Li Bai – Maestrul poeziei

Li Bai (701-762 d.Hr.), un celebru poet din perioada Dinastiei Tang, a lăsat în urma sa peste 900 de poeme, care sunt încă recitate şi astăzi, el fiind considerat drept “Maestru al poeziei”. Fiind cunoscut ca fiind încrezător şi inteligent încă din copilărie, la vârstă de zece ani, Li Bai excela în scrierea poeziilor şi cupletelor antitetice.

În plus el a mai învăţat artele marţiale cu sabia, desăvârşindu-se atât în arta literară cât şi în artele marţiale. Trecând de vârstă de douăzeci de ani, el a început să călătorească, vizitând munţi celebri din China, iar la vârstă de 26 de ani el s-a pornit într-o altă, nouă călătorie, în căutarea unei cariere oficiale, în călătoria lui parcurgând jumătate de China.

În timpul călătoriei sale, Li Bai nu a încetat să sprijine săracii, distribuindu-şi generozitatea şi cavalerismul ce îl caracterizau. Când unul dintre prietenii săi a murit subit, Li Bai s-a întristat profund. El a organizat ceremonia de înmormântare, îngropându-şi prietenul pe malul unui lac. Potrivit obiceiului, oamenii preferau să fie înmormântaţi la locul de baştină. Stând în faţa mormântului, Li Bai a promis să-şi ducă prietenul înapoi, la baştină, mai târziu. Câţiva ani mai târziu, Li Bai a călătorit special, înapoi spre lac, luând oasele prietenului său decedat, şi călătorind iarăşi foarte mult, le-a întors la locul lor de baştină, unde le-a şi îngropat.

La vârstă de 42 de ani, a fost recomandat Împăratului Dinastiei Tang de către un oficial, care citindu-i poemele a rămas impresionat de ele. Împăratul a emis un edict, solicitându-i lui Li să vină la Chang’an, să slujească la curte. Servindu-l pe Împărat pentru o scurtă perioadă de timp, Li Bai a înţeles că Împăratul îi apreciază doar talentul său literar, dar nu şi sfatul său politic. Pe de altă parte, a devenit tot mai greu pentru el să facă faţă aroganţei familiilor imperiale. Talentul său a atras, de asemenea, invidii şi calomniere din partea unor oficiali puternici.

Realizând curând că nu mai putea să stea la curte, Li Bai a părăsit capitala, începând, din nou, să călătorească ca Taoist. În timpul călătoriei sale, el nu şi-a pierdut niciodată încrederea şi spiritul de luptător, şi nu a renunţat la ambiţia lui, chiar şi atunci când a devenit sărac. El a fost influenţat şi de budism, care se regăseşte în unele dintre poeziile sale.

Poemele lui Li Băi reflectă sentimentul său profund patriotic pentru Dinastia Tang, conţinând, de asemenea, filozofie eremitică, taoism şi cavalerism. Chiar şi în momentele grele ale vieţii sale, Li Bai a lăsat multe poeme frumoase urmaşilor. Poemele sale, au fost colectate şi combinate într-o carte, ce a fost răspândită pe scară largă, pe la casele oamenilor, devenind un patrimoniu preţios al literaturii poetice chineze.