Magnolia - Un simbol al frumuseţii, demnităţii şi nobleţei

Magnolia este o floare foarte apreciată ce face parte din familia Magnoliaceae şi izbucneşte ca un fulger de culoare şi parfum când pământul renaşte. Această familie cuprinde 120 de specii, ce înglobează caracteristicile sale naturale, proprietăţi medicinale, care sunt recunoscute şi apreciate pentru miros şi frumuseţe.

Numele magnoliei provine de la primul botanist francez, Pierre Magnol, directorul Grădinii de plante Montpellier între 1697 şi 1709, de unde vine şi numele copacului şi al florii de „magnolie”. Acesta a fost cel care a făcut prima descriere ştiinţifică a plantei. Magnol a descris peste 2.000 de specii botanice, inclusiv Magnolia Virginiana, descoperită în America de Nord în 1680, aceasta fiind prima magnolie descrisă ştiinţific. Arborele poate fi găsit în SUA, Asia de Sud-Est, Japonia, în unele locuri în Himalaya, în insula Java, Mexic şi în centrul Americii.

Magnoliile sunt considerate fosile vii, deoarece au apărut pe pământ în urmă cu 5 milioane de ani, iar specii din această familie au fost găsite fosilizate, datând de peste 20 de milioane de ani, până la 95 de milioane de ani.

Magnolie galbenă (Pixabay.com)

Câteva tipuri de magnolii

Magnolia Grandiflora este foarte cunoscută, fiind descoperită în SUA la sfârşitul secolului al XVII-lea. Aceasta se caracterizează prin faptul că este un copac ce poate ajunge la 35 m înălţime, are fructe în formă de ananas, seminţe stacojii şi flori de culoare albă cu o dimensiune de 30 cm.

Magnolia Delavayi este o magnolie de talie mică, un copac mic, verde, ce ajunge la 15 m înălţime când planta este matură şi are condiţii favorabile. Este veşnic verde, cu înflorire târzie. Înfloreşte vara cu flori albe, crem sau roz pal, fiind originară din sudul Chinei. Este cunoscut faptul că s-au obţinut şi unele exemplare cu flori roşii, ceva inedit la aceste flori.

Magnolia Soulangeana face parte din magnoliile cu flori roz, ce a fost obţinută din încrucişarea M. Denudata (alb) şi M. Lilifolia (roz intens) realizată de francezul Henry Soulange-Bodin în secolul trecul. Este un copac mic ce nu depăşeşte 6 m înălţime şi cu un diametru similar. Are frunziş de foioase, iar florile apar înaintea frunzelor, având un aspect delicat cu o nuanţă de roz fin.

Magnolia Stellata este un copăcel gen tufiş, foarte ramificat, ce ajunge la 3 m înălţime. Preferă soluri acide şi zonele protejate de vânt şi frig. Florile au formă de stea, sunt albe, dar pot lua o tentă de roz. Înfloreşte la sfârşitul iernii, fiind o plantă nativă din Japonia.

Magnolia Liliflora are flori roz, aproape violete. Forma plantei este de tufă, mai rar arbore şi nu depăşeşte 4 m înălţime. Este originară din China, fiind descrisă de botanistul francez Louis Auguste Joseph Desrousseaux în secolul al XVIII-lea, când au fost introduse primele exemplare în Europa. Florile sunt asemănătoare cu floarile de crin, având nuanţe între violet şi roz, iar mirosul lor are aromă de zmeură.

Magnolia violet (wikimedia)

Semnificaţiile florii

Valoarea simbolică a acestei flori parfumate înseamnă respect, demnitate şi nobleţe, iar în partea orientală a lumii sugerează delicateţea şi frumuseţea feminină. Semnificaţiile sunt atribuite fie florii de magnolie, fie sunt legate de măreţia pe care le-o oferă înălţimea copacului, iar altele sunt inspirate de mirosul dulce-subtil al florii.

Simbolistica magnoliei are legătură cu persoanele din pătura socială cea mai înaltă. Exista în vechime o tradiţie ca împăratul chinez să dea o floare de magnolie persoanei stimate şi era considerată un simbol al respectului. În China antică, floarea a fost identificată cu feminitatea, duioşia şi dragostea faţă de natură. Reprezentând dragostea, simpatia şi frumuseţea exotică, este frecvent folosită în aranjamentele de nuntă, pentru a scoate în evidenţă mireasa în cel mai important moment al vieţii ei.

La începutul secolului al XIX-lea, magnolia este aleasă în statul Mississippi ca floare oficială, fiind foarte apreciată în sudul Statelor Unite, astfel încât devine floarea oficială a statului Louisiana.

Înflorind primăvara, această floare este legată de începerea unui ciclu sau a unei etape, deci este un bun cadou pentru o persoană dragă ce trece printr-o schimbare în viaţa ei.

Îngrijirea magnoliei

Magnoliile, în general, nu necesită o îngrijire complexă; se recomandă să se fertilizeze iarna solul ce înconjoară planta, iar dacă aveţi magnolii tinere, ar trebui udate regulat dacă au sol uscat. În principiu, toate soiurile de magnolie sunt uşor de îngrijit şi sunt perfecte pentru cei ce abia încep să exploreze cultura florilor.

Culorile magnoliei

Magnolia albă este cel mai cunoscut soi şi este numită şi Magnolia Grandiflora, ce poate avea 14 m înălţime, 6,65 m lăţime şi poate ajunge să trăiască 225 de ani. Florile albe, parfumate pot fi şi de 30 cm, cu 6 până la 12 petale, având o textură cerată. Aceasta a fost prima magnolie descrisă ştiinţific şi este răspândită azi în toată lumea.

Magnolie albă (Pixabay.com)

Magnolia galbenă - Magnolie Acuminata - se caracterizează prin faptul că este mai mică decât restul magnoliilor. Când încep să înflorească, au o culoare verde care, mai târziu, devine galbenă, când florile ajung la maturitate. Florile galbene au un sens misterios, fiind asociate cu tinereţea şi vitalitatea.

Magnolie galbenă (Pixabay.com)

Magnolia roz este un hibrid cunoscut sub numele de M. Soulange sau Tulip Magnolia. Petalele au formă eliptică şi sunt albicioase, dar sunt acoperite de o tentă roz care este mai intensă spre bază. Florile roz sunt asociate cu dragoste şi delicateţe, dar pot avea mai multe înţelesuri.

Magnolia (Pixabay.com)

Legendă japoneză

De-a lungul istoriei, legende precum „Ţara fără de rău” au scos la lumină diferite culturi ce au contribuit la bunăstare cu învăţături diferite. Astfel, „Cultura Guarani” a insuflat oamenilor dragoste pentru natură şi respect pentru tot ceea ce îi înconjoară. Această cultură ne spune că orice fiinţă, fie ea plantă, copac, pasăre sau insectă din prezent a aparţinut anterior lumii umane, deci trebuie respectată, şi e bine să trăim în armonie alături de ele.

În Japonia, cu mult timp în urmă, într-o regiune trăia un bărbat pe nume Hikari (lumină), o fiinţă ce iubea florile şi în special magnoliile. De la tatăl său a învăţat cum să îngrijească plantele pentru ca acestea să dăruiască multe flori. În grădina sa, magnoliile s-au remarcat prin frumuseţea lor specială datorită faptului că Hikari le preţuia ca pe nişte vechi prieteni. Magnoliile însufleţite radiau fulgere strălucitoare de lumină peste tot, devenind cele mai frumoase plante din Japonia.

Hikari a trăit o viaţă fericită în compania florilor sale cu care vorbea ore în şir, dar, în schimb, şi-a neglijat viaţa personală, neavând familie, iar anii au trecut. Într-o zi, pentru prima dată în 80 de ani, nu a mai venit dimineaţa să-şi salute prietenii dragi, lucru ce a atras atenţia magnoliilor. „Ceva s-a întâmplat cu vechiul nostru prieten”. Florile au avut un motiv întemeiat ca, la căderea nopţii, să se transforme în tinere frumoase şi să intre în vechea casă. L-au găsit pe Hikari zăcând bolnav, abia respirând. Fetele i-au spus că ele sunt magnoliile pe care el le-a îngrijit cu devotament şi dragoste de atât de mult timp. La aceste cuvinte bătrânul s-a mai înzdrăvenit puţin şi încă nu-i venea să creadă că frumoasele fete erau magnoliile lui, care acum îl îmbărbătau, spunându-i: „Ai fost o persoană grozavă pentru noi, care ne-a adus pe lume, ne-a îngrijit şi răsfăţat mult timp, neglijând propria viaţă pentru a fi cu noi. Nu te abandonăm! Când vei părăsi această lume, vom merge împreună cu tine”.

Hikari, auzind aceste cuvinte, s-a simţit foarte mulţumit şi fericit, apoi s-a culcat din nou, iar cel mai frumos zâmbet pe care o fiinţă umană îl poate avea i-a apărut pe faţă. A avut un vis minunat, din care nu s-a mai trezit. A doua zi, vizitatorii grădinii au observat că magnoliile s-au uscat. Magnoliile japoneze şi-au îndeplinit promisiunea şi l-au însoţit pe prietenul lor, regăsindu-se în „Ţara fără de rău”, în Paradis.

Proprietăţile medicinale ale magnoliei

- în secolul al XVI-lea, Francisco Hernandez de Toledo a menţionat câteva caracteristici ale acestei plante, cum ar fi faptul că ajută la întărirea inimii, a stomacului şi împotriva constipaţiei;

- colonizatorii spanioli foloseau planta pentru a întări corpul, nervii şi stomacul;

- lemnul este foarte apreciat şi folosit pentru a confecţiona diferite obiecte; fructul, plin de seminţe şi floarea gustoasă reprezintă hrana diferitelor animale, precum veveriţele;

- în secolul al XVIII-lea, Vicente Cervantes menţionează utilizarea sa ca astringent în tratarea gutei;

- în secolul al XIX-lea, Eleuterio Gonzales subliniază utilizarea florilor în infuzii ca antispasmodic şi ca tratament pentru epilepsie şi nevroză;

- ajută la pierderea în greutate, deşi nu există studii definitive; se crede ca magnolia reglează un hormon legat de supraponderabilitate;

- floarea are proprietăţi antiinflamatorii, fiind utilizată pentru cefalee, astm, congestie, dureri de dinţi, gripă etc. Proprietăţile florii de magnolie sunt impresionante.

Parfumuri ce au în compoziţie magnolia

Floarea de magnolie este ideală din vechi timpuri pentru obţinerea de parfumuri, pentru că are o aromă plăcută şi dulce. Există destui parfumieri ce folosesc petalele de magnolie în preparatele lor, ca: Tom Ford, Kenzo, Tommy Hilfiger şi nu în ultimul rând Lancome cu celebrul „La vie est belle”.

Cu „La vie est belle", în 1935, Lancome, creează un parfum impregnat de primele raze de soare, ce vorbeşte despre libertate şi fericire. Această îmbinare de lumină şi delicateţe a fost elaborată de doi dintre cei mai buni parfumieri francezi: feminitatea luminoasă a Annei Flipo, care îi conferă o notă de strălucire şi bucurie de viaţă, şi virtuozitatea tehnică a lui Dominique Ropion, ce emană scânteia vieţii prin flori.

Magnolia va rămâne tot timpul un simbol al frumuseţii şi tinereţii.

Frumuseţea, puritatea şi eleganţa florii de magnolie par să graviteze în jurul copacului ce uimeşte prin măreţie, culoare şi parfum.