Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) dezvăluie unul dintre secretele sale de a curăţa operele

Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) a expus în ghidul său audio o metodă aprobată de experţi pentru conservarea pieselor importante.

Praful este cel mai mare duşman pentru conservarea operelor de artă, în schimb, saliva este un aliat neaşteptat. Aceasta este una dintre cele mai importante revelaţii ale noului ghid audio cu privire la întreţinerea Muzeului de Artă Modernă din New York, realizată de către artista Nina Katchadourian.

Katchadourian a intervievat mai mulţi specialişti care au responsabilitatea delicată de a păstra, conserva şi curăţa unele dintre cele mai importante opere de artă din lume, expuse în MoMA.

Artista a descoperit că, printre alte lucrări, "Vaza de flori" de Pablo Picasso, care străluceşte de ani de zile pe pereţii muzeului, a fost curăţată cu salivă, o metodă care, cu toate că a fost aprobată de experţi, îi surprinde pe neofiţi.

"Compoziţia salivei este eficientă atunci când este compusă din 90% apă şi alţi agenţi şi minerale", afirmă Anny Aviram, expert în această problemă cu peste 40 de ani experienţă în MoMA.

"Este greu uneori să vorbim despre această procedură, deoarece are multe conotaţii pline de umor", recunoaşte Aviram, adăugând că "de multe ori" curăţă praful de pe opere cu propia salivă deşi au numit-o "soluţie enzimatică".

"Mai întâi trecem cu un tampon de bumbac cu salivă şi apoi cu altul uscat, pentru a îndepărta murdăria", explică specialista, care constată că aceasta este o metodă lentă, deoarece "nu poţi să stai opt ore curăţând cu salivă, pentru că se termină”.

"Şi, de asemenea, saliva nu este bună pentru această munca oricând, pentru că depinde de anumite lucruri, cum ar fi ce ai mâncat", a adăugat aceasta.

Aviram a curăţat de praf trei lucrări de Picasso de mari dimensiuni cu propria salivă, o sarcină care i-a luat luni de zile, în fiecare caz, subliniază ea.

Artista californiană Nina Katchadourian a primit comanda de a realiza un ghid audio al muzeului axat pe conservarea lucrărilor şi imediat şi-a dat seama că tema despre care se vorbeşte gravitează în jurul unui element central: praful.

"M-a interesat praful în multe faţete, ca element ce intră din afara muzeului, ca urmare a celor 12.000 de persoane care îl vizitează zilnic şi faptul că, în cele din urmă, cu toţii ne reducem la praf", explică artista.

De-a lungul mai multor luni, artista a trecut fără restricţii în toate zonele muzeului, unde, pe lângă artiştii şi experţii intervievaţi, a vorbit şi cu responsabilii pentru întreţinerea şi curăţarea clădirii. Ei toţi lucrează pentru a nu fi afectate lucrările importante ale patrimoniului artistic mondial ca ''Noaptea înstelată'' (1889) de Vincent Van Gogh, "Persistenţa memoriei" de Salvador Dalí, "Domnişoarele din Avignon" (1907) de Pablo Picasso, sau "Cutiile de supă Campbell" de Andy Warhol.

"În muzeu, este menţinută o temperatură de 21,1 grade Celsius şi o umiditate relativă de 50%", explică Nelson Nievas, unul dintre cei care se ocupă de administrarea clădirii.

Nievas arată că există un generator electric de urgenţă şi un plan de urgenţă, în cazul în care este necesar, pentru a depozita toate lucrările într-o cameră în care temperatura şi condiţiile de conservare să fie corespunzătoare pentru o perioadă de timp.

Muzeul nu deţine conducte de aer şi alte instrumente pentru a menţine temperatura adecvată într-o clădire uriaşă cu şase etaje, cu mai multe intrări din stradă, la terasa cu grădină şi la cele două cafenele.

Prin toate aceste ieşiri în exterior intră praf ca şi altă murdărie, adusă în special prin intermediul vizitatorilor care trec în fiecare zi porţile muzeului.

Arhitectura proprie a clădirii MoMA - situată între Fifth Avenue şi 53rd Street în Manhattan - cu şase etaje, dar cu un spaţiu central deschis, face ca praful să urce într-un fel de "efect de coş de fum", explică directorul de mentenaţă, Julio Vazquez.

Piesa din muzeu care este cel mai complicat de curăţat se găseşte la înălţime: un elicopter Bell 47 D1 din 1945 din colecţia permanentă a MoMA. Fiind atârnat de tavan, este necesar să se utilizeze, de patru ori pe an, un mare ascensor cu diferite braţe extensibile şi... tone de răbdare.

Obsesia de a preveni să se acumuleze praful în muzeu este atât de mare încât au apărut o mulţime de bancuri printre angajaţi. Ellen Moody, de la departamentul de conservare a operelor, a făcut un iepuraş cu pete de praf colectat şi i-a pus un şnur la gât înainte de a-l ”face cadou” colegilor ca amintire şi recunoaştere a muncii enorme.