Navă spion rusească, aflată în apele Marii Britanii, pregăteşte terenul pentru război [The Telegraph]

Navigând în largul coastei de sud a Angliei, traulerul rusesc cunoscut sub numele de Yantar transporta obişnuita sa gamă de echipamente hi-tech, iar în fotografiile publicate de Ministerul britanic al Apărării, se poate vedea o cupolă radar mare în spatele a doua catarge înţesate cu antene, potrivit The Telegraph.

Oficial, acestea permit navei, care are o lungime de 108 metri, să monitorizeze curenţii oceanici, ceea ce se potriveşte cu o navă despre care Kremlinul susţine că face parte din flota sa de cercetare oceanografică.

Însă tocmai scopurile mai nefaste ale navei au determinat o rară demonstraţie de forţă a marinei britanice pe 20 ianuarie, când Yantar a fost confruntată de un distrugător britanic, HMS Somerset, şi de nava de patrulare HMS Tyne.

Deşi poate părea banală, Yantar este cunoscută pentru transportul a două submersibile capabile să se scufunde până la 6.000 de metri, permiţând echipajului să cartografieze, să monitorizeze şi, potenţial, să taie cablurile submarine care transmit date la nivel global.

„Permiteţi-mi să fiu clar, aceasta este o navă spion”, a declarat John Healey, ministrul Apărării, când a dezvăluit operaţiunea Royal Navy săptămâna trecută.

Şi în timp ce, de sus, întâlnirea părea paşnică, analişti şi foşti ofiţeri de marină au declarat că, foarte probabil, Marea Britanie este deja angajată într-un conflict direct cu „flota întunecată” a Rusiei, adânc sub apă şi departe de ochii lumii.

În imaginile publicate de Ministerul Apărării, o a treia navă se profilează deasupra Yantarului: RFA Proteus. Această navă auxiliară, în valoare de 65 de milioane de lire sterline şi finalizată în 2019, este echipată şi ea cu submersibile – doar că ale sale sunt dotate cu gheare capabile să taie cablurile care conectează Yantarul de dispozitivele sale subacvatice folosite pentru activităţi suspecte.

„Cred că, până acum, Yantarul a rămas fără o parte din echipamentul său. Dacă nu a rămas, ar trebui să fie”, a declarat Tom Sharpe, fost ofiţer al Marinei Regale.

Detaliile luptelor subacvatice rămân de obicei învăluite în secret timp de decenii, observate doar de vietăţile marine care trec prin zonă în acel moment.

Ultimul submarin britanic despre care se ştie că a secţionat un cablu a fost HMS Conqueror în 1982. Proaspăt lansat de torpilele care au scufundat nava argentiniană Belgrano în Războiul din Falkland, submarinul a tăiat o reţea acustică urmărită de un trauler sovietic.

„Slavă Domnului că a fost unul dintre submarinele noastre” cel care a efectuat această operaţiune îndrăzneaţă, a declarat Margaret Thatcher la acea vreme.

Eforturi similare sunt probabil în curs de desfăşurare astăzi, a declarat Dr. Sidharth Kaushal de la think tank-ul Royal United Services Institute: „Aş fi surprins dacă [...] atât submarinierii ruşi, cât şi cei occidentali nu ar depune eforturi pentru a se întrece reciproc chiar înainte de ameninţarea războiului”.

Yantar este o ţintă deschis provocatoare. Timp de aproape un deceniu, nava rusă cu 60 de membri ai echipajului a urmărit cabluri submarine în întreaga lume, poziţia sa fiind dezvăluită prin semnalele pe care le trimite către Sistemul de identificare automată, o reţea globală de urmărire maritimă.

De la Guantanamo Bay la Marea Nordului, nava este suspectată că se ocupă cu cartografierea infrastructurii subacvatice critice a NATO pentru a pregăti un eventual conflict.

Reţeaua globală de internet se bazează pe aproximativ 500 de cabluri submarine, dintre care aproximativ 60 trec prin Marea Britanie. Cele mai importante dintre acestea traversează Atlanticul şi transportă date financiare esenţiale între Wall Street şi City.

În cel mai pesimist scenariu, Yantar ar putea lansa încărcături pe aceste cabluri pentru a fi detonate în caz de război, a declarat Sharpe.

Matt Western, preşedintele Comitetului Mixt pentru Strategia de Securitate Naţională [Joint Committee on National Security Strategy - En.], a declarat că consecinţele unui atac ar fi „sumbre”, afectând „comunicaţiile, serviciile esenţiale care se bazează pe internet, sectorul financiar, sistemele de plăţi, lanţurile de aprovizionare etc”.

Flota obscură a Rusiei este deja suspectată de patru operaţiuni de sabotaj în Marea Baltică începând cu luna noiembrie, secţionând cabluri care leagă Estonia de Letonia, Suedia de Lituania şi Norvegia de Finlanda şi Germania.

Pentru a întrerupe conexiunea la internet a Regatului Unit, ar trebui să fie secţionate simultan zeci de cabluri. Unii analişti speculează că, pe lângă ameninţarea cu un astfel de atac, misiunile de sondare ale Yantar ar putea avea un alt scop.

„Cred că probabil vor să atace cablurile militare critice şi să le diferenţieze de reţeaua mai largă”, a declarat Kaushal.

Locaţia şi scopul acestor cabluri sunt secrete, dar când vremea rea a întrerupt unul în largul coastelor SUA în 2007, flota de drone irakiene a armatei a rămas la sol timp de o săptămână.

În declaraţia sa în Parlament de săptămâna trecută, Healey a dezvăluit că un submarin britanic a ieşit la suprafaţă în apropierea navei Yantar în timpul unei ieşiri pe care a efectuat-o în apele britanice în noiembrie.

Sharpe a sugerat că submarinul Astute din clasa nucleară s-ar fi putut ascunde sub Yantar timp de „zile întregi”, apropiindu-se suficient de mult pentru a face fotografii ale corpului său şi pentru a „cartografia instalaţiile subacvatice”.

Dezvăluindu-se navei ruseşti, submarinul a oferit o demonstraţie clară de forţă Kremlinului, însă breşa comportă riscuri. Moscova va putea acum să monitorizeze orice date ale senzorilor colectate de Yantar în orele anterioare, ascultând orice semnale acustice revelatoare lăsate de nava nu tocmai silenţioasă.

În armata rusă, Gugi este agenţia responsabilă pentru spionajul subacvatic, raportând direct Ministerului Apărării, nu marinei. Ofiţerii săi erau „foarte capabili”, a declarat Sharpe, beneficiind de decenii de experienţă încă din timpul Războiului Rece.

Uniunea Sovietică a construit a doua flotă de pescuit ca mărime din lume la începutul anilor 1970 şi a transformat zeci de traulere în nave de spionaj, profitând de robusteţea lor şi de spaţiul mare din hangare.

În 1964, când un distrugător al marinei americane s-a apropiat de o navă sovietică care pândea în largul coastei Virginiei, căpitanul navei a raportat că micuţa ambarcaţiune „s-a învârtit ca un cal”: „Poate că arătau ca nişte vechituri uitate de Dumnezeu, dar erau conduse de un echipaj talentat”.

Cu patru ani mai devreme, Harold Macmillan, prim-ministrul Marii Britanii, avertizase că prezenţa traulerelor de pescuit în apropierea unui poligon de testare a armelor de la Aberporth, Ţara Galilor, aducea Uniunea Sovietică „periculos de aproape de o confruntare cu Occidentul”.

Faptul că Rusia este capabilă să folosească aceleaşi tactici la zeci de ani după Războiul Rece se datorează protecţiei acordate navelor civile în temeiul legislaţiei internaţionale privind libertatea de navigaţie.

Katja Bego, cercetător principal la Chatham House, a declarat: „Dacă doriţi să vă protejaţi împotriva acestui fenomen”, este posibil să trebuiască să compromiteţi principii fundamentale precum capacitatea navelor civile de a naviga - şi de a colecta informaţii - prin apele internaţionale.

Acest lucru ar putea avea efecte negative asupra navigaţiei internaţionale prin Marea Roşie sau în apele tensionate din vestul Pacificului. Rusia, care neagă orice spionaj, a ameninţat deja că va desfăşura nave de război pentru a-şi „proteja” flota civilă.

În parte, aceasta este o ripostă la creşterea forţei navale a Occidentului. În decembrie, comandourile finlandeze au urcat la bordul Eagle S, traulerul suspectat că a secţionat cablul electric Estlink 2 în Golful Finlandei. Aceştia au găsit nava „înţesată” cu echipamente de spionaj care îi permiteau să monitorizeze navele şi aeronavele NATO, a raportat Lloyds List.

Ar putea comandourile britanice să fie chemate la bordul navei Yantar, dacă spionajul său obraznic continuă?

„Alte ţări au abordat şi reţinut nave suspectate de sabotaj. Ancheta comisiei va analiza îndeaproape puterile şi capacităţile de care dispune Regatul Unit şi cât de bine sunt utilizate acestea”, a declarat Western, la câteva zile după ce a anunţat o anchetă privind apărarea submarină a Marii Britanii.

Avocaţii ar trebui să lucreze deja la stabilirea bazei juridice pentru o operaţiune de abordaj, a adăugat Sharpe. Nu ar avea sens ca SBS să plece în viteză din Poole doar pentru a trebui să se întoarcă la jumătatea drumului.

Ca întotdeauna, riscul de conflict creşte în spirală în cazul unei confruntări directe. Niciun marinar din Royal Navy nu va uita soarta comandorului Lionel Crabb, care a fost trimis să examineze corpul subacvatic al Ordzhenikidze, un crucişător sovietic care a acostat la Portsmouth în 1956. Trupul său, căruia îi lipsea capul, a fost găsit plutind în apele din apropiere.