Pe marginea Expoziţiei Morţii

Mi-am simţit sufletul trist să aud că expoziţia de la Antipa s-a prelungit, şi că există oameni care se bucură pentru asta. Am văzut aglomeraţie în faţa muzeului, lucru care arată că nu trecem printr-o criză financiară, ci una morală. Am văzut şi oameni aruncând pliantul cu informaţii despre originea corpurilor... Trist.

Am auzit remarci de felul... „interesant”... „mi-a plăcut” ... „şi eu aş vrea să fiu plastinată, mai degrabă decât să mă mănânce viermii”. "Ai grijă ce-ţi doreşti" spune o vorbă. Nu cred că cineva ar vrea să treacă prin torturi greu de imaginat sau să i se extragă organe pe viu.

Am văzut un student pe o bancă răsfoind preocupat un atlas de anatomie... oare nu este mai etic aşa, decât să faci din moarte un show?

Chiar nu ne pasă deloc de unde vin aceste 200 de „exponate”? Să încercăm să privim dincolo de ele, poate simţim durerea unei mame, a unui tată, a unui copil sau a unei rude. Cei expuşi la Antipa au fost şi ei fiinţe vii şi undeva poate îi plânge o mamă, o soţie, un copil...

Dăm frâu liber curiozităţii morbide, invocând tot felul de pretexte, în loc să ne intereseze adevărul? Dacă-l vom căuta, vom descoperi că această expoziţie nu e decât o afacere profitabilă. S-a spus că are valoare ştiinţifică şi educativă. În ceea ce priveşte ştiinţa, pot să spun doar atât: "ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului'' şi am spus tot.

Aţi vrea să fiţi tratat de un medic care vă priveşte ca pe o maşină căreia trebuie să-i schimbe o piesă ? Omul nu este numai corp, este un tot unitar format din corp, minte şi suflet; cum ar putea fi acceptabil dacă nu se ţine cont de acest lucru, mai ales că de cele mai multe ori cauza bolii e de natură psihologică?

Nu am învăţat nimic din lecţiile istoriei? L-am condamnat pe dr. Mengele zis şi „îngerul morţii” rămas în memoria umanităţii pentru experimentele sadice făcute pe prizonierii de la Auschwitz. Experimente tot în numele ştiinţei... un pretext care pare să scuze orice.

Eu una cred că suntem "pulbere de stele", după cum spunea cineva şi că adevăratul destin al omului este împlinirea potenţialului său maxim de Fiinţă Umană desăvârşită, nobilă şi demnă.

A merge să vezi expoziţia înseamnă a fi de acord cu atrocităţile comise azi, în China, de Partidul Comunist, care face o afacere până şi din morţii săi. Ce ţară îşi mai vinde morţii pentru a fi împăiaţi, pardon... plastinaţi şi transformaţi în exponate, pentru bani?

Adevărata educaţie te înalţă, nu te coboară, îţi îmbogăţeşte şi îţi sensibilizează sufletul. Ce-ar fi omul fără sufletul său? Se spune că trupul e templul sufletului. Învăţăturile budiste spun că este un mare noroc să te naşti în formă umană. A te naşte om este un dar extrem de valoros pe care nu ştim să îl preţuim. Când ne vom trezi şi ne vom pune întrebările esenţiale ale vieţii: cine suntem cu adevărat, de unde venim şi de ce suntem aici?

Eu una cred că suntem "pulbere de stele", după cum spunea cineva şi că adevăratul destin al omului este împlinirea potenţialului său maxim de Fiinţă Umană desăvârşită, nobilă şi demnă.

Nina Cîmpeanu este licenţiată în psihologie.