Masacrul din Yemen şi lupta pentru influenţă dintre Arabia Saudită şi Iran

Cetăţeni  yemeniţi se adună în apropierea unor locuinţe distruse de un atac  aerian saudit în apropiere de Aeroportul Internaţional din Sana’a, 31  martie 2015.
Cetăţeni yemeniţi se adună în apropierea unor locuinţe distruse de un atac aerian saudit în apropiere de Aeroportul Internaţional din Sana’a, 31 martie 2015. (Captură Foto)

Coaliţia arabă condusă de Arabia Saudită continuă să bombardeze Yemenul pentru a-i îndepărta pe rebelii Huthi din oraşul strategic Aden, cu consecinţe devastatoare pentru populaţie. Numărul civililor ucişi creşte în fiecare zi, situaţia umanitară se înrăutăţeşte, iar miliţia şiită nu se retrage. Ca şi operaţiunile SUA în Irak şi Afganistan, acţiunile saudite implică riscuri mari.

Obiectivul declarat al operaţiunii ”Decisive Storm” lansată de Riad a fost reinstaurarea conducerii legitime a Yemenului, adică a preşedintelui Mansour Hadi, care a fost forţat de miliţia Huthi să demisioneze şi să se refugieze mai întâi în Aden, iar apoi să fugă din ţară. Readucerea acestuia la putere, obligarea rebelilor de a ceda controlul asupra capitalei şi a teritoriilor vaste din centrul şi nordul ţării cucerite până acum şi dezarmarea lor ar urma sa ducă la stabilizarea ţării.

Riadul este foarte interesat că în Sanaa să nu fie format un guvern şiit şi ca rebelii Houthi să nu preia controlul asupra întregii ţări. Arabia Saudită îi consideră pe aceştia o ameninţare pentru propria securitate, care trebuie strivită înainte ca un stat dominat de şiiţi pro-Iran să-i devină vecin, deoarece împarte o graniţă de 1.770 de km cu Yemen şi se teme şi de o revoltă a minorităţii şiite de pe propriul teritoriu.

Modul de operare al Arabiei Saudite pune însă multiple întrebări legate de eficienţa acţiunilor coaliţiei cât şi de consecinţele lor distructive. Chiar dacă aparent atacurile aeriene au ţinut pe loc avansul Houthi-yunilor, aceştia nu au putut fi forţaţi să accepte cererile noului rege saudit şi nici măcar n-au putut fi alungaţi din Aden.

Cel mai grav este că tot mai mulţi civili nevinovaţi sunt ucişi de avioanele de luptă saudite. În loc să ţintească doar asupra bazelor militare ale rebelilor, acestea au bombardat şi o tabără de refugiaţi din apropierea aeroportului internaţional din Sanaa şi una din apropiere de Saada, fieful rebelilor, ucigând peste 93 de civili, printre care multe femei şi copii. Aceste crime nu pot fi justificate de obiectivul de stabilizare a Yemenului.

Dincolo de a privi conflictul din Yemen ca pe un război regional pentru putere între Iran şi Arabia Saudită, dus prin interpuşi, un proxy war, trebuie observat că indiferent cine va câştiga războiul, oamenii simpli vor avea de pierdut. Un stat deja eşuat va suferi şi mai mult de pe urma distrugerii infrastructurii, aeroporturilor, drumurilor, facilităţilor şi capacităţilor militare şi instituţiilor. Se pune întrebarea cine va achita nota de plată pentru reconstrucţia post-conflict în una dintre cele mai sărace ţări ale lumii. Situaţia umanitară a Yemenului era dramatică şi înainte de lansarea operaţiunii Decisive Storm. Potrivit OXFAM, şase din 10 yemeniţi sunt lipsiţi de hrană adecvată, de apă curată şi de acces la servicii de sănătate de bază. Mai mult, aproximativ un milion de copii suferă de malnutriţie extremă.

Eliberatorii care aduc moartea

Arabia Saudită nu va putea miza pe susţinere din partea triburilor din sud şi a yemeniţilor în general dacă continuă să ucidă masiv civili prin raiduri aeriene. După cum au arătat războaiele duse de americani în Irak şi Afganistan, lupta pentru suflete şi minţi se pierde sau se câştigă la firul ierbii, în primul rând prin mijloace non-militare precum fidelizarea triburilor, asigurarea securităţii acestora, sau furnizarea de servicii. ”O ofertă de compensare financiară pentru familiile victimelor bombardamentelor şi de tratament medical pentru răniţi ar reprezenta un prim pas important pentru a câştiga susţinerea yemeniţilor”, se arăta în acest sens într-o analiză Al-Jazeera.

O altă problemă care se pune este cine va stabiliza şi va asigura securitatea în Yemen după încheierea operaţiunii. Arabia Saudită şi aliaţii săi vor trebui să reconstruiască de la zero o armată yemenită care să fie capabilă să apere integritatea teritorială şi suveranitatea ţării în faţa unor forţe precum Al-Qaeda în Peninsula Arabă (AQAP) care vor încerca să profite de haosul creat. Altfel, acţiunea împotriva rebelilor Houthi este inutilă pe termen lung, pentru ca ţara nu se va stabiliza şi va rămâne o problemă pentru vecini.

Ce spun iranienii

De partea cealaltă a baricadei, Iranul nu recunoaşte că-i susţine pe rebelii Huthi, dar le furnizează arme. Iar aceştia susţin că preşedintele Hadi trebuia înlăturat pentru ca mandatul său de tranziţie expirase oricum după doi ani, că el şi-a dat demisia şi a fugit din ţară, iar apoi a invitat SUA şi statele arabe să-i bombardeze ţara.

”Corupţia, sărăcia, injustiţia au dus la răsturnarea lui Hadi, nu un conflict sectar aşa cum spun SUA şi ţările arabe sunnite”, scrie Seyed Mohammad Marandi, decan la Facultatea de Studii Mondiale din cadrul Universităţii din Teheran, într-o analiză pentru Al Jazeera, avertizând că încercarea acestora de a sectariza conflictul va eşua aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Siriei. El se referă la faptul că americanii şi ceilalţi aliaţi n-au putut să-l înlăture de la putere pe Assad, aliatul Iranului , în ciuda susţinerii rebelilor.

Indiferent cine va câştiga războiul, oamenii simpli vor suferi cel mai mult. În prezent şase din 10 yemeniţi sunt lipsiţi de hrană adecvată, de apă curată şi de acces la servicii de sănătate de bază. Mai mult, aproximativ un milion de copii suferă de malnutriţie extremă.

Iranianul mai aduce ca argument faptul că lansarea operaţiunii Decisive Storm a coincis cu cea mai sensibilă fază a negocierilor legate de programul nuclear între Republica Islamică şi grupul P5 1, fiind menită să blocheze acordul. El încearcă să acrediteze ideea că operaţiunea saudită este o agresiune împotriva poporului yemenit şi nu e legată de necesitatea de a bloca hegemonia Iranului în regiune.

Prin urmare cam acestea sunt versiunile diferite ale celor două puteri regionale în legătură cu ce se întâmplă în Yemen. Arabia Saudită vrea să transmită un semnal de forţă, mai ales în contextul în care noul rege Salman a fost criticat pentru inacţiune, în timp ce Iranul se disculpă oficial, dar în secret continuă să-i susţină pe rebelii şiiţi. Teheranul îi vede pe aceştia ca parte a unei axe a rezistenţei formată din Siria, Hezbollahul libanez şi militanţi şiiţi din Irak, care se opune intereselor americane şi israeliene în regiune. Rebelii Houthi sunt consideraţi ca fiind un pion important în lupta pentru hegemonie regională de la Marea Mediterană până în Golf dusă de Iran, ca lider al lumii musulmane şiite şi Arabia Saudită în calitate de lider al lumii musulmane sunnite.

Raportul de forţe

Saudiţii preiau modelul american al operaţiunii Desert Storm împotriva regimului Saddam Hussein din 1991, adoptând numele Decisive Storm şi se laudă că nu sunt singuri, ci au alături o alianţă de 10 state arabe, susţinută şi de SUA şi Marea Britanie. Ei pun la bătaie 100 de avioane de luptă şi au 150.000 de soldaţi pregătiţi pentru o ofensivă terestră. Riadul vrea să facă o demonstraţie de forţă şi să arate că alianţa sunnită este o contrapondere puternică la creşterea influenţei Iranului în regiune. Liderii arabi au anunţat recent la summitul din Egipt şi crearea unei forţe militare comune pentru a contracara ameninţările tot mai mari la adresa securităţii regionale.

Totuşi riscurile operaţiunii conduse de saudiţi sunt considerabile, chiar şi pentru securitatea Regatului. ”Trimiterea a trei sferturi dintre soldaţi în Yemen ar fragiliza graniţa Regatului cu Irakul, unde Statul Islamic rămâne o ameninţare. Coaliţia anti-Huthi plănuieşte să-i atace pe rebeli din două părţi – saudiţii să intre în ţară dinspre nord, iar egiptenii să debarce în vest şi în sud. Rămâne însă neclar de ce preşedintele Sisi crede că armata sa va reuşi să facă în Yemen ce n-a reuşit să facă acasă în Peninsula Sinai timp de ani de zile şi anume să înfrângă o gherilă islamistă, aliată cu triburi locale”, scrie revista germană Spiegel.

Potrivit aceleiaşi publicaţii, numărul de luptători de care dispun rebelii Houthi şi aliaţii lor este estimat la 30.000-100.000, iar arsenalul lor include rachete anti-tanc şi sisteme anti-aeriene de fabricaţie iraniană.

Pe de altă parte, miliţia şiită caută să contrabalanseze susţinerea occidentală şi saudită a adversarilor săi şi să iasă din izolare prin legături economice cu Iranul, Rusia şi China. O delegaţie a fost trimisă recent în Rusia pentru a căuta să atragă investiţii ruseşti în proiecte energetice yemenite, iar o altă va vizita China, scrie ”Wall Street Journal”. Oficialii Houthi aşteaptă de la Iran să le furnizeze benzină pentru a compensa suspendarea livrărilor de petrol saudit şi ca furnizorii de electricitate iranieni să-i înlocuiască pe cei occidentali. Rebelii Houthi încearcă să facă la fel ca regimul Assad, un alt aliat al Iranului, care a cultivat relaţii cu Rusia şi China pentru a reduce izolarea Siriei şi a preveni colapsul economic al ţării.

Dincolo de acest joc de putere la nivel regional, Yemenul se prăbuşeşte însă iar situaţia umanitară se deteriorează tot mai mult. Potrivit datelor ONU, peste 500 de oameni au fost ucişi în două săptămâni, iar locuitorii Adenului, unde se duc luptele în prezent, suferă de pe urma lipsei hranei şi a electricităţii. Interesele politice şi geopolitice nu ar trebui să primeze asupra vieţii acestora. Nimic nu poate justifica vărsarea de sânge nevinovat.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.


România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii