THC se acumulează în organism, influenţând inflamaţiile şi imunitatea

Spre deosebire de alcool sau cofeină, tetrahydrocannabinol (THC) - principalul compus psihoactiv din canabis - nu se elimină din sânge în câteva ore; se acumulează în ţesutul adipos şi în organe, unde poate continua să influenţeze inflamaţia şi imunitatea mult timp după ce efectul euforic dispare.

Având în vedere produsele actuale cu nivel ridicat şi consum recreativ din ce în ce mai frecvent, cercetătorii descoperă că relaţia organismului cu canabisul s-a schimbat fundamental, iar efectele pe termen lung ale acumulării încep să fie luate în considerare.

Un tip diferit de substanţă

THC se comportă diferit de majoritatea substanţelor cu care organismul intră în contact. În timp ce multe medicamente sunt procesate şi eliminate în câteva ore, THC urmează o cale diferită.

După inhalare sau ingestie, THC intră rapid în fluxul sanguin şi este distribuit către organe.

„Consumul regulat de canabis duce la acumularea de substanţe lipofile în depozitele de grăsime şi în organele puternic vascularizate, cum ar fi creierul şi ficatul”, a declarat dr. Ella Fedonenko, medic internist, pentru The Epoch Times. „Aceste substanţe sunt readuse înapoi în fluxul sanguin foarte lent, chiar şi atunci când testele standard de screening sunt negative.”

Cu alte cuvinte, testele standard de depistare a drogurilor măsoară metaboliţii THC din sânge sau urină, nu ceea ce rămâne stocat în ţesuturi. Un test negativ nu înseamnă că substanţa – sau efectele sale – au dispărut.

O analiză larg citată, realizată de Marilyn Huestis, doctor în toxicologie şi fost şef al departamentului de chimie şi metabolismul medicamentelor la Institutul Naţional pentru Abuzul de Droguri, a constatat că THC se răspândeşte rapid în ţesuturile din întregul corp, în loc să rămână în fluxul sanguin, unde poate fi detectat şi măsurat.

De ce utilizarea modernă este diferită

Oamenii folosesc canabisul de mii de ani. Documente istorice din China, India şi Orientul Mijlociu menţionează utilizarea lui pentru durere, somn, digestie şi ritualuri. De-a lungul istoriei, canabisul era consumat în forme relativ uşoare, adesea sub formă de ceaiuri sau răşini din flori cu potenţă redusă, care nu erau cultivate pentru un conţinut ridicat de THC.

Chiar şi în a doua jumătate a secolului al XX-lea, majoritatea produselor din canabis conţineau niveluri mai scăzute de THC decât cele disponibile în mod obişnuit în prezent.

Producţia selectivă a crescut dramatic concentraţia de THC. Uleiurile noi, cartuşele pentru vape, produsele comestibile şi tincturile conţin adesea mult mai mult THC decât formele anterioare de canabis — uneori sunt de 10 până la 20 de ori mai puternice decât produsele din anii 1970 şi 1980.

În acelaşi timp, folosirea lui legală a transformat canabisul dintr-o substanţă consumată ocazional într-un produs de wellness sau de stil de viaţă obişnuit de către unii utilizatori. Utilizarea zilnică nu mai este neobişnuită, în special în rândul adulţilor care îl consumă pentru somn, anxietate sau dureri cronice.

Ca urmare, organismul multor persoane nu mai reacţionează la expunerea ocazională, în doze mici. Ele se adaptează la contactul repetat, cu potenţă ridicată, cu o substanţă care nu iese din organism rapid sau uşor. Schimbarea treptată a dozei şi frecvenţei necesită ca organismul să proceseze canabisul într-un mod rar întâlnit în cea mai mare parte a istoriei sale.

Sistemul imunitar este vigilent

Sistemul imunitar funcţionează în întregul organism. Celulele imunitare sunt prezente în ţesutul adipos, învelesc vasele de sânge şi interacţionează cu aproape toate organele, inclusiv cu ţesuturile în care se acumulează THC. Compuşii din canabis pot influenţa modul în care celulele imunitare gestionează inflamaţia.

În cazul unui consum pe termen scurt sau ocazional, canabisul poate avea un efect calmant asupra sistemului imunitar, motiv pentru care compuşii săi au fost cercetaţi pentru tratarea durerii şi afecţiuni conexe. Inflamaţia are rolul de a se activa, de a-şi îndeplini funcţia şi apoi de a se opri.

Însă în cazul expunerii regulate la THC stocat, este posibil ca acest proces să nu funcţioneze la fel de bine. Când ceva interferează în mod repetat cu acest proces, sistemul imunitar poate rămâne parţial activat, în loc să se normalizeze complet.

Un studiu publicat în Psychological Medicine a constatat că tinerii adulţi care consumau canabis zilnic aveau niveluri mai ridicate de suPAR, un marker asociat cu inflamaţia cronică de grad scăzut. Spre deosebire de alţi markeri care cresc în timpul bolii, suPAR reflectă activitatea imunitară continuă.

Cu niveluri ridicate de suPAR înseamnă că sistemul imunitar rămâne „activ” în loc să se odihnească între faze. Deşi nu este o urgenţă imediată, în timp, menţinerea activă creşte riscul de boli de inimă şi probleme metabolice.

O pauză de la consumul de canabis nu duce la o resetare imediată. Cercetările sugerează că canabinoizii reziduali pot continua să afecteze somnul, starea de spirit şi imunitatea timp de săptămâni, şi uneori chiar luni, după ce încetaţi să-l consumaţi.

Efecte la nivel tisular

Consumul regulat de canabis poate afecta nu numai starea de spirit sau somnul, ci şi modul în care pielea se protejează şi se reface

„Am observat modificări ale funcţiei de apărare a pielii şi o permeabilitate vasculară crescută la pacienţii care consumă canabis în mod regulat”, a spus Fedonenko.

Când funcţia de apărare a pielii este slăbită, aceasta poate deveni mai receptivă, inflamată şi mai lentă în a-şi reveni după iritaţii sau leziuni.

Studiile sugerează, de asemenea, că fumul şi vaporii de canabis pot crea stres oxidativ în celulele pulmonare, un tip de uzură celulară care poate slăbi barierele protectoare normale şi îngreuna repararea ţesutului.

„Este posibil ca acest nivel de stres oxidativ să nu provoace simptome imediate”, a spus Fedonenko. „Dar, în timp, poate slăbi integritatea ţesutului şi încetini refacerea.”

Nu toate produsele din canabis acţionează la fel

Canabisul are peste 500 de compuşi chimici, iar aceştia nu afectează organismul în acelaşi mod. Cei mai cunoscuţi sunt THC şi canabidiolul (CBD).

THC este responsabil pentru efectul psihoactiv şi are un efect mai puternic asupra creierului şi sistemului nervos. Utilizat frecvent, poate uneori să împingă sistemul imunitar către o activare continuă de intensitate redusă, în loc să-l calmeze.

CBD funcţionează diferit. Nu produce euforie şi este mai des asociat cu efecte mai stabile şi echilibrate asupra organismului. CBD poate ajuta la echilibrarea unor efecte inflamatorii ale THC.

Prin urmare, conţinutul unui produs din canabis este important – două produse pot părea similare la prima vedere, dar raporturile diferite între THC şi CBD pot conduce organismul în direcţii foarte diferite în timp.

Importanţa produselor naturale

Dincolo de conţinutul de THC, calitatea produsului joacă un rol esenţial în rezultatele asupra sănătăţii – o problemă adesea trecută cu vederea.

Riscurile reale apar nu din canabisul în sine, ci din ceea ce poate veni odată cu acesta, potrivit dr. Dave Rabin, medic şi neuroştiinţific care studiază stresul şi traumele.

„Consider canabisul medicinal nu ca un produs de agrement, ci ca un medicament – şi, ca orice medicament, profilul său de siguranţă este extrem de important”, a declarat el pentru The Epoch Times. „Asigurarea faptului că produsele din canabis nu conţin mucegai, toxine, pesticide, metale grele şi solvenţi nocivi nu este opţională; este o necesitate clinică.”

Rabin subliniază eforturile crescânde din cadrul comunităţii medicale de a apropia canabisul de standardele farmaceutice. Iniţiativa clinică privind canabisul a Consiliului Medicilor a început să pledeze pentru ghiduri bazate pe dovezi, formare şi standarde de certificare pentru a reduce efectele nocive şi a proteja pacienţii.

Pe lângă mucegai, Rabin a spus că reziduurile de pesticide, solvenţi şi metale grele pot contribui la stresul neurologic, hormonal şi sistemic în timp – efecte care agravează problemele inflamatorii asociate cu THC.

„Pacienţii merită medicamente în care să avem cu toţii încredere”, a adăugat Rabin, subliniind importanţa cultivării ecologice, a testării complete şi a standardelor stricte de siguranţă.

Ce pot face utilizatorii şi medicii

Pentru persoanele care consumă canabis în mod regulat, Fedonenko recomandă monitorizarea markerilor inflamatori ca parte a îngrijirii medicale de rutină.

„Monitorizez markeri precum proteina C-reactivă şi anumite interleukine la utilizatorii cronici”, a spus ea.

Proteina C-reactivă este un marker general al inflamaţiei în organism, în timp ce interleukinele sunt molecule de semnalizare care ajută la reglarea reacţiilor imune. „Verificarea acestora la fiecare şase luni poate ajuta la identificarea semnelor timpurii ale unui model proinflamator.”

Ea avertizează, de asemenea, împotriva opririi bruşte după o utilizare prelungită şi intensă. Întreruperea bruscă poate perturba nivelurile hormonilor de stres şi funcţia imunitară, făcând tranziţia mai dificilă pentru organism.

Reducerea treptată a consumului, a spus ea, este adesea mai uşor de tolerat şi poate permite organismului să se recalibreze mai uşor.

Abordarea clinică, a spus ea, ar trebui să fie una de monitorizare şi ajustare, mai degrabă decât una de tipul „totul sau nimic”.

Schimbarea înţelegerii

THC rămâbe şi se acumulează în organism, efectele depinzând de cantitatea consumată, de frecvenţa consumului şi de tipul de produs utilizat.

Pentru consumatorii ocazionali, aceşti factori pot să nu conteze prea mult.

Însă în cazul consumului zilnic, efectele se pot acumula în timp, influenţând modul în care organismul gestionează stresul, somnul şi sistemul imunitar.

Întrebarea nu mai este dacă THC rămâne în organism. Este vorba despre ce implică acumularea pentru sănătatea pe termen lung şi cum ar trebui să reacţioneze consumatorii şi medicii.