Povestea vorbei: Unde şi-a înţărcat Aghiuţă copiii

În basmele noastre populare, dracul are familie, inclusiv copii. Unde şi i-a înţărcat este o altă poveste. Se pare că tot acolo el şi-a spart şi opincile. Cam în aceeaşi direcţie trimite şi expresia „la dracu-n praznic”, căci, de, au şi necuraţii praznicele lor!

De obicei, aceste trimiteri desemnează locuri foarte îndepărtate, fără să precizeze unde anume se află. Se mai spune că pe-acolo şi-au dus şi mutul iapa şi surdul roata. Cam tot pe acele meleaguri se află şi localităţi exotice, cum ar fi Cucuiata, cu varianta Cucuieţii din Deal.

Pe vremuri, când satul arhaic era iluminat în magie, locurile cu pricina figurau în legende, în basme şi, mai ales, în descântece, şi se spune că sunt străbătute de Valea Plângerii, pe-aproape de graniţa cu Celălalt Tărâm. Acolo trimiteau descântătoarele bolile şi alte necazuri:

Unde cocoş nu cântă,

Câine nu latră,

Fată mare cosiţă nu-mpleteşte,

Nevastă conciul nu-nvăleşte.

*

În pădurea cea uscată,

În apa cea tulburată.

*

În munţi pustii,

În lemne neroditoare

Sau în ape stătătoare,

Unde popa nu toacă,

Unde peşte nu înoată,

Unde cocoş nu cântă,

Unde câine nu bate,

Unde vacă nu rage.

*

În sorbul mărilor,

În bătaia vânturilor.

În afara tuturor bolilor, în acele locuri cumplite locuiesc hălăduiesc tot felul de duhuri rele, draci, zmei, balauri, zburători, moroi, strigoi, tricolici, ciumaşi, pocitori, vârcolaci, Fetele lui Şandru, Muma Pădurii, Samca, Irodia, Miaza Nopţii, Ceasul Rău, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Şoitan şi alţii de aceeaşi teapă. Iată unde şi-a înţărcat dracul copiii şi unde şi-au dus mutul iapa şi surdul roata!