Guvernare aberantă, economie prădalnică şi trafic de organe în China

Acestea sunt comentarii prezentate la un seminar găzduit de Civita, un think tank lider în spaţiul dezbaterilor politice şi propunerilor de reformă politică, în Oslo, Norvegia, la 21 noiembrie 2013 de David Kilgour fost membru al Parlamentului canadian.

Permiteţi-mi să încep prin a sublinia că respectul meu pentru poporul chinez este de lungă durată. A crescut pe parcursul mai multor vizite în ţară şi întâlniri cu cetăţeni şi membri ai vastei diaspore chineze. Nu este întâmplător faptul că mai mult de un milion de canadieni având originea în Regatul de Mijloc sunt comunitatea noastră culturală cea mai educată. A fost o onoare să îi reprezint pe mulţi dintre ei în Parlamentul nostru timp de aproape douăzeci şi şapte ani.

Permiteţi-mi, de asemenea, să menţionez aici ceva ce diplomaţi, sinologi, jurnalişti şi directori de afaceri uită uneori: China înseamnă popoarele, culturile şi istoria sa, mult mai mult decât guvernul său neales. Criticile multora dintre noi, cei din interiorul şi din afara Chinei, se referă la guvernarea sa, dar, de asemenea, să recunoaştem că politicile economice ale fostului lider Deng Xiaoping a permis milioanelor de familii din China să se ridice prin muncă grea şi inteligenţă din sărăcia zdrobitoare - o stare de lucruri care a existat neîncetat din 1949 până când Deng a făcut reforme majore în economie începând din 1978.

Democraţii din lume, inclusiv guvernele noastre naţionale, instituţiile societăţii civile şi de afaceri, ar trebui, desigur, să se angajeze în mod activ cu Secretarul General Xi Jinping şi premierul Li Keqiang la Beijing şi cu cea mai largă diversitate de cetăţeni din China, în ciuda dificultăţilor create de guvernarea partidului unic şi represiunea împotriva opiniei on-line pe parcursul anului trecut. Democraţia cu specific foarte chinezesc este, probabil, mai aproape decât cred mulţi. Cât de mulţi "experţi", au anticipat căderea totalitarismului european în 1989, sau primăvara arabă mai recent?

Nimeni din zona democratică nu trebuie să uite în acest angajament că valorile pe care le reprezintă sunt cele universale, inclusiv demnitate pentru toţi, statul de drept, democraţie multi-partid, responsabilitatea socială a corporaţiilor, precum şi nevoia oamenilor de pretutindeni de a avea acces la locuri de muncă bune şi un mediu natural bun.

Influenţa lui Mao

Orice discuţie despre guvernarea de la Beijing trebuie să înceapă astăzi, din păcate, cu Mao Zedong, deoarece fondatorul RPC rămâne simbolul primordial al partidului-stat al său. Jung Chang şi Jon Holliday îşi termină biografia cuprinzătoare, "Mao, Unknown Story" (Povestea necunoscută a lui Mao), spunând : "Astăzi [ 2005 ], portretul şi cadavrul lui Mao încă domină Piaţa Tiananmen în inima capitalei chineze. Regimul comunist actual se declară a fi moştenitorul lui Mao şi perpetuează cu înverşunare mitul lui Mao".

Practic, toţi istoricii independenţi de astăzi îl consideră, alături de Stalin şi Hitler, printre cei mai răi trei ucigaşi în masă ai secolului 20. Chang- Holliday conchid: "Cu totul, cu mult peste 70 de milioane de chinezi au murit sub conducerea lui Mao în timp de pace."

Suprimarea disidenţei

Una dintre practicile în curs de desfăşurare cele mai supărătoare ale partidului-stat este folosirea forţei copleşitoare pentru a suprima voci care susţin demnitatea pentru toţi şi statul de drept în China. O astfel de voce este cea a lui Gao Zhisheng, un avocat nominalizat de două ori la Premiul Nobel pentru Pace, în tradiţia lui Mahatma Gandhi. În deceniul trecut, el a fost numit de ministerul de Justiţie unul din primii zece avocaţi din China.

Aparatcicii Partidului şi-au revărsat, cu toate acestea, întreaga furie, atunci când Gao, un creştin, a apărat practicanţii Falun Gong. A început cu retragerea permisului său de practică judiciară, urmată de un atentat la viaţa lui, un atac al poliţiei asupra soţiei sale, şi refuzul oricărui venit familiei. S-a intensificat când Gao a răspuns în tradiţia nonviolentă a lui Gandhi, prin lansarea grevei foamei la nivel naţional, cerând demnitate pentru toţi chinezii. Într-unul dintre articolele sale, Gao a descris mai mult de 50 de zile de tortură la care a fost supus în închisoare. În ianuarie 2009, soţia sa, Geng He, fiica lor adolescentă şi fiul în vârstă de şase ani au evadat din China şi au ajuns în Statele Unite, iar Gao a rămas în închisoare.

Este dificil pentru mulţi din afara Chinei să înţeleagă că procesele sunt doar înscenări. "Judecătorii" care dau verdictul de multe ori nici măcar nu audiază martorii şi dovezile aduse în "instanţele de judecată." Avocatul canadian Clive Ansley a practicat dreptul în Shanghai, timp de 13 ani, gestionând aproximativ 300 de cazuri în instanţele lor înainte de a reveni la British Columbia în urmă cu mai mulţi ani.

El explică realitatea: " Există o zicală curentă între avocaţii chinezi şi judecătorii care cred cu adevărat în statul de drept, şi această zicală, familiară în toate mediile juridice din China, ilustrează clar inutilitatea de a încerca să "asiste China în îmbunătăţirea sistemului său legal" de către judecători de formare. Se spune: "Cei care aud cazul nu fac judecata, cei care fac judecata nu au auzit cazul" ... Nimic din ceea ce s-a întâmplat în "sala de judecată" nu are nici un impact asupra "judecăţii".

Traficul de organe

Permiteţi-mi să vă îndemn pe toţi, în calitate de rezidenţi influenţi ai acestei ţări, să îndemnaţi parlamentarii să se alăture coaliţiei internaţionale care ia amploare pentru aplicarea unei presiuni maxime asupra conducerii Xi Jinping / Li Keqiang pentru oprirea jafului de organe ale practicanţilor Falun Gong cu scopul traficării. David Matas şi eu am ajuns la concluzia, în rapoartele noastre de investigaţie, că 41.500 de organe de la prizonieri de conştiinţă Falun Gong au fost vândute numai între 2001 şi 2005. Terifiantul comerţ continuă şi astăzi.

Mi-a fost arătat un articol în ziarul norvegian Dagbladet în octombrie 2006 despre un mare spital suedez, Karolinska, care a avut un acord de cooperare în domeniul cercetării cu universităţile Beijing şi Fudan. Cooperarea a inclus organe de la prizonierii condamnaţi la moarte. Sursa articolului este sverigesradi.se. Iată un fragment din acesta:

"Ştiu că în acest an, Ministerul chinez al Sănătăţii a ratificat o lege conform căreia acest tip de activităţi nu trebuie să fie realizate în acest fel, numărul de locuri pentru operaţii de transplant vor fi reduse şi organele nu trebuie să fie vândute. Deci, merge în direcţia cea bună", afirmă decanul cercetării de la spitalul Karolinska, Jan Carlstedt Duke. De asemenea, el a declarat într-un interviu că cooperarea va continua şi că ar influenţa chinezii în direcţia cea bună, şi că dezvoltarea actuală este în direcţia cea bună.

În cartea Organele Statului editată în 2012, jurnalistul Ethan Gutmann estimează că 65.000 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor pe parcursul anilor 2000-2008, selectaţi fiind dintre aproximativ 1,2 milioane dintre cei internaţi în sistemul de muncă forţată din China.

Ca şi în lagărele create de Germania lui Hitler şi Rusia lui Stalin, al căror model a fost adaptat de Mao pentru China în anii 1950, o simplă semnătură a poliţiei e suficientă pentru a închide pe cineva într-un astfel de lagăr timp de până la patru ani. Fără taxe, fără avocaţi, fără recursuri.

În 2007, un raport guvernamental din SUA a estimat că cel puţin jumătate din deţinuţii din 350 de astfel de lagăre erau Falun Gong. Guvernarea leninistă şi economia de tip "orice este permis" asigură continuitatea traficului de organe în China.

Aş dori să parcurg sumar dovezile care ne-au condus la concluzia noastră. Anchetatorii au făcut mai multe apeluri telefonice la spitale, centre de detenţie şi alte centre din China, pretinzând a fi rude ale pacienţilor care au nevoie de transplanturi şi au întrebat dacă spitalele aveau organe de Falun Gong de vânzare. Am înregistrat, apoi am transcris şi tradus confirmările că spitalele foloseau organe de Falun Gong în toată China.

Practicanţii Falun Gong care au fost reţinuţi şi ulterior au părăsit China, au mărturisit că au fost în mod sistematic supuşi la teste de sânge şi examinarea organelor în timp ce erau în detenţie în lagărele de muncă forţată din întreaga ţară. Testarea sângelui şi examinarea de organe nu ar fi putut fi pentru sănătatea lor, deoarece ei au fost torturaţi cu regularitate, dar ar fi fost necesare pentru transplanturi de organe şi pentru a construi o bancă de "donatori" vii. În câteva cazuri, membrii de familie ai practicanţilor Falun Gong au putut să vadă cadavrele mutilate ale celor dragi ai lor în răstimpul dintre deces şi incinerare. Organele fuseseră eliminate.

Am intervievat-o pe fosta soţie a unui chirurg din cartierul Sujiatun în oraşul Shenyang din Liaoning. Ea ne-a spus că soţul ei, chirurg, i-a destăinuit că el a scos cornee de la 2.000 de practicanţi Falun Gong între 2001 şi 2003, moment în care el a refuzat să continue. Chirurgul i-a explicat soţiei că nici una dintre aceste surse nu a supravieţuit experienţei deoarece alţi chirurgi au extras alte organe vitale şi toate corpurile au fost apoi arse.

În cele din urmă, nu există nici o altă explicaţie pentru numărul transplanturilor decât că sursa este Falun Gong. China este, după Statele Unite ale Americii, a doua ţară din lume ca număr de transplanturi, dar până în 2010 China nu a avut un sistem de donare de la decedaţi, şi chiar şi astăzi acel sistem produce donaţii nesemnificative statistic. Sursele donatoare vii sunt limitate prin lege la rudele donatorilor şi sunt descurajate oficial deoarece donatorii vii de multe ori suferă complicaţii de sănătate în urma renunţării la un organ.

Numărul de deţinuţi condamnaţi la moarte şi executaţi, care ar fi necesar pentru a furniza volumul de transplanturi din China, este mult mai mare chiar şi decât cele mai exagerate statistici referitoare la pedeapsa cu moartea şi sunt estimate la zeci de mii. Mai mult decât atât, în ultimii ani, volumul de condamnări la moarte a scăzut, dar volumul transplanturilor a rămas constant, cu excepţia unei scurte întreruperi, în 2007.

Este încurajator că instanţele spaniole au emis recent mandate de arestare pentru cinci foşti oficiali ai partidului-stat, incluzându-l pe fostul preşedinte Jiang Zemin pentru încălcări ale drepturilor omului în Tibet. Sper că toate persoanele implicate activ în traficul de organe vor da socoteală Curţii Penale Internaţionale.

Economie

Editorialistul pe afaceri internaţionale Jonathan Manthorpe a conchis în Vancouver Sun cu doi ani în urmă, că se observă în China variante ale schemei Ponzi . "Un guvern local, fără un sistem funcţional pentru creşterea impozitului pe venituri şi ... sufocat de corupţie ... vinde terenuri pentru dezvoltare, pentru a acumula bani ... ( întâi scăpând de [ agricultori] care trăiesc pe acel pământ ) ... Şi , aceasta fiind China ... municipalitatea are puterea de a instrui băncile să împrumute compania de dezvoltare cu banii necesari pentru vânzare. Deci, guvernul local îşi ia banii, compania deţinută de municipalitate ajunge să construiască un complex rezidenţial sau industrial prin speculă, şi totul pare bine."

În Financial Times, nu mult timp după ce a scris Manthorpe, a apărut o poveste despre faptul că apartamentele de lux din oraşul de pe coastă urmau să fie construite pentru 70.000 de yuani (11,000 USD) pe metru pătrat, adică aproximativ de două ori venitul mediu anual al unui rezident. Finanţarea unui apartament de 150 de metri pătraţi în clădire ar consuma fiecare bănuţ din venitul unui rezident tipic timp de 350 ani.

He Qinglian, scriitor şi economist, a relatat că în China de azi "peste 100 de milioane de fermieri nu au pământ. Zeci de milioane de locuitori ai oraşului sunt şomeri... Există patru cerinţe de bază pentru o societate pentru a se susţine: sistemul ecologic ... , sistemul moral ..., drepturile fundamentale la viaţă ... , [ şi ] un sistem politic care menţine operaţiunile normale ale unei societăţi. În prezent a rămas doar dictatura politică ."

Industria rămâne motorul celor mai multe economii de succes. Canadienii au văzut cum numeroase locuri de muncă la domiciliu, inclusiv mii din industria de îmbrăcăminte din Montreal după ce cotele au fost ridicate în 2000, dispar deoarece investitorii iresponsabili au considerat că ar putea face profituri mai mari în China. Un raport cu privire la capitalismul de stat, în 21.01.2012 în The Economist a evidenţiat două puncte cheie:

• capitalismul de stat fuzionează puterea de guvernare cu capitalismul, prin mecanisme cum ar fi listarea companiilor deţinute de stat pe pieţele bursiere internaţionale. Partidul-stat chinez este cel mai mare acţionar în 150 dintre cele mai mari companii din ţară şi conduce mii de persoane. Şefii primelor aproximativ 50 de companii mari au o "maşinărie roşie" pe birourile lor, care asigură legătura la comanda la nivel înalt a partidului. Are, de asemenea, celule în cele mai multe companii din sectorul privat.

• Transparency Internaţional clasează China a 75-a pe indicele de corupţie perceput pentru 2011. The Economist citează o banca centrală din China estimând că între mijlocul anilor 1990 şi 2008 în jur de 16.000-18.000 de oficiali chinezi şi directori de companii de stat "au plecat cu un total de 123 miliarde USD ( circa şase milioane de USD fiecare ) . "Se ajunge la concluzia că " Prin transformarea companiilor în organe de guvernământ, capitalismul de stat concentrează şi în acelaşi timp corupe puterea."

Premierul Wen Jiabao a remarcat cu mai mult de un an în urmă : "Reforma din China a ajuns la un stadiu critic. Fără succesul reformei structurale politice, este imposibil pentru noi să instituim pe deplin reformele economice structurale. Câştigurile realizate ... pot fi pierdute, noile probleme care au apărut în societatea Chinei nu pot fi rezolvate în mod fundamental şi o astfel de tragedie istorică cum e Revoluţia Culturală s-ar putea întâmpla din nou."

Guvernele, investitorii şi întreprinderile ar trebui să analizeze de ce sprijină încălcarea atât de multor valori universale, în scopul de a spori comerţul şi investiţiile cu China. De ani de zile acest lucru a dus la externalizarea în China a celei mai mari părţi a locurilor de muncă la nivel naţional şi la creşterea continuă a deficitelor comerciale bilaterale. Suntem noi ceilalţi atât de concentraţi pe accesul la bunuri ieftine de consum încât să ignorăm costurile umane, sociale, şi naturale de mediu plătite de mulţi cetăţeni chinezi pentru a le produce?

La mijlocul lunii ianuarie 2013, Walmart a promis să angajeze mai mult de 100.000 de veterani americani şi să stimuleze aprovizionarea de la furnizori interni. Retailerul a anunţat un plan în trei părţi pentru a ajuta la relansarea economiei americane, care include cheltuieli de 50 de miliarde de USD pentru a cumpăra mai multe bunuri făcute de americani în următorii zece ani şi a ajuta muncitorii part-time să ocupe poziţii full-time.

Ce ar fi dacă companiile canadiene şi norvegiene ar recunoaşte din nou că acei canadieni cu bună producţie şi alte locuri de muncă sunt cei mai buni consumatori ai lor?

Peter Navarro, un profesor de la Universitatea din California, cu un doctorat la Harvard în economie, argumentează convingător că pieţele de consum din întreaga lume au fost "cucerite" de către China în mare parte prin înşelăciune. Navarro are propuneri pentru a asigura că comerţul devine corect. Mai exact, spune el, toate naţiunile ar trebui :

• să definească manipularea monedei ca o subvenţie a exportului ilegal şi să o adauge la alte subvenţii la calcularea sancţiunilor anti-dumping şi compensatorii;

• să respecte proprietatea intelectuală; să adopte şi să aplice reglementările pentru sănătate, siguranţă şi de mediu în conformitate cu normele internaţionale;

• să interzică utilizarea muncii forţate în mod efectiv, nu doar pe hârtie ca acum, şi să ofere salarii şi condiţii de muncă decente pentru toţi;

• să aplice prevederile de protecţie a mediului natural în toate acordurile comerciale bilaterale şi multilaterale, în scopul de a inversa "cursa pentru distrugerea mediului", în China şi oriunde în altă parte.

Laureat al Premiului Nobel, economistul Paul Krugman a prezis că refuzul actual al Beijingului de a permite fluctuaţia monetară va provoca retorsiune într-o lume care se luptă cu supracapacitatea. El adaugă că, prin înlocuirea capacităţilor şi locurilor de muncă din alte ţări cu propriile sale producţii cu salarii mici, China este, fără îndoială, principalul vinovat în împiedicarea restabilirii robuste în economiile globale.

Poporul chinez doreşte aceleaşi lucruri ca şi noi: respect pentru toţi, educaţie, siguranţă şi securitate, locuri de muncă bune, stat de drept, guvernarea democratică şi responsabilă, şi un mediu natural durabil. În cazul în care partidul-stat încetează încălcările sistematice şi grave ale drepturilor omului în ţară, în special în ceea ce priveşte practicanţii Falun Gong, şi în străinătate, şi începe să trateze partenerii săi comerciali într-un mod transparent şi echitabil, noul secol poate aduce armonie şi coerenţă pentru China şi întreaga lume. Primul pas într-o direcţie mai bună este de a pune capăt acum recoltării de organe.

Mulţumesc.

David Kilgour a fost membru al Parlamentului canadian în 1979-2006, şi, de asemenea, a servit ca secretar de stat ( Asia - Pacific ), în cursul anilor 2002 şi 2003. David Kilgour a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2010.