Prima mutare în masă din istorie din cauza înălţării apelor mării: Shishmaref, satul din Alaska

Locuitorii satului Shishmaref, situat în Nome Census Area, Statul Alaska, SUA, la nord de strâmtoarea Bering, se luptă cu un grav dezastru ecologic: dacă nu găsesc o modalitate să-şi mute casele proprii şi clădirile, vor trebui să se resemneze şi să permită să fie înghiţite de mare. Decizia să se mute într-un loc mai sigur, chiar dacă aceasta înseamnă să renunţe la terenul pe care locuiesc de 500 de ani, a fost luată de către cetăţeni prin intermediul primului referendum de acest gen care a avut loc în Statele Unite: aceasta a avut câştig de cauză cu 89 de voturi "da", faţă de 68 de voturi "nu".

În Alaska, consecinţele schimbărilor climatice ameninţă aproximativ 200 de sate: creşterea temperaturilor subţiază şi topeşte permafrostul, stratul îngheţat care susţine circa 80 la sută din teritoriul ţării. Shishmaref este situat pe o mică insulă de coastă şi locuitorii săi, în cea mai mare parte eschimoşi Inupiat, timp de secole au trăit din pescuit şi vânătoare de foci, dar acum, să se aventureze pe gheaţă este tot mai riscant: în mai puţin de treizeci de ani, valurile mării Ciukotsk - o mare periferică rece, care aparţine de Oceanul Arctic - au erodat un kilometru de coastă.

„Din anul 2000 până acum a trebuit să mutăm treisprezece case dintr-o parte în cealaltă a satului”, a spus Esau Sinnock, în vârstă de 19 ani, activist şi ecologist. „Nu putem face nimic, trebuie să plecăm: în două decenii întreaga insulă va fi distrusă”. Mutarea este un rău minor, cea mai mare problema este găsirea fondurilor pentru mutarea satului.

În 2003, guvernul SUA a dispus ca Governement Accountability Office, departamentul de investigaţii al Congresului SUA, să efectueze un sondaj cu privire la satele cu risc. În raport, actualizat ultima dată în 2009, este întocmită o listă cu 31 de sate de indigeni aflate în pericol de dispariţie din cauza schimbărilor climatice. Pentru patru dintre acestea - Kivalina, Koyukuk, Newtok şi Shishmaref - răspunsul a fost absolut clar: pentru a scăpa de înaintarea mării, ei ar trebui să se mute „cât mai repede posibil”. Parapeţii şi baricadele sunt inutile, aşa că au fost evaluate posibilele opţiuni, printre care relocarea mai spre sudul insulei.

De-a lungul anilor, satul a primit contribuţii pentru daunele cauzate de inundaţii, care în sezonul ploios ajung să acopere casele, dar nu există programe de asistenţă pentru mutarea de sate întregi: în raport acest punct este subliniat în mod clar. „În anul 2006, costul estimat a fost între 100 şi 200 de milioane de dolari”, a declarat Donna Barr, care face parte din consiliul local”. „Astăzi în mod sigur este mult mai mare. Şi nu avem nicio idee despre cum se poate face. Acum, provocarea este de a găsi bani pentru prima mutare în masă din istorie, datorată înălţării apelor mării.”

Mai multe informaţii: The Telegraph, The Guardian