Lecţia Islandei pentru Grecia: bancheri arestaţi, controale de capital şi bănci lăsate să intre în faliment

Unul dintre primele state lovite puternic de criza economico-financiară din 2008, Islanda a refuzat să-şi salveze băncile care adunaseră mari datorii şi să-i pună pe cetăţeni să plătească prin măsuri dure de austeritate pentru daunele cauzate de acestea. Filosofia islandeză a fost să le lase să se prăbuşească, să le naţionalizeze, restructurând întregul sistem financiar, şi să introducă controale de capital. În prezent Grecia, care este aproape de incapacitatea de plată, încearcă să preia acest model.

Autorităţile islandeze au refuzat să aplice principiul ”Too big to fail”, aşa cum s-a întâmplat în SUA sau în alte state europene. Ele au preluat controlul asupra celor trei bănci mari care acumulaseră o datorie uriaşă în raport cu PIB-ul micuţei ţări, Glitnir, Kaupthing şi Landsbanki, prin naţionalizare, conştiente că băncile toxice trebuie neutralizate, riscând altfel să ducă la prăbuşirea întregii economii.

Central Bank of Iceland era prea mică pentru a acţiona ca împrumutător de ultimă instanţă pentru băncile care nu mai aveau acces la pieţele financiare, iar guvernul de la Reykjavik nu avea banii pentru a recapitaliza băncile. Ca urmare, băncile au fost naţionalizate, iar activele toxice au fost separate într-o bad bank. În paralel, exodul de capital a fost împiedicat prin introducerea de controale de capital, sub forma unei taxe de 39% pe retragerile de capital ale străinilor, scrie ziarul ”The Independent”. Astfel a fost prevenită o prăbuşire a sistemului financiar intern şi a economiei în general.

Vinovaţii plătesc, economia îşi revine

Islanda a mers contra curentului general al austerităţii din UE, preferând să-i pedepsească pe bancherii care au provocat criza şi să-i pună să plătească pe creditori, în locul contribuabililor.

Curtea Supremă a Islandei i-a condamnat pe patru foşti directori ai băncii Kaupthing pentru manipularea pieţei. Hreidar Mar Sigurdsson, Sigurdur Einarsson, Magnus Gudmundsson şi Olafur Olafsson au primit sentinţe de patru-cinci ani de închisoare în februarie 2015. Guvernul islandez a numit un procuror special pentru investigarea bancherilor responsabili de declanşarea crizei, mergând pe ideea că nu există nimeni care să fie prea mare pentru a fi judecat şi că toţi cetăţenii trebuie să fie egali în faţa legii. Potrivit Reuters, tribunalele islandeze i-au condamnat până la urmă pe directorii tuturor celor trei bănci mari, sub acuzaţii de fraudă şi manipulare a pieţei.

Dincolo de arestarea acestora, fondurile creditorilor străini au fost îngheţate, şi în ciuda protestelor, aceştia nu şi-au mai recuperat banii de la statul islandez.

Aceste măsuri radicale, însoţite ce-i drept de devaluarea puternică a monedei faţă de dolar şi euro, au dus la o recuperare economică puternică începând din 2010. ”Creşterea se datorează şi unui boom în sectorul turismului şi pescuitului. În plus, şomajul care atinsese 9% în punctul de apogeu al crizei s-a redus la 5%, iar economia a revenit la nivelul dinainte de criză. PIB-ul va creşte potrivit estimărilor FMI cu 3,5% pe an, iar deficitul de cont curent care ajunsese la 25% din PIB în 2009 a trecut acum pe surplus”, scrie ”The Independent”. Aceste cifre pozitive arată că reţeta Reykjavikului de a trece prin criză: controale de capital şi reconstruirea sectorului financiar de la zero a fost eficientă.

În prezent, insula a ajuns la punctul de a ridica controalele de capital impuse în urmă cu 7 ani. Din 2016, creditorii vor putea din nou să-şi retragă activele din ţară, a anunţat guvernul islandez pe 9 iunie.

Tsipras şi Syriza privesc către Islanda ca la un model de urmat în privinţa naţionalizării băncilor, a creării unei bad bank şi a introducerii unor restricţii la retragerile de cash, mai ales pe fondul exodului de capital masiv din Grecia. Un default islandez este însă greu de imaginat în Grecia pentru ca ţara nu poate să-şi devalueze moneda fiind parte a zonei euro.

Riscurile care rămân

În ciuda acestor evoluţii pozitive, premierul islandez Sigmundur Gunnlaugsson a avertizat că reglementatorii financiari globali n-au soluţionat problemele care au permis criza şi care au pus în pericol economia ţării sale, scrie ”Telegraph”. El a arătat totodată că atuurile Islandei pentru a ieşi din criza financiară au fost ”faptul că am avut propria noastră monedă şi că am deţinut controlul asupra propriei noastre politici monetare şi economice şi a resurselor naturale”. Acestea sunt şi motivele pentru care Islanda şi-a retras cererea de aderare la UE în martie.

Dincolo de nesoluţionarea cauzelor crizei, Banca Centrală a Islandei a avertizat că valoarea activelor toxice deţinute de băncile prăbuşite este de aproximativ 500 miliarde de krona, adică echivalentul unui sfert din PIB-ul ţării. Ca urmare, profesorul de economie Thorolfur Matthiasson de la University of Iceland, citat de Independent, avertizează că ”pericolul exodului de capital şi al prăbuşirii valorii monedei rămâne mare” odată ce controalele de capital vor fi ridicate.

Model pentru Grecia

În prezent, Tsipras şi Syriza privesc către Islanda ca la un model de urmat în privinţa naţionalizării băncilor, a creării unei bad bank şi a introducerii unor restricţii la retragerile de cash, mai ales pe fondul exodului de capital masiv din Grecia. ”Băncile greceşti trebuie naţionalizate imediat, la pachet cu crearea unei bad bank. Trebuie impuse restricţii pe retragerile de cash. Chiar dacă băncile ne vor da în judecată, noi putem face asta pentru că suntem o putere suverană”, declara de curând un parlamentar Syriza pentru Telegraph.

Un default islandez este însă greu de imaginat în Grecia pentru ca ţara nu poate să-şi devalueze moneda fiind parte a zonei euro. E adevărat că Islanda nu ar fi reuşit să rămână pe linia de plutire fără bailout-ul FMI şi a ajutoarelor venite de la alte ţări nordice, toate în valoare de 5 miliarde de dolari, dar Atena este deja în conflict cu Fondul după două bailout-uri care n-au adus salvarea în 2010 şi 2012. Iar introducerea controalelor de capital şi eventuala naţionalizare a băncilor vin prea târziu. Grecia va intra deja în incapacitate de plată pe 30 iunie, când trebuie să achite FMI-ului datoria de 1,6 miliarde de euro.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.