Introducere în artele marţiale chinezeşti

Artele marţiale chinezeşti (cunoscute şi sub numele de kung fu) îşi au rădăcinile în cultura antică chineză şi au conotaţii foarte profunde. Ele provin din Şcoala Taoistă şi sunt prin urmare legate de practica de cultivare. Dincolo de îmbunătăţirea moralităţii şi abilităţilor artistice şi dincolo de păstrarea şi îmbunătăţirea sănătăţii ele pot opri violenţa, pot asigura autoapărarea, motiv pentru care caracterul chinezesc pentru „arte marţiale”, „wu” (武), este format din două caractere: „oprire” - „zhi” (止) şi „armă” - „ge” (戈).

În lunga istorie a Chinei, artele marţiale şi-au făcut apariţia cu peste patru mii de ani în urmă într-o formă similară luptei, aşa cum povesteşte legenda antică „Împăratul Galben luptă cu Chi You”.

În timpul Perioadei Statelor Beligerante (475-221 a.C.) lua naştere arta mânuirii spadei. În timpul Dinastiei Han (202 a.C. - 220 d.C.) şi a Dinastiei Tang (618-907 d.C.), în lupta cu spada au fost adăugate conotaţii artistice. De exemplu, „Cele trei minuni ale Marelui Imperiu Tang” făceau referire la poezia lui Li Bai, la arta spadei de Pei Min şi la caligrafia lui Zhang Xu. Asta demonstrează că la acea vreme arta spadei atinsese apogeul în istoria Chinei, alături de poezie.

După dinastiile Song (960-1279 d.C.) şi Yuan (1271-1368 d.C.), taoistul Zhang Sanfeng a fondat Tai Chi, în timpul practicii sale de cultivare. În dinastiile Ming (1368-1644 d.C.) şi Qing (1636-1912 d.C.) în comunităţile de cultivare s-au răspândit „Palma celor opt trigrame” şi boxul Xingyi, în timp ce în comunităţile obişnuite s-au dezvoltat boxul waijia şi stilurile sale Cha, Hua, Pao, Hong şi Hua, precum şi multe alte stiluri cum ar fi boxul Ba Ji (opt direcţii) cel Tong Bi (braţ complet), boxul Fan Zi (rostogolire) şi boxul Tang Lan. Faimosul stil de arte marţiale Shaolin este împărţit în stilul de Nord şi cel de Sud; caracteristica principală a stilului de Nord sunt loviturile cu piciorul, în timp ce caracteristica celui de Sud sunt loviturile cu pumnii.

Pe parcursul creaţiei şi dezvoltării lor, artele marţiale s-au împărţit în următoarele stiluri:

- Neijia (lupta internă) care acordă o importanţă deosebită cultivării interne. Ca exemple: Tai Chi, Ba Gua, Xingyi, etc.

- Waijia (lupta externă) care atribuie o importanţă deosebită pregătirii externe. Cere transformarea treptată pornind de la practică spre cultivarea internă, realizând unitatea minţii şi a corpului. Exemple: Cha, Hua, Pao, Hong, Hua, Southern Boxing, Shaolin, Tong Bi, Tanglang, Fanzi, Baji, etc.

Fie că este vorba despre stilul Neijia sau Waijia, artele marţiale includ diferite tipuri de arme precum: cuţite, suliţe, săbii, bastoane, topoare, cârlige şi furci care sunt numite „instrumente ale artelor marţiale”.

Vorbind despre natura artelor marţiale chineze ele promovează cultivarea caracterului moral, aprecierea faţă de formele de artă, bunăstarea fizică şi autoapărarea. În ceea ce priveşte aptitudinile, există conotaţii foarte profunde, astfel încât artele marţiale chineze sunt o parte importantă a culturii chineze, împărtăşită de către zei.