Originile mistice ale pernei

Mult timp în istoria omenirii, pernele au avut un rol mult mai important decât acela de a ne răsfăţa capetele adormite.

"Suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viaţă o întregeşt-un somn" - William Shakespeare, "Furtuna"

Un somn bun este imperativ atât pentru bunăstarea noastră mentală, cât şi pentru cea fizică, şi permite regenerarea atât a minţii, cât şi a corpului.

Igiena somnului, inclusiv lucruri precum o oră de culcare regulată şi un mediu de somn adecvat, contribuie în mare măsură la o odihnă bună. O cameră răcoroasă, întunecată şi liniştită, un pat confortabil şi o pernă de susţinere, toate acestea pot contribui la asigurarea unui somn adecvat.

Dar, în timp ce perna poate părea un concept simplu şi un lucru comun pe care îl considerăm de la sine înţeles, aceasta nu a fost întotdeauna partenerul de noapte cu caracter moale şi pufos cu care suntem obişnuiţi astăzi. De fapt, ceea ce societăţile antice foloseau drept pernă ne-ar da de gândit.

Prima pernă

Se crede că prima pernă ar fi apărut în Mesopotamia antică (Irakul de astăzi) în jurul anului 7.000 î.Hr., ceea ce face ca perna să aibă aproximativ 9.000 de ani (fără a lua în considerare civilizaţiile antice de care nici nu suntem conştienţi).

Această pernă era făcută din piatră şi nu era folosită pentru confort sau susţinere, ci mai degrabă în scopuri pur utilitare. Ea ţinea capul ridicat de la sol pentru a împiedica insectele şi alte creaturi să se urce în părul, gura, urechile şi nasul unei persoane.

Cu timpul, civilizaţiile antice au ajuns să creadă că perna putea oferi şi sprijin pentru cap. Se credea că piatra era cea mai bună modalitate de a oferi sprijin, astfel că a continuat să fie folosită la crearea pernelor din acest motiv. Piatra era, de asemenea, imună la insecte şi gândaci, spre deosebire de diversele materiale moi. Dar piatra sculptată era scumpă, ceea ce însemna că doar cei bogaţi îşi puteau permite să deţină o pernă construită special. Ca atare, perna a ajuns să fie privită ca un simbol al statutului în antichitate.

China antică

Se cunosc mai multe despre utilizarea pernei în China antică decât, probabil, în orice altă cultură.

Perna tare şi-a menţinut popularitatea în China antică. Deşi oamenii din China antică aveau cunoştinţele şi capacitatea de a crea o pernă moale, majoritatea o priveau dezaprobator, considerând că o pernă moale răpea energia şi vitalitatea esenţiale organismului.

Chinezii antici credeau că perna potrivită, la fel ca şi mobila potrivită, putea, de asemenea, să rectifice comportamentul şi personalitatea celui care le folosea. Deşi oamenii moderni îşi doresc confort, chinezii antici valorau îmbunătăţirea caracterului moral şi nu confortul unei vieţi uşoare. Acesta este unul dintre motivele pentru care pernele şi mobilierul vechilor chinezi erau făcute din materiale dure.

Se credea că perna tare avea o serie de alte beneficii. Ea servea nu numai la susţinerea capului şi a gâtului, ci ajuta la menţinerea coafurilor complexe ale vremii în timpul somnului, la creşterea circulaţiei sângelui şi la îmbunătăţirea eficienţei intelectuale. Potrivit renumitei case de licitaţii Christie's, perna chinezească antică era folosită şi pentru a menţine răcoarea în timpul somnului. Poetul Zhang Lei din dinastia Song de Nord scria: "Perna făcută din gong este puternică şi albastră; un vechi prieten mi-a dat-o pentru a învinge căldura; răcoreşte camera ca o briză; îmi menţine capul răcoros în timp ce dorm".

O varietate de materiale erau folosite pentru a face perne în China antică, inclusiv porţelan, jad, ceramică, bambus, lemn şi bronz. Se spunea că materialul pe care o persoană îşi odihnea capul îi va influenţa sănătatea, prin urmare, trebuia ales cu înţelepciune.

Probabil că niciun material nu a fost mai popular pentru fabricarea pernelor în China antică decât ceramica. Potrivit casei Christie's, ceramica a atins apogeul popularităţii sale în timpul dinastiilor Tang (618-907 d.Hr.) şi Song (960-1279 d.Hr.), înainte de a fi înlocuită în cele din urmă de pernele umplute în stil occidental.

Aceste perne Tang aveau adesea forme şi decoraţiuni ornamentale şi, la fel ca în Mesopotamia, erau rezervate celor bogaţi şi erau considerate un simbol al statutului şi al prosperităţii. Fluturii, florile şi copiii la joacă erau doar câteva dintre imaginile de bun augur folosite în mod obişnuit pe perne, în timp ce inscripţiile cu învăţături budiste, taoiste sau ale lui Confucius erau adesea puse pe perne pentru a ajuta la îmbunătăţirea caracterului moral al utilizatorului.

Se spunea, de asemenea, că perna tare îndepărtează spiritele rele, lucru pe care perna moale nu îl putea face. Se spunea că leul, tigrul şi dragonul chinezesc, în special, erau eficiente pentru a ţine departe spiritele rele.

"Leii erau consideraţi creaturi de bun augur, cu suficientă ferocitate, putere şi energie spirituală pentru a îndepărta spiritele rele", potrivit Christie's. Multe perne au fost realizate fie în forma acestor animale, fie purtau imagini ale acestora.

Deşi perna tare era privită cel mai favorabil, existau perne realizate din alte materiale pentru a fi folosite în circumstanţe speciale. Una dintre aceste perne era perna medicinală. Potrivit Taiwan Today, această pernă era confecţionată din diverse ierburi învelite în pânză de mătase; era folosită pentru a îmbunătăţi auzul, a menţine acuitatea vizuală, a readuce părul cărunt la culoarea iniţială, a face să crească dinţii pierduţi şi a vindeca o varietate de boli.

Datorită apropierii sale de cap, se spunea că perna ajută la promovarea şi ghidarea viselor. Vechii chinezi credeau că visele aveau o semnificaţie anume şi erau luate drept semne prevestitoare pentru viitor - apropiat sau îndepărtat.

"În gândirea populară chineză nu există o dihotomie clară în ceea ce priveşte împărţirea între spirit şi materie", potrivit Muzeului Victoria şi Albert din Londra. "Fantomele, spiritele şi viziunile din vise făceau parte din lumea materială şi erau considerate a fi parte din viaţă. Astfel, perna putea fi un obiect material de mare importanţă, care intermedia trecerea între lumea noastră şi cea de dincolo".

Astăzi, aceste perne antice frumos create sunt căutate de colecţionari, atingând preţuri de zeci de mii de dolari.

Egiptul antic

Deşi se cunosc mai puţine lucruri despre perna sau tetiera din Egiptul antic, ştim că aceasta avea mai mult decât un scop pragmatic pentru egiptenii antici. Cea mai mare parte din ceea ce se ştie provine din descoperirea de tetiere în mormintele antice.

Oamenii din Egiptul antic considerau capul drept centrul spiritual şi al vieţii, şi, ca atare, considerau capul cea mai sacră parte a corpului. Perna servea atât pentru a susţine, cât şi, poate cel mai important, pentru a proteja capul atât în viaţă, cât şi după moarte.

La fel ca în Mesopotamia, pernele erau de obicei făcute din piatră, dar uneori erau folosite şi blocuri de lemn, ceramică şi fildeş. Erau mai înguste decât pernele chinezeşti antice, care susţineau atât capul, cât şi gâtul, şi ofereau de obicei sprijin doar pentru cap - de aici şi denumirea de "tetieră".

Credinţele religioase şi magice erau împletite în întreaga cultură egipteană antică, iar pernele, precum şi alte obiecte, erau decorate cu imagini menite să servească atât ca protecţie, cât şi ca decor. O imagine gravată în mod obişnuit, potrivit Muzeului Glencairn din Pennsylvania, era cea a lui Bes, "o zeitate protectoare al cărei rol implica protecţia casei, a mamelor şi copiilor şi a persoanelor care dormeau".

Se credea că o persoană care dormea era deosebit de vulnerabilă în faţa spiritelor rele, iar imaginea înfricoşătoare a lui Bes oferea protecţie împotriva spiritelor rele în timpul nopţii.

Vechii egipteni acordau o importanţă enormă vieţii de apoi, atât de mult încât Tutankhamon, regele adolescent, a fost îngropat cu opt tetiere. Textele funerare conţineau sute de vrăji magice menite să ajute la călăuzirea morţilor în siguranţă în viaţa de apoi.

În timp ce credinţele s-au schimbat, în unele zone ale Africii încă se mai folosesc aceste tetiere în stil antic în viaţa de zi cu zi şi le găsesc destul de plăcute.

Grecia Antică şi Imperiul Roman

Se cunosc mai puţine lucruri despre pernele din Grecia şi Roma Antică.

Ceea ce ştim este că vechii greci şi romani au dezvoltat în cele din urmă o înclinaţie pentru lux, confort şi desfrâu, abandonând ideea că perna tare ar avea beneficii fizice sau mentale. Concentrându-se pe confort, au creat predecesorul pernei moi de astăzi.

Perna folosită de cetăţenii obişnuiţi din această perioadă era confecţionată din materiale precum bumbacul, paiul sau trestia, pernele din puf moale şi pene fiind rezervate celor bogaţi. Perna era considerată un simbol al decadenţei, iar oamenii din această epocă sunt deseori înfăţişaţi întinşi pe patru sau cinci perne luxoase, chiar şi în timp ce luau masa, de multe ori exagerând în raport cu mâncarea şi vinul.

Potrivit lui Jason Linn în disertaţia sa de la UC-Santa Barbara despre viaţa de noapte în Roma antică, "luxul îi răsfăţa pe aceşti oameni atât de mult încât, chiar şi în circumstanţe dificile, le permiteau gardienilor lor nu numai să doarmă, ci şi să o facă confortabil".

Spartanii, însă, aveau o filozofie diferită şi duceau o viaţă austeră, fără a căuta confortul.

Pe măsură ce timpul a trecut, ajungând până în Evul Mediu european, perna moale a ieşit din uzul comun şi a fost considerată doar ca un simbol al statutului. Bărbaţii considerau perna un semn de slăbiciune, iar la un moment dat doar regele şi femeile însărcinate aveau voie să îşi pună capul pe pernă noaptea.

Până în secolul al XVI-lea, perna a revenit în graţie, dar din cauza infestării frecvente cu mucegai, insecte şi paraziţi, era greu de întreţinut, conţinutul pernei trebuind să fie schimbat în mod regulat pentru a-i menţine curăţenia. Mai târziu, pernele au ajuns să fie folosite pentru a îngenunchea în biserică sau ca loc unde se puneau textele sfinte. În unele locuri, acest obicei se mai practică şi acum.

În zilele noastre

Odată cu apariţia Revoluţiei industriale, modul de viaţă al oamenilor a început să se schimbe masiv.

Pe măsură ce tehnologia a continuat să evolueze, aşa s-a întâmplat şi cu povestea pernei. Odată cu capacităţile de producţie în masă ale Revoluţiei industriale şi cu creşterea disponibilităţii bumbacului, perna nu a mai fost doar pentru elite. Persoana obişnuită îşi putea permite acum să deţină una, iar perna a devenit treptat un obiect comun în fiecare casă.

Pe măsură ce Revoluţia industrială a adus prosperitate materială, societatea a urmat modelul grecilor şi romanilor antici: Oamenii au căutat mai mult confort, ceea ce a dus în cele din urmă la revoluţia pernei moi.

Astăzi, pernele au o varietate de forme, dimensiuni, tipuri de materiale şi niveluri de fermitate. Tipurile de perne sunt numeroase, fiind disponibile de la gel, spumă cu memorie, puf, pene, alternative la puf, bumbac, arcuri interioare, lână, latex, microperne, kapok, hrişcă şi apă. Este o listă pe cinste! Pernele pot fi chiar şi personalizate şi adaptate în funcţie de preferinţele unei persoane.

În timp ce confortul pernelor din zilele noastre ne poate face nopţile mai confortabile, poate că anticii au avut dreptate. Nu înclin spre o întoarcere la o pernă din piatră sau ceramică (deşi vă puteţi confectiona singuri aşa ceva), dar poate că ar trebui să ne amintim că, uneori, un mic disconfort în viaţă nu este un lucru atât de rău.

Din perspectiva vechilor chinezi, căutarea confortului este rareori cea mai bună cale. La urma urmei, atunci când îndurăm un pic de greutăţi, devenim mai rezilienţi. Iar în mijlocul tumultului vieţii, dacă putem căuta lecţia în interiorul nostru, vom ieşi mai buni după ce trecem prin greutăţi.