Povesti din China Antica: "Cei Opt Nemuritori" (partea III)

Miturile despre cei Opt Nemuritori sunt foarte raspandite in China. Descrisi in textele antice chinezesti referitoare la panteonul taoist, cei opt sfinti nemuritori (Ba Xian), acele fiinte nemuritoare, respectate si iubite de catre popor, au fost candva figuri istorice. Devenind sfinti, ei s-au eliberat de sentimentele, pasiunile, bucuriile si necazurile pamantesti.

Un alt reprezentant ai celor „Opt Sfinti Nemuritori Chinezi”, despre care vom povesti in acest capitol, este un celebru patriarh taoist pe nume Lu Dongbin. El este adesea reprezentat cu o sabie magica in spate, cu ajutorul careia legenda afirma ca distruge fortele malefice si cu un evantai in mana (atribut caracteristic unui nemuritor).

Numele sau la nastere a fost Lu Yan. S-a nascut aproximativ in anul 796 (in epoca dinastiei Tang), in judetul Tszynzhao, provincia actuala Hunan. In taoism este denumit drept Patriarhul Lu, iar el se autodenumea - Maestrul Yang-ului Pur (Chunyan Tzu).

Legenda spune ca in momentul conceperii, camera mamei sale s-a umplut de o aroma foarte placuta, s-a auzit o muzica cereasca si din cer a coborat pe pat o barza alba, care ulterior brusc a disparut. Copilul s-a nascut cu o infatisare foarte ciudata - cu gitul unei berze, cu spate de maimuta, corp de tigru si obraji de balaur. Nu se cunoaste cand au disparut aceste atribute ciudate. In adolescenta infatisarea lui deja nu se mai deosebea cu nimic - ochii semnau cu cei ai pasarii Phoenix, avea sprancene stufoase, umeri lati, nasul usor incovoiat, piele de un galben palid, linga spranceana stanga avea o alunita neagra.

Inca din copilarie Lu poseda capacitati neobisnuite - putea sa memorizeze zece mii de hieroglife si combinatii, insa cu toate acestea, la varsta de 20 de ani, de doua ori nu a reusit sa treaca examenul de functionar de stat, dar a primit gradul stiintific Jinshi si a activat in cadrul consiliului local Tehua (actuala provincie Jiangxi).

Aflat in Muntii Lushan, l-a cunoscut pe Maestrul Zhong Li Quan si a devenit disciplolul sau.

Intilnirea lor a avut loc la un han. Odata Lu, la virsta de 21 de ani, a pus terciul din mei galben la fiert si a hotarit sa traga un pui de somn. Atunci Zhong Li i-a oferit perna sa, pe care Lu sprijinindu-si capul, vazu un vis ciudat. In vis parca a reusit sa treaca examenul pentru functionar, a primit un post important si a devenit ministru adjunct. S-a casatorit cu fiica unui om respectat si impreuna au avut un fiu si o fiica. Ulterior, a fost promovat pina la functia de prim-ministru, dar unii oameni invidiosi l-au acuzat de diverse incalcari in serviciu si l-au fortat sa demisioneze. Sotia l-a inselat, copiii au fost ucisi de talhari si a pierdut toata averea. Murind sarac, s-a trezit brusc. Dormise doar cateva minute, pana s-a fiert terciul, insa in vis trecusera 18 de ani. Zhong Li Quan i-a explicat ca prin vis i-a fost aratata toata inutilitatea si goliciunea vietii lumesti.

Dupa aceasta intimplare, Lu a devenit un pustnic taoist si a inceput sa studieze Tao sub conducerea lui Zhong Li Quan.

Acest subiect a aparut in epoca Tang si a devenit cunoscut, incepind cu secolul 8, datorita nuvelei cu denumirea „Shen Ji Ji”. In baza ei, ulterior a fost pusa in scena piesa „Visul lui Dongbin”, care este este jucata de obicei in biserici, in ziua de nastere a unuia dintre divinitatile supreme taoiste pe nume Tung Wan Gong.

Dar sa revenim la Lu Dongbin. Sub indrumarea mentorului sau, Lu a inceput sa studieze secretele magiei, alchimiei, a invatat sa pregateasca elixirul nemuririi si a gasit o modalitate de a converti elementele chimice in aur. A asimilat, de asemenea, arta scrimei, arta de a deveni invizibil si multe alte tehnici magice.

Trecand prin multiple incercari pentru testarea rezistentei, Lu a trecut ritualul de initiere pe muntele Ho. Ulterior a inceput sa invete formule secrete ale scolii taoiste a Puritatii Superioare (Shangqing) si la vistra de 50 de ani si-a obtinut imortalitatea.

In cadrul procedurii de initiere, Lu Dongbin a primit asa-numita „sabie a puterii magice” si cu ea timp de patru sute de ani a calatorit prin intreaga lume salvind oamenii de mizerie si rau, eliminind demoni, dragoni si tigri.

Exista o interpretare budista in ceea ce priveste arta minuirii acestei sabii, ca fiind una ce „taie toate patimile si aspiratiile lumesti”. In confesiunile populare, Lu este reprezintat drept un sfant ascetic, care in viata paminteasca a cunoscut multiple suferinte si care a decis sa serveasca omenirea.

In Taoismul tarziu, Lu Dongbin este venerat in calitate de patriarh a cinci scoli taoiste.