Politologul Vladimir Tismăneanu: Călin Georgescu este un strigoi. Personificarea Marelui Dispreţ / Cum i-a "vrăjit" pe români

Deşi "un ţicnit" şi o fantomă a fostei Securităţi ceauşiste, un secu-legionar, Călin Georgescu a reuşit să îi "vrăjească" pe români prin faptul a apărut practic aproape de niciunde, prezentându-se drept cineva care vrea să alunge de la putere vechea clasă politică, a explicat profesorul Vladimir Tismăneanu, într-un interviu acordat Epoch Times.

"Cred că într-un fel Călin Georgescu este personificarea Marelui Dispreţ. Este un dispreţ în societate, oamenii s-au săturat de "ăştia" din ultimii nu ştiu dacă 10 ani dar în ultimii 5 ani. Eu îl leg de 10 august. Oamenii s-au simţit pe 10 august extrem de ofensaţi, umiliţi, obidiţi, ca la Dostoievski. Şi atunci apare ăsta care le spune ăstora: "Căraţi-vă, eu voi face o altă Românie", a declarat Tismăneanu.

"Ceea ce detestăm la Ăştia e mai puternic decât aprehensiunile pe care le putem avea în raport cu Ăsta", explică profesorul faptul că românii l-au votat în pofida bizareriilor din discursurile lui şi în pofida declaraţiilor lui anti-NATO şi UE.

Redăm principalele declaraţii ale lui Vladimir Tismăneanu

Jurnalistă: Cum s-a văzut de la dvs., de peste Ocean, faptul că dintre politicienii români, la învestitura lui Trump au fost doar Simion & co şi pro-chinezul Victor Ponta? Nici urmă de preşedintele Iohannis sau de reprezentanţi ai coaliţiei la putere...

Tismăneanu: Cred că răspunsul ar trebui să vină de la ambasadorul României la Washington. El ar fi cel care ştie cine a fost invitat, când a fost invitat şi cum a fost invitat. Este într-adevăr surprinzător şi nu tocmai de bun augur faptul că din România nu s-au învrednicit să vină, sau n-au fost aşteptate să vină şi persoane care să reprezinte şi mainstream-ul vieţii politice româneşti, direcţia de mijloc, direcţia de centru, cum vreţi să îi spuneţi sau, cum s-au numit ei imediat după alegerile din 24 noiembrie, cele anulate, şi-au spus coaliţia pro-europeană. Aici a fost, dacă vreţi, miza jocului. Unde a fost coaliţia pro-europeană la Washington în momentul inaugurării unei Preşedinţii care va avea consecinţe globale într-o direcţie sau într-alta?

Reporter: Călin Georgescu a pretins că a fost invitat la învestitură, dar a refuzat invitaţia.

Tismăneanu: Mai ales în momente foarte tensionate e bine să ne păstrăm umorul. Deci asta este filozofia mea de viaţă. Cred că erau prea mulţi nebuni pe metru pătrat acolo ca să mai încapă şi Georgescu. Deci v-am dat un răspuns puţin ironic. Realmente numărul era excesiv, ţăcăniţii, scrântiţii, cei duşi cu pluta, cum vreţi să le mai spunem.

Reporter: Cum îl vedeţi dumneavoastră pe Călin Georgescu, domnule profesor? Sunt oameni la noi care îl văd ca pe un produs al fostei Securităţi ceauşiste, alţii drept omul Moscovei. Dumneavoastră cum îl vedeţi?

Tismăneanu: Am scris destul de mult despre el, Georgescu este o combinaţie de mai multe. Este o combinaţie de ceea ce eu numesc facţiunea tehnocrată din fosta Securitate şi aici intervine legătura sa cu fostul ambasador al lui Ceauşescu la Washington membru al Academiei RSR Mircea Maliţa, care nu este cine ştie ce savant. Mircea Maliţa nu a fost un savant, a fost un eseist care a predat matematică în ştiinţele sociale, la facultate l-am avut profesor, un om foarte respectabil în relaţiile interpersonale, în niciun caz un personaj agresiv şi vehement. Deci Maliţa era un om foarte bătrân în momentul când s-a ajuns la această relaţie (cu Călin Georgescu n.r.). Aici cred că domnul Kelemen Hunor a pus laoaltă etape diferite când i-a pus laoaltă şi pe Mircea Malia şi pe Caraman şi de aici legătura între Georgescu şi Caraman.

Am scris despre Caraman de multe ori. Eu pot să fac o legătură între Caraman şi Petre Roman, pentru că într-adevăr Petre Roman a mers în Franţa, e adevărat, la sfârşitul mandatului lui Caraman, dar care era în Securitate când Petre Roman a plecat la Toulouse. Nu pot din asta să deduc că există o misiune de Securitate pentru Petre Roman, nu pot, adică n-am datele şi aş vorbi cu păcat.

Reporter: Caraman a fost numit şef al SIE când era Petre Roman premier. Este posibil ca Petre Roman să-l fi numit fără să ştie ce este cu el, indus în eroare de foştii securişti?

Tismăneanu: Petre Roman e un mitoman. Deci asta este, am făcut o recenzie cândva la cartea lui Le devoir de liberté (Datoria Libertăţii n.r.), în Le Point, revistă respectabilă în Franţa. El scria Desir de liberté sau ceva de genul ăsta, eu am scris recenzia cu titlul 'Le desir de mensonge': Dorinţa de minciună. Da, s-a supărat foarte tare la momentul respectiv, el aştepta să fie elogiat... Şi am demonstrat tot felul de minciuni unele relativ inofensive, inocente, unele destul de ofensive cum este aceasta legată de Caraman.

Pentru că Petre Roman are câteva elemente - nu vreau să discut acum rolul Mineriadei, nu am căderea, nu am documentele - dar ce ştiu este că Petre Roman a avut un rol în numirea lui Caraman, categoric, pe care îl cunoştea, ştia cine este, şi dacă nu ştia el, ştia sigur Mioara Roman, soţia sa din epocă şi fiica ambasadorului Ion Georgescu, ambasadorul României în Elveţia în anii şaptezeci, ea însăşi specialistă în Orient Mijlociu - surorile Rodica şi Mioara Georgescu, una lucra la revista Lumea, extensia Securităţii în probleme internaţionale, cealaltă nu ştiu... Mioara era profesoară de limba arabă la Universitatea din Bucureşti. Deci vedeţi încrengăturile cum se fac.

Eu n-am putut să devin măcar cercetător la un centru de ştiinţe sociale, veneam dintr-o familie de ilegalişti, dar nu eram securist. Mi se făcuse profilul... deci se ştia că nu voi accepta propuneri şi se ştia că voi protesta, le-am spus alor mei "dacă mi se fac propuneri eu spun nu... şi dacă mă iau la bătaie".

Maică-mea mi-a spus: "N-o să te ia la bătaie pentru că, dacă se întâmplă, ei ştiu că am fost în Spania, avem relaţii internaţionale, nu pot chiar să te facă să dispari ca în Chile sau Argentina". Au fost cazuri de dispăruţi în România, sunt cunoscute, unele nu au fost rezolvate nici până astăzi şi aşa mai departe, Securitatea are, actualul SIE, au destule schelete în dulap, nu o să le scot eu acum la suprafaţă, dar iată că ele ies.

Reporter: Revenind la Georgescu...

Tismăneanu: Georgescu este un strigoi, Georgescu este o fantomă a fostei Securităţi. Dar fosta Securitate se legionarizase. Nu vorbesc despre Nae Ionescu, nu vorbesc despre Horia Sima, nu vorbesc despre Corneliu Zelea Codreanu, sunt morţi, vorbesc despre un legionarism larvar care a fost integrat în ideologia ultra-naţionalistă a Securităţii lui Ceauşescu.

Teoria acestui legionarism larvar, să-i spunem, era ceea ce s-a numit protocronism în epoca respectivă. Şi aici îi vedem pe Georgescu. Georgescu e un protocronist, este unul dintre cei care susţin că limba română a precedat latina, toate nebuniile acestea şi care erau crezute.

Georgescu a apărut într-un moment istoric foarte complicat, pe de o parte aşteptarea a ce se va întâmpla în Occident şi întrebarea care va fi viitorul alianţelor României în momentul în care se testează peste tot. În Polonia ruşii nu îndrăznesc să testeze. Pentru că există un consens de la dreapta, Polonia nu are realmente extremă dreapta, dar să numim de la dreapta ultramontană fundamentalistă catolică unde vedem şi o serie de episcopi poate şi cardinali, vedem Partidul PiS, partidul fraţilor Kaczynski, care este totalmente anti Putin, deci nu în ce ape tulburi să se scalde, nu au în ce ape să pescuiască.

În România, ruşii au găsit aceste ape şi Georgescu e una din aceste băltoace. De ce o face? Nu ştiu.

El este o combinaţie între ceea ce a creat reziduurile fostei Securităţi legionarizate. Secu-legionarism. În timpul războiului hibrid iată că s-a născut acest hibrid ideologic, politic şi foarte periculos, pentru că se joacă cu chestiuni esenţiale. Cea centrală, din care apare Georgescu şi nu numai el, este problema interesului naţional.

Eu cred că trebuie să aibă loc o dezbatere serioasă în acest moment despre cum definim interesul naţional al României în anul de graţie 2025. Eu personal am răspuns că interesul naţional nu este, cum să spun, restrângerea în interiorul frontierelor, ci integrarea în interiorul frontierelor NATO şi UE.

Reporter: Pe Călin Georgescu l-aţi descris ca pe un secu-legionar "ţicnit". Cum vă explicaţi faptul că totuşi a convins atâţia români? Suntem o ţară care are încă amintirea faptului că ruşii au adus comunismul cu tancul, o ţară care are extrem de mulţi oameni plecaţi să muncească în ţările UE pentru bani şi o viaţă mai bună, nu în Rusia. Avem copiii plecaţi la studii în străinătate. În plus, discursurile lui Georgescu sunt pline de bizarerii despre vlahii din Valahala despre Danemarca, despre cipurile din Pepsi şi totuşi oamenii fac abstracţie de ele şi îl votează. Cum a reuşit să-i convingă? Ce mocneşte în acest popor, de s-a lăsat "sedus" atât de uşor şi rapid de un personaj apărut aşa, practic aproape de niciunde?

Tismăneanu: Păi asta l-a avantajat, faptul că este anonimul Georgescu, nu? Practic asta este, nu a apărut din senin, a apărut out of nowhere aici e şi marea şmecherie, ăsta a fost şpilul. Unii dintre noi, eu de exemplu am urmărit mai atent, să spunem, suveranismul şi acest tip de naţionalism primordialist, l-am urmărit pentru că am fost eu însumi ţintă, deci a trebuit să mă întâlnesc cu el. Înainte să apară Georgescu am avut polemici cu un personaj care după aceea avea să devină catindat al AUR, un cetăţean cu numele Ovidiu Hurduzeu. Lumea nu realiza că domnul Hurduzeu nu vine de oriunde, domnul Hurduzeu vine de la Editura Politică, unde era redactor la redacţia traduceri în limbi străine. Ştiu precis că în anii lui Ceauşescu Editura Politică nu scotea în limbi străine decât cărţile lui Ceauşescu.

A existat această tendinţă, mai erau şi alţii care vorbeau despre necesitatea de a reveni la rădăcinile spirituale. Târziu - Claudiu Târziu - n-a apărut întârziat degeaba...

Reporter: Dar Călin Georgescu are discurs plin de bizarerii. Şi totuşi inclusiv există oameni educaţi care îi sesizează derapajele însă, oricât de grave ar fi, trec peste ele: "Lasă, că uite, vorbeşte de Dumnezeu, vorbeşte despre familie..."

Tismăneanu: Ceea ce detestăm la ăştia e mai puternic decât aprehensiunile pe are le putem avea în raport cu asta". El a reuşit să se prezinte ca Ăsta versus Ăştia. Cred că într-un fel Călin Georgescu este personificarea Marelui Dispreţ. Este un dispreţ în societate, oamenii s-au săturat de "ăştia" din ultimii nu ştiu dacă 10 ani dar din ultimii 5 ani. Eu îl leg de 10 august. Oamenii s-au simţit pe 10 august extrem de ofensaţi, umiliţi, obidiţi, ca la Dostoievski. Şi atunci apare ăsta care le spune ăstora: "Căraţi-vă, eu voi face o altă Românie.

Am o carte la editura Humanitas: "Aventura ideilor. Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare". Aici e vorba de mreje, o vrajă! Despre asta e vorba, de mreje, de himere, el serveşte himere la pachet şi lumea le cumpără, crede că aceste himere vor rezolva. Nu vor rezolva nimic!

Reporter: O ultimă întrebare legată de Georgescu. Cum vă explicaţi faptul că serviciile româneşti - pentru că aţi vorbit despre Rusia, despre experimentele pe care le-a făcut, mai puţin în Polonia - cum vă explicaţi faptul că serviciile româneşti n-au făcut nimic pentru a dejuca ce se întâmplă? Îmi amintesc de momentul noiembrie 2024, când Călin Georgescu zburda pe reţele şi creştea fenomenal, şi şeful Comisiei Parlamentare pentru Controlul SRI ne spunea că SRI-ul a afirmat că nu s-a depistat nicio ingerinţă a unei ţări străine în alegerile noastre. Era de notorietate că ruşii au intervenit în alegeri în numeroase ţări, Moldova a fost exemplul cel mai apropiat. SRI-ul însă ne spunea că totul la noi este în ordine. Cum vă explicaţi această lipsă completă de reacţie a serviciile noastre la ce s-a întâmplat?

Tismăneanu: Este datoria Comisiei Parlamentare să se uite, să scruteze ce s-a petrecut acolo. Este clar o dovadă de combinaţii, şi voi fi foarte concis - incompetenţă şi responsabilitate. Nu există alt răspuns. Orice ocultare a realităţii în tot felul de scuze şi subterfugii retorice nu serveşte, nu poate să fie, şi nu lucrează. Deci nu poate convinge.

Reporter: Aş vrea să vă mai întreb, vedem tot mai mult o radicalizare în societate şi special în mediul online, dar şi în offline, adâncirea faliilor între cei cu orientări ideologice diferite. Credeţi că riscăm să ne întoarcem la vremurile acelea ale urii pe care le-am trăit în '90, când gospodine, pensionari îi asmuţeau pe mineri să-i bată pe intelectuali, pentru că mie personal mi s-a părut mai îngrozitor decât minerii, reacţia pensionarilor, a gospodinelor care-i asmuţeau pe mineri, sau la acele vremuri ale urii pe care le-aţi trăit şi dumneavoastră când aţi redactat raportul care a stat la baza condamnării comunismului? Sau putem scăpa de tentaţia asta a violenţei?

Tismăneanu: În genere, încerc să fiu foarte prudent la ce vreau să prezic, sau să mă feresc de preziceri. Nu cred. Cred că instituţiile internaţionale... în momentul de faţă sunt câteva elemente care mă fac să fiu mai puţin pesimist. Unul dintre ele este că, am spus-o mereu, suntem în anii 20 ai secolului 21 şi nu în anii 30 ai secolului 20. Este o diferenţă de întreg climat global, care este foarte important.

Vedem că nu a dispărut legionarismul, dar nu o să dispară nici ideea revoluţiei din 89. Eu cred că în momentul de faţă este un moment de derută inclusiv în lumea intelectuală, un moment în care adversarii liberalismului au cum se spune, vântul în pupă, vedeţi? Dar am urmărit şi discursul aşa cum se constituie în momentul de faţă în Statele Unite..., de pildă cineva spunea că în America în momentul de faţă a fost legalizat fascismul. Nu cred.