RAFO Oneşti cumpărată de un apropiat al lui Renato Usatîi

Adusă la faliment de pleiada de corupţi care au căpuşat-o, RAFO îşi schimbă proprietarul, intrând pe mâna unui afacerist apropiat lui Usatîi.
RAFO Oneşti
RAFO Oneşti (rafo.ro)

Rafo Oneşti a fost cumpărată de afaceristul Vitali Cebanu, din R. Moldova, considerat un apropiat al controversatului politician Renato Usatîi. Valoarea tranzacţiei este ţinută secret, relatează puterea.ro.

Recent, Cebanu a precizat pentru mold-street.com că, pe termen scurt, rafinăria va funcţiona în proporţie de doar 10% iar "petrolul ar putea fi adus din Rusia, dar şi din alte locuri. De exemplu Iran, dar ar putea fi şi din România. Or, în acest caz nu vor fi costuri mari de transport şi în plus petrolul extras din România este foarte bun...".

Potrivit sursei citate, Cebanu este apropiat al lui Renato Usatîi. De altfel, acesta a candidat anul trecu la alegerile locale pentru funcţia de consilier municipal pe listele Partidului Nostru, condus de Usatîi.

Despre Usatîi, controversatul primar din Bălţi, presa susţine că are relaţii foarte bine puse la punct atât la Moscova cât şi în România. Sora lui Usatîi, Veronica este căsătorită cu un important om de afaceri român, Michael Hort Schmidt, dealerul oficial al BMW în România, despre care s-a afirmat în presa noastră că ar fi fost sponsorul din umbra lui Klaus Iohannis

Veronica a mai fost căsătorită şi cu şeful departamentului vamal în România, nepotul lui Adrian Năstase. Are şi un copil cu Leonid Tegaciov, fostul preşedinte al Comitetului National Olimpic al Federaţiei Ruse, fapt care l-a ajutat pe fratele său să ajungă aproape de Putin. Despre Usatîi s-a mai scris că ar fi comandat asasinarea lui Gherman Gorbunţov şi că ar fi omul cu relaţii oficiale în lumea interlopă.

Reamintim că Rafinăria petrolieră de la Oneşti nu mai funcţionează din 2008. Cândva a treia rafinărie ca mărime din România şi sursa de venituri pentru mii de cetăţeni ai localităţii, RAFO a fost căpuşată până la os de mafioţi cu gulere albe protejaţi politic.

În toamna anului 2006, RAFO a fost preluată de Petrochemical Holding pe când se află în plin program de reorganizare judiciară, iar întreprinderea avea circa 2.300 de salariaţi. La momentul respectiv, noul acţionar a promis că va repune unitatea în funcţiune, că o va dezvolta şi că va avea grijă ca salariaţii să-şi păstreze locurile de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat.

Deşi RAFO a parcurs în perioada 2004 – 2010 programul de reorganizare şi a achitat toate creanţele creditorilor din tabloul final (aproximativ 15 mii de miliarde de lei vechi, din care peste 9 mii de miliarde către bugetul de stat) s-a ajuns ca întreprinderea să mai aibă în 2016 circa 400 de angajaţi (şi aceia neplătiţi).

În februarie 2015, acţionarii RAFO au aprobat vânzarea rafinăriei la fier vechi deşi, potrivit sindicaliştilor, rafinăria este bine conservată şi ar putea fi oricând repusă în funcţiune iar în mai 2016 ar fi depus la Tribunalul Bacău documentaţia cu privire la deschiderea procedurii de faliment. Anterior acestei decizii, ANAF a pus sechestru asigurator pe toate bunurile mobile şi imobile ale rafinăriei în contul lui Ovidiu Tender, acţionar ce deţine doar 2,7% din capitalul social.