Povesti din China Antica: "Cei Opt Nemuritori" (Partea VIII)

Ultimul din „cei opt Nemuritori" („Ba Xian”) este Lan Tsayhe. El este portretizat ca un tanar foarte frumos, imbracat intr-un halat albastru si care tine in mina un cos de crizanteme si un flaut. El este considerat protectorul spiritual al florarilor si gradinarilor, precum si al muzicienilor.

Lan Tsayhe este descris in multe texte medievale. In „Continuarea vietilor nemuritorilor” de Fen Shen - el este caracterizat ca fiind un sfant ciudat. El purta o rochie albastra zdrentuita, cu o centura lata si catarame din lemn negru. Pe un picior purta cizma si pe altul - nu. Pe timp de vara, isi captusea halatul cu bumbac, iar iarna obisnuia sa doarma in zapada. Mereu era vesel si veselia lui se transmitea tuturor din jur.

Lan obisnuia sa rataceasca prin pietile mari din orase, cantand diverse cantece, pe care le stia si de multe ori le compunea el insusi, castigandu-si astfel existenta. Banii pe care ii primea ii dona saracilor sau ii insira pe un fir lung si ii tiriia pe pamant, neobservind ca acestia se imprastiau.

Odata, cand canta si dansa linga lacul Haolyan, in nori a aparut o barza, s-au auzit sunete de fluier si flaut si cantecele taoistilor sfinti. In acelasi moment, Lan a urcat silentios spre cer - fiind ridicat pe un nor. Lan Tsayhe si-a aruncat cizma, halatul si centura. Norul s-a inaltat spre cer, devenind tot mai mic si in cele din urma a disparut. De atunci nimeni pe pamant nu a mai auzit de Lan Tsayhe.

Legendele celor „Opt Nemuritori” au fost create in primul mileniu d.Hr., insa sfintii au fost canonizati mai tirziu de secolul 11. Pe parcursul secolelor urmatoare, aceasta tema a fost dezvoltata activ in diverse lucrari literare ale multor poeti si scriitori din China.

Exista multe povesti despre activitatea in comun a nemuritorilor. Aceste legende s-au format in secolul al 16-lea si au fost utilizate de catre scriitorul Wo Yun Tai in romanul sau „Calatoria celor opt Nemuritori spre est”. Romanul descrie modul in care cei opt nemuritori au fost invitati la Zeita Occidentului, Sivanmu si modul in care acestia au decis sa-i aduca in dar un cadou cu inscriptia lui Lao Tzu. Dupa petrecerea la Sivanmu, nemuritorii au traversat Marea de Est pentru a ajunge la zeitatea suprema a Rasaritului - Tung Wan Gong si apoi fiecare dintre ei si-au demonstrat artele magice.

Lee Te Guay a plutit pe toiagul sau din fier, Zhong Li Quan - pe evantai, Zhang Guolao - pe magarul de hirtie, Han Xiang Tzu - intr-un cos cu flori, Lu Dongbin - pe batul de bambus, Cao Gotszyu- cu ajutorul castanietelor din lemn payban, Ho Syangu - pe un cos plat de bambus si Lan Tsayhe - pe placa de jad, incrustata cu pietre minunate, care radia lumina.

Placa stralucitoare care plutea pe mare a atras atentia fiului lui Loong Wong - regele dragonilor al Marii de Est. Luptatorii lui Loong Wong i-au luat placa, iar Lan a fost tarat intr-un palat subacvatic. Lu Dongbin, a plecat sa-l elibereze si a dat foc la mare. Regele dragonilor a fost nevoit sa-i dea drumul lui Lan, insa nu a mai returnat placa. Atunci, Lu Dongbin si Ho Syangu au venit din nou pe malul marii, unde a avut loc o mare batalie in care a fost ucis fiul regelui dragonilor, iar cel de-al doilea fiu a murit din cauza ranilor. Loong Wong a incercat sa se razbune pe nemuritori, dar a fost din nou invins. In timpul bataliei nemuritorii au aruncat in mare un munte, care a distrus palatul lui Loong Wong.

Doar interventia Imparatului de Jad, Yuyhuan, a condus la stabilirea pacii pe pamant si in regatul subacvatic.

Asta e tot despre cei opt nemuritori. Cindva ei intr-adevar au trait in diferite provincii din China. Toti au fost un pic ciudati, posedau diverse practici magice si incercau sa faca lucruri bune pentru oameni si iata de ce povestile despre ei erau cel mai des ascultate, transmise din generatie in generatie si au supravietuit pina in ziua de azi.