Perla Siberiei, ameninţată de poluare

În sudul Siberiei, în Rusia, impenetrabil şi pustiu, se află minunatul Lac Baikal, devenit patrimoniu UNESCO din 1996. Datorită vânturilor puternice şi temperaturilor sub limita de îngheţ, aici s-au format uriaşe blocuri de gheaţă, numite "hummocks", care pot ajunge chiar la o înălţime de 15 metri, transformând acest loc într-unul cu adevărat spectaculos. Lacul Baikal, numit şi ''Perla'' sau "Ochiul albastru al Siberiei", este cel mai vechi (se estimează că are între 20 şi 25 de milioane de ani), dar şi unul dintre cele mai mari şi mai adânci din lume: bazinul său cuprinde o cincime din conţinutul de apă dulce al întregii planete.

Apele sale nu sunt niciodată mai calde de 14 ° C. În timpul iernii, timp de aproximativ cinci luni pe an, în perioada ianuarie-mai, lacul îngheaţă, iar apa sa este atât de clară încât de la suprafaţă poţi să vezi mulţi metri în adâncime. Vântul puternic, care poate atinge şi 150 de kilometri pe oră, fluctuaţiile mari de temperatură, gerul şi soarele împreună, în jurul lunii martie, provoacă fisuri în sloiurile de gheaţă.

Poate din cauza presiunii şi a temperaturii diferite între corpul masivului de gheaţă şi exterior, blocurile cad, unul câte unul, devenind transparente, de un turcoaz intens, strălucitor. Culori luminoase în frigul siberian.

Lacul, considerat unul dintre ''muzeele vii'', găzduieşte în adâncurile sale o floră şi o faună de o mare diversitate, majoritatea speciilor fiind endemice, ca de exemplu foca de Baikal, care poate atinge o vârstă de peste 50 de ani.

Din păcate, ecosistemul zonei este ameninţat de poluare. Conform Russia Today, o recentă expediţie ştiinţifică a descoperit că în fiecare sezon, 160 de tone de deşeuri lichide sunt deversate în apele lacului din zona Chivyrkui Bay. Numărul tot mai mare de tabere turistice, fabricile de celuloză şi hârtie, construite în perioada comunistă, reprezintă surse importante de poluare. Potrivit Greenpeace, combinatul de celuloză de la Baikalsk a deversat în zonă câte 100.000 de metri cubi de apă poluată pe an, de la punerea ei în funcţiune, în 1966.

În plus, un alt factor important care contribuie la contaminarea lacului este reprezentat de vehiculele de transportat apa. Nave, ambarcaţiuni, iahturi şi alte nave produc 25.000 de tone de deşeuri lichide anual, însă numai 1.600 dintre acestea ajung în instalaţiile adecvate de eliminare, potrivit responsabilului unuia dintre primele ONG-uri de mediu din Rusia, Baikal Environmental Wave.

Deşeurile au determinat dezvoltarea plantelor acvatice, cum ar fi Spirogyra (mătasea broaştei)- o algă filamentoasă, şi Elodea Canadensis (ciuma apelor) care nu au mai crescut acolo înainte, ecologii fiind îngrijoraţi că ar putea distruge întregul ecosistem al lacului.