Gu Kaizhi, părintele picturii chineze

Gu Kaizhi, părintele picturii chineze
Gu Kaizhi, părintele picturii chineze (Ilustraţie de Catherine Chang / Epoch Times)

Gu Kaizhi (aproximativ 345-406 d.Hr.) al dinastiei Jin de Est este un pictor celebru din istoria Chinei. Adesea privit ca un excentric nevinovat, se spune că a atins perfecţiunea în "compoziţia literară, pictură şi naivitate".

Gu Kaizhi credea cu tărie că ochii sunt ferestrele sufletului. Era un bun observator şi a făcut cercetări în desenarea ochilor. Întotdeauna lăsa la urmă desenarea ochilor într-un portret, ca o ultimă completare în finalizarea acestuia, iar această fază putea lua mai mult timp decât tot tabloul.

Legenda spune că odată Gu Kaizhi a ajutat la strângerea unui fond mare pentru reconstruirea unui templu. După ce a petrecut luni pictând pe peretele din interiorul templului povestea lui Vimalakirti, un sfânt budist, a lăsat la urmă pictarea ochilor sfântului. Apoi într-o zi, a anunţat că va desena ochii în noaptea următoare şi că oricine era dornic să vadă portretul în următoarele trei zile trebuia să facă o donaţie decentă. Se spune că în dimineaţa următoare, sub razele soarelui, ochii lui Vimalakirti de pe perete iluminau totul, iar templul era plin de spectatori şi în scurt timp banii au fost strânşi.

Gu a compus, de asemenea, multe poezii, unele în caligrafie, pe care le-a publicat alături de picturile sale în manuscripte. Din păcate nici una dintre picturile sale originale nu a supravieţuit, ci doar câteva copii pentru ca noi să putem prinde un crâmpei al stilului său. Cele mai faimoase sunt "Sfaturile instructoarei pentru doamnele de la Palat" (în colecţia British Museum) şi "Nimfa Râului Luo".

Manuscriptul "Sfaturile instructoarei pentru doamnele de la Palat" prezintă o serie de scene vii cu doamnele de la Palat, iar posturile dezvăluie identitatea şi stilul acestora. O scenă înfăţişează o familie formată dintr-un soţ şi trei neveste. Soţul şi prima soţie stăteau împreună pe de o parte şi celelalte neveste erau aşezate în partea opusă. Spectatorii puteau diferenţia cu uşurinţă poziţia lor ierarhică doar din expresiile lor faciale delicate. Aceasta este o mare operă de artă, cu detalii extrem de bine alese pentru a evidenţia perspectiva lui Gu asupra emoţiei umane, în aşa fel încât să exprime în mod eficient semnificaţia nespusă a naturii umane.

Gu a scris trei cărţi pentru a-şi rezuma teoriile în domeniul picturii. El a subliniat importanţa reflectării, în pictură, a sufletului sau naturii personajului şi a încurajat pictorii să-şi integreze în opere filozofia lor de viaţă, pentru a crea o frumuseţe mai artistică şi mai desăvârşită. Multe caractere din manuscript au fost desenate cu linii foarte fine şi netede.

Fiind primul mare artist cunoscut din istoria Chinei, Gu Kaizhi a avut o influenţă uriaşă pentru arta chineză, fiind considerat părintele picturii chineze.