Merkel la Kiev: O nouă politică germană pentru Est

Cancelarul german Angela Merkel s-a deplasat pentru prima oară în Ucraina de la izbucnirea crizei pentru a semnala sprijinul Germaniei pentru noile autorităţi de la Kiev şi, mai important, pentru a da un mesaj Rusiei: relaţia business as usual nu mai funcţionează, Germania este dispusă să-şi asume pierderi economice şi nu va mai privi relaţia cu Europa de Est doar prin prisma relaţiei cu Moscova ca până acum. O nouă Ostpolitik se anunţă prin ”Planul Marshall pentru Ucraina”.

De-a lungul crizei ucrainene, Merkel a avut multe discuţii telefonice cu Putin şi a insistat foarte mult pe de-escaladare şi pe găsirea unei soluţii politice, nu militare, conflictului din Ucraina. Cancelarul a cerut constant preşedintelui rus să joace un rol pozitiv în criza din Donbas şi să nu-i mai sprijine pe separatişti cu arme şi luptători. Sintagma folosită a fost asigurarea securităţii la graniţa dintre Ucraina şi Rusia. Principalul obstacol în calea unei păci de durată, consideră liderul german, este lipsa controlului asupra celor aproximativ 2.000 de kilometri de graniţă. Ea a propus un acord între Kiev şi Moscova care sa permite Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) să monitorizeze frontiera. Cu alte cuvinte, se cerea Moscovei să nu-i mai sprijine pe separatişti.

Putin a ignorat însă toate cererile germane şi a continuat cu provocări precum trimiterea convoiului ”umanitar” fără consimţământul Kievului. În cadrul vizitei la Kiev, Merkel a reafirmat faptul că ”integritatea teritorială şi prosperitatea Ucrainei sunt obiective cruciale ale politicii germane”. Prin urmare, mesajul implicit trimis Moscovei este că Germania nu va accepta nicio intervenţie militară rusă în Donbas şi nici anexarea estului Ucrainei, şi se va ajunge la noi sancţiuni.

Merkel a înţeles că Rusia a întors spatele Germaniei şi că rolul de principal intermediar între Europa şi Rusia nu mai aduce nimic. Până şi Frank Walter Steinmeier, iniţiatorul parteneriatului de modernizare cu Rusia, poate vedea acum că acesta a rămas un o afacere strict economică, aspectele legate de statul de drept, de reformele politice şi instituţionale rămânând restante. Departe de a se moderniza şi democratiza, Rusia este mai autoritaristă şi mai agresivă. Decidenţii germani înţeleg acum că echidistanţa între Occident şi Rusia, din postura de arbitru neutru, nu mai funcţionează. Ca urmare Berlinul încearcă să-şi schimbe strategia, concentrându-se pe întărirea vecinilor Rusiei, care sunt cei mai expuşi la agresiunile Moscovei. În această logică se înscriu şi cele 500 milioane de euro promise Ucrainei pentru reconstrucţia Donbas-ului şi cele 25 de milioane de euro destinate construirii de adăposturi pentru refugiaţi. Nu sunt decât nişte măsuri preliminare dintr-un proces îndelungat. Berlinul ştie că pentru ca state precum Ucraina să devină puternice şi stabile, în termeni de instituţii şi democraţie, este nevoie ca UE să le acorde o atenţie mare pe tot parcursul procesului şi să se asigure că reformele dureroase, dar inevitabile, sunt făcute.

Miza pe termen lung este că Germania şi UE să dezvolte o nouă strategie pentru Estul Europei, care să ţină cont de faptul că Rusia este parte a problemei, nu a soluţiei, iar vecinii săi trebuie ajutaţi să-i reziste.

Revista Spiegel scria recent că preşedintele Poroşenko şi ucrainenii aşteaptă de la vizita lui Merkel mult prea mult – şi anume ca ea să le aducă pacea în ţară şi ajutor economico-financiar. Cel din urmă a fost deja promis, dar pacea nu poate fi obţinută repede pentru că este nevoie de o nouă viziune a relaţiei UE cu Rusia şi cu ţări precum Ucraina. Nimeni nu se aşteaptă ca întâlnirea Poroşenko-Putin de la Minsk să dea rezultate rapide în ce priveşte pacea şi soluţionarea conflictului, dar este important că paradigma germană de politică faţă de Rusia şi Est s-a schimbat.

E adevărat că au apărut unele confuzii în discursul liderilor germani. Într-un interviu pentru un ziar german, liderul SPD, Sigmar Gabriel, vorbea despre posibilitatea federalizării Ucrainei, ca soluţie la actualul conflict. Merkel a susţinut însă ceva diferit la Kiev. Ea a pledat pentru „descentralizarea” Ucrainei şi a reafirmat că peninsula Crimeea este un teritoriu ucrainean. Anexarea a fost o încălcare a integrităţii teritoriale a Europei şi dacă noi recunoaştem acest lucru, atunci asta s-ar putea întâmpla în toată Europa. Aşa că este important să recunoaştem integritatea teritorială (a graniţelor stabilite) după cel de-al Doilea Război Mondial”, a explicat Merkel.

Schimbare de abordare

Schimbarea de filozofie germană în relaţia cu Rusia s-a văzut şi dintr-o scrisoare deschisă trimisă parlamentarilor germani pe 18 august de către trei miniştri de frunte ai guvernului Merkel: ministrul Economiei, acelaşi Sigmar Gabriel, ministrul de Finanţe Wolfgang Schaeuble şi cel al Agriculturii Christian Schmidt în legătură cu modul în care sancţiunile europene impuse Rusiei şi cele impuse de Rusia Europei ar putea afecta economia germană. Scrisoarea arată că Germania a înţeles că Putin a întors spatele Ostpolitik-ului, prin care mai multe guverne germane au încercat de-a lungul timpului să integreze Rusia în sistemul vestic de valori politice, economice şi sociale, scrie Judy Dempsey, cercetător la Carnegie Europe.

Miniştrii cabinetului Merkel susţin o nouă abordare: costurile pe termen scurt ale sancţiunilor impuse de Occident Rusiei sau impuse de Moscova Europei sunt mai mici decât costurile pe termen lung rezultate din susţinerea politicilor lui Putin precum anexarea ilegală a Crimeei şi intervenţia militară în estul Ucrainei.

”Noi vrem o soluţie politică pentru conflictul din Ucraina. Acum depinde de Rusia ca să-şi aducă contribuţia la soluţionarea crizei. Din păcate nu vedem nimic până acum, ba dimpotrivă preşedintele rus nu-şi foloseşte influenţa pe care o are în mod clar asupra separatiştilor pentru a-i modera şi pentru a securiza frontierele Europei acceptate prin dreptul internaţional. Prin exerciţii militare, o prezenţă masivă de trupe în imediata vecinătate a zonei de conflict şi tolerarea tranzitului de arme şi luptători, Rusia nu face nici un efort pentru o de-escaladare a situaţiei. Occidentul nu poate lăsa asta fără răspuns. Prin sancţiuni vrem să dăm greutate cererilor UE şi SUA ca Rusia să pună capăt destabilizării situaţiei din Ucraina şi să joace un rol constructiv în căutarea unei soluţii paşnice a conflictului”, se arată în textul scrisorii.

Mai important însă este că miniştrii susţin că efectul sancţiunilor impuse de Occident şi de Rusia asupra producătorilor germani ”va fi după toate probabilităţile gestionabil”. În ciuda opoziţiei puternicului Comitet al industriei germane pentru afacerile cu Estul (Ost-Auschuss), membrii cabinetului Merkel susţin o nouă abordare: costurile pe termen scurt ale sancţiunilor impuse de Occident Rusiei sau impuse de Moscova Europei sunt mai mici decât costurile pe termen lung ale susţinerii politicilor lui Putin precum anexarea ilegală a Crimeei şi a intervenţiei sale militare în estul Ucrainei“Trebuie să explicăm de ce pe termen lung va fi mult mai costisitor pentru noi să tolerăm abordarea ilegală şi destabilizatoare a părţii ruse”, concluzionează miniştrii.

Pierderi asumate

Cu alte cuvinte, Germania, este dispusă să-şi asume costuri rezultate din distanţarea de Rusia. Măsurile luate de UE împotriva Moscovei au afectat deja economia germană. În trimestrul al doilea al acestui an, ea s-a contractat cu 0,2% faţă de trimestrul precedent. Vinerea trecută, ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schäuble, unul dintre co-semnatarii scrisorii, arăta că evoluţia negativă a economiei germane din ultimele luni este în primul rând rezultatul direct al crizei ucrainiene. Tot el declara recent că sancţiunile sunt calea potrivită pentru a influenţa Rusia în problema ucraineană şi că interesele economice ale Germaniei sunt mai puţin importante decât pacea şi stabilitatea.

Mai mult, potrivit cifrelor publicate de Oficiul german de statistică (Destatis), exporturile germane către Rusia s-au diminuat, în primul trimestru al acestui an, cu 15,5%, ajungând la 15,3 miliarde de euro, adică o pierdere de circa 3 miliarde la nivelul anului. Exportul de automobile către Rusia s-a redus şi el cu peste 24%, iar cel de utilaje cu 19%.

Şi totuşi, Germania pare dispusă să-şi asume aceste costuri, având în vedere că Ostpolitik-ul tradiţional a eşuat complet. Merkel şi guvernul ei au semnalat că doresc să iniţieze o nouă politică faţă de Europa de Est. O politică în care relaţia cu ţările din regiune nu mai este văzută strict prin perspectiva relaţiei cu Rusia şi în care valorile nu sunt subordonate total câştigurilor economice.