Lu Dongbing, cele zece încercări ale sale şi visul meiului galben

Lu Dongbing unul dintre cei Opt Nemuritori - cel mai bine cunoscut grup de zeităţi - a fost privit adesea de către oamenii de rând ca o figură mitică, însă Lu s-a născut în anul 798 d.Hr. în perioada dinastiei Tang. Încă din copilărie iubea cititul, demonstrând abilităţi de memorare deosebite. Fiind adolescent, era capabil să citeze în articolele sale, foarte uşor, din numărul colosal de cărţi citite. Cu toate că mulţi îl vedeau ca un potenţial candidat la funcţia de oficial guvernamental de rang înalt, Lu a ratat de două ori examenul pentru serviciul public, organizat la curte, în Chang'an, capitala dinastiei Tang.

Conform istorisirilor taoiste, Lu a reuşit să treacă zece teste înainte să fie luat ca ucenic de către un Maestru Taoist, după care a învăţat adevărata cale de cultivare. Aceste zece teste sunt descrise mai jos.

Într-o bună zi, Lu a aflat că toţi membrii de familie, dragi lui, erau pe moarte, atunci când a revenit dintr-o călătorie lungă. El s-a pregătit pentru înmormântare, fără tristeţe sau remuşcări, când dintr-o dată toţi au revenit la viaţă.

La piaţă, un cumpărător, i-a dat lui Lu numai jumătate din banii necesari, şi-a luat bunurile şi a plecat, iar Lu nu s-a înfuriat deloc, ba chiar l-a lăsat să plece.

În dimineaţa Anului Nou Chinezesc, un cerşetor lacom, după ce a luat ceea ce Lu i-a oferit, a cerut mai mult înjurându-l. Lu i-a răspuns cu un zâmbet.

Fiind păstor, Lu s-a oferit unui tigru înfometat, pentru a proteja oile din turma sa. Tigrul a plecat fără să-l atingă pe Lu.

Lu a refuzat nenumăratele avansuri ale unei doamne superbe, după ce a cazat-o din bunătate, la o colibă mică din munţi, într-o noapte.

La scurt timp după ce a fost jefuit, rămânând fără obiectele sale de valoare, Lu a găsit ceva din aur pe un câmp, dar nu s-a atins de el, ca şi cum nici nu l-ar fi văzut.

Imediat ce a aflat că ustensilele din bronz cumpărate de la piaţă erau, de fapt, din aur, Lu s-a grăbit să i le reîntoarcă vânzătorului.

Un Taoist, parcă nebun, promitea oricui, care dorea să îi ia medicamentul, că va muri imediat, dar va obţine Tao, fară îndoială, după reîncarnare. Doar Lu a luat medicamentul şi nu a murit.

Când barca în care se afla Lu, era în pericol de naufragiu, pe râu, din cauza furtunii, Lu nu a fost mişcat, deloc, în privinţa vieţii sau morţii.

Când fantome şi monştri au apărut în camera în care Lu medita, el a rămas calm. Când demonii au susţinut că Lu le-a promis viaţa lui, în viaţa sa anterioară şi îl ameninţau să-l omoare, Lu le-a răspuns cu calm: “Atunci aşa să fie, dacă este adevărat.” Toţi demonii au dispărut dintr-o dată, după care a apărut maestrul său Taoist şi l-a anunţat: “Acum eşti gata pentru cale.” Lu şi-a încheiat în cele din urmă cultivarea.

Sunt multe poveşti sau legende despre Lu. El a fost cunoscut de către mulţi, ca fiind personajul principal în povestea “Visul Meiului Galben.” Legenda povesteşte că un domn educat şi ambiţios, a adormit pe o pernă oferită de un taoist într-o tavernă, în timp ce taoistul pregătea o mâncare din miei galben pentru el. După ce s-a trezit, domnul a mers să ia examenul de funcţionar public, bazându-se pe gradul său excelent de cunoştinţe, fiind numit oficial guvernamental. Mai târziu a devenit prim-ministru, trăind fericit la conacul său, împreună cu soţia şi cei doi copii ai săi. Cu toate acestea, câţiva miniştri invidioşi, i-au înscenat ceva şi el a decăzut din graţiile împăratului. El a fost exilat în timp ce soţia l-a părăsit, iar copiii i-au murit. Aflându-se în viscol, era singur, la un pas de moarte... Apoi s-a trezit, dându-şi seama că se află încă în tavernă, iar mâncarea din mei galben încă nu era gata. Privindu-l pe taoistul care îi zâmbea, şi-a dat seama brusc, că viaţa pe care a trăit-o nu a fost nimic altceva decât un vis, hotărând să ia calea cultivării taoismului. Au existat diferite versiuni ale acestei poveşti, în care Lu apare uneori înfăţişat ca domn, alteori ca taoist. Însă povestea a prezentat caracterul efemer al vieţii umane, transformarea neîncetată a faimei, gloriei, sărăciei şi neputinţei.