai mult decât avem plapuma, ca să nu fim în situaţia de a fi obligaţi, adică Guvernul să fie obligat, să ia de la oameni şi de la firme. Pentru că e uşor să dai, e foarte dificil să iei.
Jurnalistă: Apropo de ce spuneţi acum, domnule Dăianu, am notat şi eu ceva din raportul acesta al dumneavoastră. Spuneţi aşa: anii electorali nu pot justifica imprudenţe mari în gestionarea finanţelor publice. Cred că despre asta este vorba, exact. Şi nu a fost deloc preocupare pentru creşterea veniturilor fiscale în ultima perioadă.
Daniel Dăianu: Nu a existat, de pildă – eu întreb, e ceva retoric – Când măreşti salarii, pensii, totodată – şi este adevărat că reforma pensiilor trebuia să fie făcută, Consiliul Fiscal a spus că implementarea nu a fost înţeleaptă.
Sau ai mărit salarii. Perfect. Ai mărit şi salariul minim. Adică nu este vorba numai despre creştere de salarii în sectorul public. Au fost creşteri de salarii şi în economia privată. Necazul este că atunci când adopţi asemenea măsuri, trebuie să vezi dacă ai spaţiu fiscal!
Când tu ai un deficit atât de mare... Când România era, la începutul anului 2020, deja sub incidenţa procedurii de deficit excesiv. Când aveam un deficit primar foarte mare – dacă nu cel mai mare din Uniunea Europeană –, este deficitul bugetar din care se scad cheltuielile cu serviciul datoriei. Când aveam deja un deficit foarte mare... Este drept, am avut o redresare parţială, după 2020, anul pandemiei, când economia a fost închisă parţial, după care a avut loc o redresare care s-a văzut şi în încasările bugetare, pentru că economia, de bine de rău, a revenit.
Noi ar fi trebuit să fim nu numai cugetaţi cu cheltuielile pe care le facem, cu creşterile de venituri ale oamenilor – fie că sunt pensii, fie că sunt salarii –, trebuia să avem o preocupare privind veniturile statului, adică încasările fiscale. Cele non-fiscale nu le putem influenţa, dar cele fiscale da. Şi nu a existat preocupare pentru scăderea gap-ului de TVA, nu a existat preocupare pentru creşterea în ansamblu a colectării de taxe şi impozite.
Jurnalistă: Clar n-a fost voinţă politică, domnule Dăianu, clar n-a fost voinţă politică, aici au mai spus-o şi alţii până acum. Eu vă întreb în contextul ăsta – noi deja cred că am aflat, toţi ştiau, a fost informat Preşedintele, Premierul – adică situaţia, pornind de la Ministerul Finanţelor, unde se calculează totul, am văzut de la Consiliul Fiscal, de mai multe ori în ultimii ani, avertismente că, până la urmă, bugetul nu era construit realist.
Daniel Dăianu: Noi am avertizat, am avertizat, dar mai mult nu puteam să facem!
Jurnalistă: V-a băgat cineva în seamă? Sau mai mult puteaţi face, să mergeţi la ei, să le spuneţi: "Uite, eu am cifrele astea, nu stăm bine, ne-ndreptăm spre prăpastie"?
Daniel Dăianu: Acum o să vă mărturisesc, o să vă mărturisesc ceva – nu ştiu dacă am făcut, poate am făcut aluzie la ea... Eu am avut discuţii şi cu doi foşti premieri, am avut, reprezentând Consiliul Fiscal – este drept că nu era Dăianu... eram cel care vorbeam şi în numele Consiliului Fiscal –, am vorbit cu miniştrii de Finanţe şi am spus că ne ducem cu capul în gard. Nu am folosit această exprimare, dar am spus că nu este bine.
Acum, era opinia noastră, deci noi am lansat acest avertisment, care se găseşte şi în documentele oficiale ale Consiliului Fiscal. Este regretabil că am ajuns în această situaţie, fiindcă – repet – ai dat oamenilor şi eşti forţat acum să iei, şi într-un context intern foarte important, foarte tensionat.
Mediul internaţional este defavorabil. Şi vă mai spun ceva: şi acest pachet, noi spunem în opinie, ne este greu să judecăm optimalitatea acestui pachet, fiindcă, din punct de vedere al echităţii, este adevărat ce spun nu numai unele voci, ci şi oameni politici. Acest pachet, totuşi, are o dimensiune profund regresivă. Adică afectează mai mult pe cei care au venituri mici. Şi foarte mici. În viaţă trebuie să te gândeşti şi la aceste aspecte. Pentru că poţi să ai nemulţumiri sociale care să scape de sub control.
Aţi văzut dumneavoastră, cum e notat şi în opinia noastră, variantele care au fost supuse atenţiei celor care au decis, din punct de vedere politic, acest pachet de măsuri, includeau şi o eventuală creştere a cotei unice.
Jurnalistă: Şi impozitarea progresivă. Da, chiar mi-am notat aici. Erau variante mai bune?
Daniel Dăianu: Eu sunt adept al impozitării progresive şi nu de ieri, de astăzi. Şi eu cred că este mult mai echitabil. Este o variantă care a fost sugerată şi de Fondul Monetar, de Banca Mondială, de Comisia Europeană. Însă, eu şi alţii care gândim la fel, ne confruntăm cu afirmaţii de genul că este de sorginte socialistă, neomarxistă – asta e o aiureală.
Eu pot să fiu de acord că poate nu poate să fie aplicată imediat. Dar cu acest laitmotiv, care este greşit, greşit sau... Şi în continuare se persistă, de pildă, cu această afirmaţie: că trebuie să tăiem cheltuielile la sânge. Cât să tai cheltuielile? Chiar dacă există hoţie, există corupţie, există aceste privilegii, nu rezolvi problema pe partea de cheltuieli, imediat.
Şi aici Premierul Bolojan are dreptate când spune că suntem cu spatele la zid... Parcă am fost drogaţi, nu ne-am dat seama în ce direcţie mergem şi acum trebuie să luăm măsuri foarte, foarte, foarte dure.
Jurnalistă: Vreau doar o completare foarte scurtă. Mi-aţi zis că aţi discutat cu doi premieri. Acum nu pot să nu mă gândesc care sunt aceia. Ultimii doi sunt Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă. Presupun că aici s-a întâmplat totul, în această ultimă perioadă, ultimii ani?
Daniel Dăianu: Da, am discutat şi cu actualul premier Bolojan, când era încă preşedintele Senatului, am avut aceste discuţii.
Jurnalistă: Dar şi cu ceilalţi doi, e clar. Adică le-aţi exprimat urmările.
Daniel Dăianu: Am exprimat punctul nostru de vedere al Consiliului Fiscal. Pentru că aşa este corect să faci. Şi regretul meu nu este că nu s-a ţinut seama neapărat de... că, în fond, Consiliul Fiscal nu este arhivarul adevărului suprem. Dar viaţa a arătat că ce am spus noi, ce am recomandat, s-a dovedit a fi corect. Şi nu este vorba de ce a spus Consiliul Fiscal şi ce a arătat viaţa. Este că cetăţenii României, firmele, vor trece prin momente foarte, foarte dificile!
Şi este preţul – este, de fapt, un motto al opiniei noastre – este preţul pe care îl plătim pentru a salva ţara de o situaţie mult mai gravă, care ar putea să semnifice incapacitatea de a se fi finanţat de pe pieţele internaţionale şi intervenţia, aşa cum s-a întâmplat în 2010–2011. Atunci am avut o troică, nu numai Fondul Monetar... Bine, România nu a dat faliment. Dar important este: în ce condiţii nu dai faliment?
Jurnalistă: Dar recesiunea este aici?
Daniel Dăianu: Să avem noroc să rămânem în teritoriu pozitiv. Adică să nu intrăm într-o recesiune. Pentru că corecţia, mai ales în 2026, este foarte severă. Este şi în acest an, dar este şi mai severă în 2026. Ar trebui să reuşim, deşi Dragoş Pîslaru nu are baghetă magică.
Oricât de cunoscător al situaţiei de la Bruxelles este, ar trebui ca Guvernul să reuşească. S-a vorbit despre o păsuire. Ar trebui să reuşim să salvăm cât mai mult din banii europeni care sunt blocaţi în momentul de faţă.
Jurnalistă: Rectificarea cum va fi, domnule Dăianu?
Daniel Dăianu: Rectificarea va trebui să se producă în august. Rectificarea, păi cum poate să fie, poate să fie pozitivă? Acum mă întreb eu pe dumneavoastră... Nu are cum să fie, nu are cum să fie… Ideal am spus că să avem noroc să nu avem o recesiune, dar nu se poate altfel.
În esenţă, şi eu tot repet aşa, ca picătura chinezească: această corecţie înseamnă să reducem absorbţia internă, adică consumul intern. Nu avem cum altfel. Nu avem cum altfel, pentru că asta înseamnă.
Este ca şi cum trebuie să ne întoarcem în timp. Am crescut prea mult ceva care nu era sustenabil şi acum trebuie amputat acest ceva care nu e sustenabil!
