Acţionarii RAFO Oneşti au decis să vândă rafinăria la fier vechi

Rafinăria RAFO Oneşti va fi vândută la fier vechi, după ce Petrochemical Holding, firmă controlată de un cetăţean rus, care deţine participaţia majoritară, a votat în AGA o propunere în acest sens, propunere introdusă pe ordinea de zi la începutul lunii februarie.

Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor RAFO vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice.

Această decizie a fost aprobată cu votul acţionarului majoritar, firma Petrochemical Holding din Viena, care l-a şi introdus pe ordinea de zi la începutul lunii februarie. Voturile pentru reprezintă 96,51% din acţiunile RAFO, participaţie deţinută de Petrochemical Holding, controlată de cetăţeanul rus Iakov Goldovskiy. Restul de 3,48% aparţine mai multor acţionari, arată Mediafax.

Platforma petrochimică Borzeşti, din care a făcut parte şi rafinăria RAFO, a fost dezvoltată în 1964. Rafinăria a fost construită pentru a prelucra ţiţei sulfuros de import şi avea în anul 1989 în jur de 16.000 de angajaţi.

Cândva una din rafinăriile cele mai mari ale ţării, RAFO şi-a început declinul odată cu urcarea la putere a PSD, căpuşată la sânge de "mafioţi cu gulerele albe", despre a căror activitate ar fi fost informat permanent inclusiv preşedintele de la vremea respectivă, Ion Iliescu.

"Potrivit unor rapoarte ale mai multor servicii de informaţii româneşti, în perioada 2000-2004, prin intermediul rafinăriilor Dărmăneşti - Rafo Oneşti - Carom, grupuri de afacerişti au păgubit bugetul de stat cu o sumă totală de cel puţin 1,5 miliarde euro, arată o investigaţie a jurnalistei Ondine Gherguţ.

Unii dintre aceşti afacerişti cu gulere albe aveau legături cu deputatul PSD Viorel Hrebenciuc (gruparea constituită în jurul lui Corneliu Iacubov), şi cu mâna dreapta a lui Ion Iliescu, viceprim-ministrul Ioan Talpeş (gruparea constituită în preajma lui Ovidiu Tender). "În jurul acestor piloni s-a construit, în ţară şi străinătate, un păienjeniş de sute de firme, înfiinţate special pentru a se pierde urma banilor", scria în 2004 jurnalista Ondine Gherguţ. Cele două grupuri, mult timp rivale, au sfârşit prin a se înţelege şi a colabora în afaceri.

La rândul lor, jurnaliştii de la riseproject arată că dezastrul RAFO a început la Viena în anul 2000, în urma unei afaceri secrete care a implicat sume mari de bani şi nume grele din politica şi economia românească.

La doar o săptămână după ce PSD a câştigat alegerile parlamentare, în noiembrie 2000, în capitala Austriei se înfiinţa o firmă cu zece acţionari numită RAFO GmbH. Printre persoanele importante din această companie se numără inclusiv Răzvan Temeşan, al cărui nume este asociat celui mai mare colaps bancar din istoria României, ce a dus la dispariţia băncii Bancorex şi la săparea celei mai mari găuri financiare din economia românească, pierdere evaluată la peste două miliarde de dolari, controversatul Corneliu Iacubov, fost vicepreşedinte al PSD Bacău, aflat acum în puşcărie pentru prejudicierea RAFO Oneşti etc.

Odată înfiinţată firma din Viena, Iacubov a devenit stăpânul RAFO Oneşti, în două etape, reuşind, cu sprijinul Guvernului Năstase să preia întreaga rafinărie şi să scape de datorii uriaşe la stat. Cu mai puţin de 13 milioane de dolari, Iacubov a devenit stăpânul rafinăriei şi a scăpat şi de circa 110 de milioane de dolari, datoria RAFO către stat.

"În contul datoriilor, Ministerul Finanţelor şi cel al Transporturilor au preluat pentru scurt timp rafinăria, primind acţiuni în schimbul datoriilor." arată Rise Project pentru ca apoi Iacubov să răscumpere acţiunile statului cu 11,4 milioane de dolari, adică puţin peste 10 la sută din cât era datoria la stat.

Ulterior, în combinaţie a intervenit şi o firmă "londoneză" a cărei directoare era o româncă ce avea domiciliul în Colentina, în încrengătura acestor afaceri apărând inclusiv numele lui Frank Timiş, fondatorul afacerii Roşia Montană, care i-a pus lui Tender la dispoziţie una din firmele lui.

În 2005, în afacere intră şi oligarhi ruşi. În investigaţia Riseproject apar nume grele precum Iskandar Makhmudov, un magnat în piaţa metalelor neferoase din Rusia, şi Andrei Bokarev, membru al Uniunii Ruse a Industriaşilor şi Investitorilor, organizaţie din care făceau parte şi şefii de la Lukoil şi Gazprom.

Recent, fosta şefă DIICOT, actualmente arestată preventiv, a declarat că, pe vremea când instrumenta dosarul RAFO (dosar în care Ovidiu Tender a fost condamnat la 11 ani de închisoare), asupra ei s-au făcut presiuni, mergându-se până la un atentat asupra sa.

„Au încercat să mă scoată pe stradă, în decor. Când mă duceam spre RAFO, autoturismul nostru a fost izbit şi scos de pe stradă de o altă maşină. Există un proces verbal în acest sens, în dosarul de urmărire penală”, a afirmat Bica.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.